Redactor

Pogorârea Sfântului Duh (12 iunie 2011)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

„Dătătorule de viață, Dumnezeule, iubitorule de oameni, ai luminat cu limbi de foc pe cei adunați cu dragoste frățească, pentru care lucru noi slăvim astăzi venirea Ta.”

La 50 de zile după Înviere și la zece zile de la Înălțare, toată lumea creștină prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh. Ideea de Sfântă Treime este baza și nucleul învățăturii creștine, însuși Dumnezeu fiind acela care s-a arătat sub această formă a Tatălui Dumnezeu, a Fiului Dumnezeu și a Sfântului Duh Dumnezeu. Acest înțeles dogmatic este pentru fiecare creștin de neschimbat, de necontestat și adevărată, reală, prezență a lui Dumnezeu în viața oamenilor.

Deoarece vorbim de prăznuirea sărbătorii pogorârii Duhului Sfânt, trebuie să amintim că acest lucru este scris în Faptelor Apostolilor, carte scrisă de Evanghelistul Luca,  în care ni se arată că la zece zile după Înălțare are loc acest eveniment: „1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” (Fapte II, 1-4)

Despre venirea Sfântului Duh, însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne-a vestit: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (Ioan XIV, 26). Văzând acestea este evident faptul că primul motiv pentru care a venit Sfântul Duh este pentru a mângâia pe deznădăjduitul creștin iar al doilea, rememorarea tuturor învățăturilor Domnului pe care Acesta ni le-a lăsat în timpul prezenței Sale între noi. Și totuși, aici trebuie să menționăm faptul că fiecare dintre noi se poate bucura de mângâierea Sfântului Duh și de harurile Sale atunci când slujim împreună Adevărului dumnezeiesc și cultivării Sfințeniei în viața noastră. Din acest motiv Sfântul Evanghelist Luca subliniază în mărturisirea sa: „Erau toți la un loc”. Din această mărturisire înțelegem că primirea harurilor Sfântului Duh este condiționată de unitatea și de existența ca familie a credincioșilor. Acestea fiindu-ne arătate, ni se relevă și importanța tainei Bisericii și anume aceea a unui grup de credincioși care, venind împreună, în unitate de rugăciune, devenind astfel temple ale Sfântului Duh și pregătiți de a păși pe drumul Împărăției lui Dumnezeu.  „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.” (1 Corinteni III, 17). Iată de ce, după taina botezului, preotul unge cu Sfântul și Marele Mir pe cel botezat, ca semn al intrării sale în Sfânta Biserică și pentru primirea harurilor Sfântului Duh, ca semn al apartenenței sale la Biserica prin care devine moștenitor al Împărăției Cerești. (Sfântul Mir înseamnă prezența Sfântului Duh în Biserică. După canoanele și legile Bisericii Armene, Sfântul Mir se sfințește o dată la șapte ani. Dup tradiție, primul Mir a fost sfințit de Sfântul Grigore Luminătorul).

Iubite cititorule,  vedem că primirea și binecuvântarea harurilor dumnezeiești stau în unire și în venire-împreună, astfel că ne rugăm la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh ca Dumnezeul ceresc să țină în unire și iubire trează, în jurul Bisericii strâns, pe poporul nostru credincios, și să alunge de la noi toate încercările, relele și distrugerile străine, pentru ca în sufletele fiilor neamului nostru să se reverse, bogat, Înțelepciunea Cerească și harurile Dătătorului de Viață Sfânt Duh.

„Sfântul și Bunul Tău Duh să ne călăuzească pe noi, acum și pururi și în vecii vecilor, amin!”

 

ÎPC Arhimandrit Datev HAGOPIAN

Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

 

(tr. PC Ezras Bogdan)

  •  
  •  

One Response to Pogorârea Sfântului Duh (12 iunie 2011)