Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" – Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
20 iunie 2008: data la care miscarea de opozitie condusa de fostul presedinte Levon Ter-Petrosian promite sa reia actiunile de strada, indiferent de acordul sau dezacordul autoritatilor. Potrivit lui Levon Zurabian, un apropiat colaborator al lui primului presedinte, pe 10 iunie primaria Erevanului a primit o cerere privind aprobarea unei manifestatii a opozitiei in Piata Libertatii (Operei), prima dupa infruntarile singeroase de la 1 martie (care, reamintim, s-au soldat cu zece morti – opt manifestanti si doi politisti – si peste doua sute de raniti). Doua zile mai tirziu, Zurabian spune ca, potrivit informatiilor sale, primaria a respins cererea, desi nu a dat inca un raspuns oficial. Cerere, de altfel, formala, de vreme ce Levon Ter-Petrosian avertizase ca mitingul va fi organizat oricum, indiferent de raspunsul primariei (a se intelege acordul puterii). Sfidarea este evidenta: mitingul este programat la doar trei zile inainte de data de 23 iunie, zi in care Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) se reuneste intr-o sesiune care va examina masura in care Armenia s-a conformat exigentelor Consiliului privind restabilirea totala a libertatilor publice (restrinse dupa 1 martie). In caz contrar Armenia risca sanctiuni din partea APCE. La rindul sau Stepan Demirgian, principalul aliat al lui Levon Ter-Petrosian, sustine sfidarea puterii si organizarea mitingului, dar el aminteste si de nevoia ca acesta sa se desfasoare "in mod pasnic". |inind cont de experienta recenta, cit de credibile pot fi apelurile la non-violenta? Sa nu uitam ca ultima victima a ciocnirilor din 1 martie a fost un politist, mort in spital in urma unei rani de glont!
Dupa zece ani de tacere absoluta, dar nu si "inocenta", revenirea agitata a lui Levon Ter-Petrosian pare cel putin suspecta. Multi sustin impletirea actiunilor lui Levon Ter-Petrosian cu interesele turcesti (daca ne amintim de declaratiile si pozitiile sale din timpul presedintiei sale inclinam sa credem acest lucru) si cu finantari tulburi, zic unii ca si prin intermediul relatiilor sale externe, in strinsa legatura cu originea evreiasca a sotiei sale (steagul israelian fluturat la mitingurile sale – cel putin la unul, vazut pe site-ul YouTube intr-o inregistrare de televiziune). Presa proguvernamentala de la Erevan a publicat numeroase informatii si rapoarte (unele intocmite la Moscova) privind finantarile dinspre apus (nu neaparat din Occident) si intilnirile de culise dintre Levon Ter-Petrosian si reprezentanti turci (chiar si cu faimosii Lupi Cenusii, cunoscuti pentru aversiunea lor extrema fata de armeni), inclusiv (sau, poate, mai ales) in timpul mandatelor sale prezidentiale. Cotidianul Haiots Ashar vorbeste despre o presupusa intelegere intre Levon Ter-Petrosian si partea turca privind construirea unui monument dedicat victimelor din 1915 (nu ale genocidului, ci ale anului), pe care urma sa scrie "regretam suferintele pe care le-am provocat“, in turceste spre partea armeana si in armeneste spre partea turca. Cotidianul se intreaba ce suferinte le-au provocat armenii turcilor in 1915? Hayots Ashar sustine ca infirmatiile le are din presa turca. Fantasma sau realitate? Realitate sau rod al razboiului mediatic in curs intre putere si opozitie? Putem crede orice. Un lucru este sigur: viziunea lui Levon Ter-Petrosian fata de 1915, fata de prima Republica a Armeniei si fata de razboiul din Karabagh sint extrem de limpede conturate in declaratiile sale de cind era presedinte al Armeniei. Si sint rusinoase pentru cel ce le-a facut. Mai ales in calitatea sa de presedinte. Si ar fi trebuit sa fie extrem de stinjenitoare, de handicapante pentru candidatul Levon Ter-Petrosian din 2008. Si nu numai acele declaratii, dar si persecutiile politice pe care le-a dezlantuit (sa nu uitam de prigoana impotriva dasnacilor). Dar nu. Atunci cind poti aduna 20% din electorat format din batrini preocupati doar de valoarea pensiei, din tineri care nu aveau nici zece ani la demisia lui Ter-Petrosian din 1998, dar care stiu ca nu mai vor in nici un chip cu echipa lui Robert Kocearian, si din multi, prea multi amnezici (oare Stepan Demirgian si Aram Sarksian sint amnezici, sau pur si simplu nu au constiinta/memorie?), nimic nu mai conteaza. Timpul "scoate petele" politice in cel mult zece ani. Citi dintre sustinatorii lui Levon Ter-Petrosian isi amintesc ca acesta l-a chemat la Erevan pe Robert Kocearian (pe atunci presedinte ales al Karabaghului) pentru a prelua functia de prim-ministru intrucit nu mai avea pe cine numi? Acuzat din toate partile de coruptie, hulit atit in Armenia, cit si in Diaspora, regimul lui Levon Ter-Petrosian avea nevoie de o fatada curata, adusa din exterior, iar solutia imaginata a fost aducerea lui Kocearian. Cei in putere sint amnezici, cei batrini sint (si) disperati, iar cei prea tineri nu au ce sa isi aminteasca.
