Mihai Stepan Cazazian

PORTRET/ Cine a fost baritonul Garabed Jaderian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

bariton garabet

Garabed Jaderian alături de soție

Garabed Jaderian a fost un mare artist, un bariton de excepţie, un îndrăgostit de România căreia i-a datorat atât desăvârşirea artistică cât şi familia.

S-a născut la Beirut în anul 1939. Şi-a început studiile muzicale la Conservatorul Naţional din Beirut, le-a continuat la Conservatorul Komitas din Erevan, iar între anii 1963-1968 şi le-a desăvârşit la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti unde a fost student la clasa de canto a marelui nostru bariton Petre Ştefănescu Goangă.

S-a căsătorit cu violoncelista Alexandra (Savu) Jaderian, absolventă a aceluiaşi conservator la clasa cunoscutului solist şi profesor Radu Aldulescu, alcătuind o prestigioasă familie de muzicieni, şcoliți de mari profesori români.

Ultimii ani din viaţă şi-a petrecut în România, la Brebu, unde a şi murit la 10 februarie 2014.

Întâlnirea noastră a fost în anul 2000 la Beirut, cu doamna eram colegă în orchestră şi cu amândoi la Conservator unde Garabed Jaderian era profesor de canto.

Am început să ne vedem la ei acasă, într-un decor luminos, cu biblioteci înţesate de cărţi de valoare, cu sute de discuri, multe dintre ele cu interpreţi români printre care, bineînţeles nu lipsea Nicolae Herlea, pe care-l apreciau pentru timbrul superb al glasului. I-am ascultat înregistrările din concerte şi am fost impresionată de modul impecabil, profesionist, rafinat cu care aborda repertoriile de calitatea şi dificultatea lor, de interpretarea degajată, sensibilă, dăruită din plin auditorului.

Pe scenă se simţea cel mai bine, controla totul, glasul, dicţia, nuanţele… putea să cânte în acelaşi recital muzică de compozitori armeni, germani, francezi, italieni, de la preclasici la contemporani trecând de la un stil la altul, de la o limbă la alta fără nicio dificultate demonstrându-şi excelenţa.

Pe Garabed Jaderian l-aş numi un deschizător de drum, repertoriul pe care l-a impus era aproape necunoscut în Liban. Cele 7 cântece de George Enescu pe versuri de Clement Marot, piesă de încercare pentru orice cântăreţ, a avut o primă audiţie la Beirut şi s-a scris minunat despre culoarea, timbrul, diversitatea pe care o crea prin redarea fidelă a caracterului fiecărui cântec.

Ciclul de lied-uri Dragoste de poet de Schumann, lied-urile de Mahler, cele 4 cântece (ultimele) de Richard Strauss au fost câteva din lucrările pe care le-am ascultat în interpretarea lui.

Aş vrea să subliniez că de-a lungul timpului am ascultat celebri cântăreţi percepuţi ca etalon în interpretarea acestui gen de muzică, de exemplu  Winterreise de Schubert, în interpretarea lui Garabed Jaderian care putea să stea alături de celebrul Dietrich Fischer Dieskau, toate cronicile fiind elogioase, subliniind nivelul egal al celor doi.

A susţinut cu dăruire concertele organizate de comunitatea armenească din Liban şi Armenia, interpretând lucrările unor compozitori ca renumitul Komitas, Spendiaryan, Alan Hovhannes, Mansurian, Khachaturian, Romanos Melikian cu firescul simţământ al apartenenţei de neam, iar când ne cânta nouă, acasă, era cu lacrimi în ochi.

Cronicarii muzicali au subliniat permanent valoarea acestui interpret şi evidenţiau toate calităţile pe care le-am prezentat în scurta mea expunere.

Studenţii cu care lucra, îl considerau un reper artistic important, impresionaţi fiind de calitatea vocii a repertoriului, de cultura şi dorinţa de a-i instrui. Se înscriau în număr mare la clasa lui şi obţineau acea pregătire care-i promova în viaţa artistică a Libanului, şi nu numai.

Am scris aceste puţine rânduri încercând să-i fac cunoscută personalitatea şi în România, ca o reparaţie morală faţă de un om, atât de legat prin studii şi familie, prin repertoriu şi iubire, de noi.

Poate că folosind tehnologia modernă, familia – cei doi băieți– vor face cunoscute imprimările şi astfel veţi şti cu adevărat cine a fost Garabed Jaderian.

Mihaela Vlad

  •  
  •