Mihai Stepan Cazazian

Post scriptum la o manifestare

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Fundația Téka din Gherla împreună cu Echipa de Cercetaşi nr. 51 Czetz János au organizat, cu ocazia aniversării a 310 ani de la înființarea orașului Gherla, o serie de manifestări cultural-civice prin care au căutat să readucă în actualitate  problematica patrimoniului cultural a oraşului. Un oraş, cunoscut cîndva sub numele de Armenopolis, a cărui existenţă se datorează, în primul rînd, prezenţei armenilor pe aceste meleaguri şi care au constribuit la prosperitatea vechii localităţi, ajunsă, la un moment dat, la rangul de oraş imperial. Pentru noi este, în primul rînd, o mîndrie să spunem că această localitate este singurul oraş din Diaspora construit de armeni. Dar în acelaşi timp ne bucurăm la orice iniţiativă care vizează readucerea în actualitate a valorilor umane sau materiale ale acestui oraş. De aceea iniţiativa fundaţiei şi grupului de cercetaşi menţionaţi mai sus trebuie lăudată. Din şirul de manifestări ce au avut loc am remarcat şi festivitatea de dezvelire a unor plăci comemorative, pe zidul  cimitirului din Gherla, a două importante personalităţi ale urbei: Episcopul Oxendius Verzerescu şi istoricul Szongott Kristof plasate lîngă revoluţionarul de la 1848 Czetz Janos.  Aceste trei personalităţi aparţin şi poporului armean astfel că, ar fi fost frumos, ca textele ce însoţesc portretele să fie şi în limba armeană, nu doar în maghiară, ca un gest de respect pentru originea lor de care au fost mîndri. Cu siguranţă că, dacă am fi fost consultaţi, am fi putut realiza versiunea în limba armeană. Dar, se pare că, armenii din zona Cluj-Gherla deşi sînt puţini dar foarte activi în alte iniţiative, la această acţiune nu au fost consultaţi. Fonduri ar fi fost pentru realizarea tehnică a plăcilor, pentru că filiala Cluj a armenilor dispune de resurse, dar în loc să avem grijă de patrimoniul existent cădem în plasa de a ne mulţumi cu ce fac alţii pentru noi. Atenţie! Acest patrimoniu uriaş riscă să fie folosit şi chiar confiscat în beneficiul altora pentru că noi, armenii, nu sîntem în stare să-l gestionăm. E bine ca şi alţii să susţină conservarea valorilor noastre DAR, în final, NOI suntem cei care răspundem în faţa propriei istorii. Vreţi exemple cum alţii folosesc patrimoniul nostru sau chiar îl distrug? Vizitaţi estul Turciei. Pardon, Armenia istorică!

  •  
  •