Armen Aivazian, director al Centrului pentru studii strategice "Ararat", spunea in Haiot Ashar: "Este important sa avem in vedere si sa ne imaginam limpede nu numai tragedia petrecuta pe 1 martie, dar si cele mai primejdioase urmari potentiale ce se puteau produce. Sa ne imaginam un moment ca un pluton ar fi dat curs acestei provocari si armele fi trecut in mina agitatorilor. In centrul Erevanului ar fi inceput o adevarata lupta intre soldati, iar numarul victimelor ar fi fost incomparabil mai mare. Asemenea actiuni provocate de Ter-Petrosian si echipa sa denota un nivel maxim de iresponsabilitate politica, mai ales daca tinem cont de pregatirile Azerbaidjanului in vederea comiterii unei agresiuni, sprijinit din spate de Turcia".
Dupa zece ani de tacere absoluta, dar nu si "inocenta", revenirea agitata a lui Levon Ter-Petrosian pare cel putin suspecta. Multi sustin impletirea actiunilor lui Levon Ter-Petrosian cu interesele turcesti (daca ne amintim de declaratiile si pozitiile sale din timpul presedintiei sale inclinam sa credem acest lucru) si cu finantari tulburi, zic unii ca si prin intermediul relatiilor sale externe, in strinsa legatura cu originea evreiasca a sotiei sale (steagul israelian fluturat la mitingurile sale – cel putin la unul, vazut pe site-ul YouTube intr-o inregistrare de televiziune). Presa proguvernamentala de la Erevan a publicat numeroase informatii si rapoarte (unele intocmite la Moscova) privind finantarile dinspre apus (nu neaparat din Occident) si intilnirile de culise dintre Levon Ter-Petrosian si reprezentanti turci (chiar si cu faimosii Lupi Cenusii, cunoscuti pentru aversiunea lor extrema fata de armeni), inclusiv (sau, poate, mai ales) in timpul mandatelor sale prezidentiale. Cotidianul Haiots Ashar vorbeste despre o presupusa intelegere intre Levon Ter-Petrosian si partea turca privind construirea unui monument dedicat victimelor din 1915 (nu ale genocidului, ci ale anului), pe care urma sa scrie "regretam suferintele pe care le-am provocat“, in turceste spre partea armeana si in armeneste spre partea turca. Cotidianul se intreaba ce suferinte le-au provocat armenii turcilor in 1915? Hayots Ashar sustine ca infirmatiile le are din presa turca. Fantasma sau realitate? Realitate sau rod al razboiului mediatic in curs intre putere si opozitie? Putem crede orice. Un lucru este sigur: viziunea lui Levon Ter-Petrosian fata de 1915, fata de prima Republica a Armeniei si fata de razboiul din Karabagh sint extrem de limpede conturate in declaratiile sale de cind era presedinte al Armeniei. Si sint rusinoase pentru cel ce le-a facut. Mai ales in calitatea sa de presedinte. Si ar fi trebuit sa fie extrem de stinjenitoare, de handicapante pentru candidatul Levon Ter-Petrosian din 2008. Si nu numai acele declaratii, dar si persecutiile politice pe care le-a dezlantuit (sa nu uitam de prigoana impotriva dasnacilor). Dar nu. Atunci cind poti aduna 20% din electorat format din batrini preocupati doar de valoarea pensiei, din tineri care nu aveau nici zece ani la demisia lui Ter-Petrosian din 1998, dar care stiu ca nu mai vor in nici un chip cu echipa lui Robert Kocearian, si din multi, prea multi amnezici (oare Stepan Demirgian si Aram Sarksian sint amnezici, sau pur si simplu nu au constiinta/memorie?), nimic nu mai conteaza. Timpul "scoate petele" politice in cel mult zece ani. Citi dintre sustinatorii lui Levon Ter-Petrosian isi amintesc ca acesta l-a chemat la Erevan pe Robert Kocearian (pe atunci presedinte ales al Karabaghului) pentru a prelua functia de prim-ministru intrucit nu mai avea pe cine numi? Acuzat din toate partile de coruptie, hulit atit in Armenia, cit si in Diaspora, regimul lui Levon Ter-Petrosian avea nevoie de o fatada curata, adusa din exterior, iar solutia imaginata a fost aducerea lui Kocearian. Cei in putere sint amnezici, cei batrini sint (si) disperati, iar cei prea tineri nu au ce sa isi aminteasca.
Armen Aivazian, director al Centrului pentru studii strategice "Ararat", spunea in Haiot Ashar: "Este important sa avem in vedere si sa ne imaginam limpede nu numai tragedia petrecuta pe 1 martie, dar si cele mai primejdioase urmari potentiale ce se puteau produce. Sa ne imaginam un moment ca un pluton ar fi dat curs acestei provocari si armele fi trecut in mina agitatorilor. In centrul Erevanului ar fi inceput o adevarata lupta intre soldati, iar numarul victimelor ar fi fost incomparabil mai mare. Asemenea actiuni provocate de Ter-Petrosian si echipa sa denota un nivel maxim de iresponsabilitate politica, mai ales daca tinem cont de pregatirile Azerbaidjanului in vederea comiterii unei agresiuni, sprijinit din spate de Turcia".
Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
20 IUNIE, MITING PIATA LIBERTATII, ORA 18:00 - NE INTOARCEM
de Vartan MARTAIAN
