Mihai Stepan Cazazian

POEZIE / Ara Alexandru Şişmanian : Patru Poeme inedite

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

genocidul ocult

mă simt bizar într-o lume bizară • mă simt sine într-o lume nesine • valurile intră-n mine şi-mi poartă vasul pînă la ţărmurile morţii • nepovestit povestind şi mereu povestind nepovestitul – neant de silabă • transhumanţă de ceaţă – vag de busolă cu eul înecat în explozie • volan de fum risipit printre ferestre albastre • femeile – prietenii – cioburi absurde de şansă • mult mai logice – de ghinion • şi ferocitatea disperată cu dinţii de sticlă – aproape nişte decoraţii • aproape nişte mareşali ai rezistenţei prin cultură mereu mai sovietice • şi mai ales nebunia indiferentă – transatlanticele ospiciilor decretate de despotul clinic • mamele incestuoase cu orezul mort • pandemia politică – genocidul ocult – negoţul clandestin cu moartea • esenţa poveştii ce e o întrebare care se continuă – purtată de suspensia ciclului eponim • şi umbrele pubiene rase cu lama – cînd plouă juisînd nu prea ştii cum • şi ţapul amnezic ispăşind – nu prea ştii ce – şi-n locul cui • şi iarăşi semnul de întrebare ca o undă de fum parazit deasupra neantului • regretul cu piscina plină de lacrimi • pentru toate acele bufniţe bufone neîntîmplate – absolut solitare – absolut nicăieri • sau ziua vieţilor negate – mereu ale celorlalţi – mereu derivînd în delir • mereu mai zăpadă labirintic mai ucigaşă • precum un celibatar cu-amorul galben – cu tot ficatul în inimă • mereu prea tînăr pentru lauda gloanţelor • prea bătrîn sau prea ironic pentru eventualele scrupule • însetat de moartea celorlalţi şi de un fel de ură neagră • evaporat înspre ferocitate şi secetă – da, cu tot sângele frustrărilor vitrificat •

un sîn plin de imagini

aer – fii pentru poet un sîn plin de imagini • vid – mîngîie sufletul meu jupuit • şi voi, insomnii – cît cristal ascunde nebunia voastră • cînd piatra mă bea – ea, ce e aerul – eu, ce-i sînt aripile • şi tu te apropii – celălalt – mereu obstacolul • nodul orb prin care trebuie să merg • precum o pasăre trebuie să mă deghizez – să mă aştept • mereu absorbit de o infinită privire – a mea – şi totuşi atît de străină • o făptură minusculă – eu – ea • o dispariţie minusculă – ea – eu • un ochi ciclopic paralizat de-o aşteptare de piatră – creşte în mine • ha! craniul – straniul – zîmbeşte de-atîta cer • val de ospicii – în închisoarea durerii – neîncetat – mă sfărîm • mîinile-mi anunţă în noapte sare de stele • întunecatele mele mîini mesagere cari încearcă să piardă forma avisului • petalele iau însă locul degetelor – şi-atunci în loc de lucruri – doar un parfum mai apuc • dar numărînd naufragiul – în neea cu nesinea mă pierd • uitat poate de-abisul pentru care nu mai există rostogoliri de silabe • aionionii incomprehensibili cu chipul lor fantomatic • ciudate explozii cu razele fixe • da, stranie e părăsirea care ne digeră în stomacul propriei noastre singurătăţi • şi cuvîntul prea orbit chiar pentru înecul privirilor • şi lumina ruptă cu ochii înecaţi • şi apele de substituţie – mereu mai freatice • subliniind parcă absenţe inexprimabile • numere nenumărabile • adâncuri – adâncuri – unde sinele acesta orb nu se poate discerne • firul abisului firav – firavul aproape evanescent • poate prea – prea – prea firav – ce sânt şi nesânt • 

nimic ca un ţipăt

doar cu lacrimi – putem oare povesti toate întîmplările ce nici măcar încă nu ne-au plîns… • căci ce-nseamnă o lacrimă – ce-nseamnă o împlinire ce nu e o transgresiune • ce-nseamnă o facere care nu e şi – cel puţin – o desfacere • da, nimic ca un ţipăt – cu toate superlativele pe care disperarea le poartă inel • inel de divorţ dezbrăcat de inel de moarte • inel de lună asemeni unui ochi deprimat în halat de ospiciu • noapte lichidă sau fantasmă cu ciocul de heroină • întîmplare cu aurul crud – prin aşteptări de orez • şi reprezentanta violată a aromelor cu sînii ca amurg de voci violacee • reprezentanta pornoţarinelor cu vastele-i stepe bîntuite de hergheliile cu coame de iarnă • desigur, un marinar marinat scuipă în mare tutunul înfiorat al sirenelor • caută sub delfini vreo iubită pierdută – cu mănuşa de sticlă • caută vreo patrie pierdută printre suvenirurile striate a două-trei cecuri nomade cu epoletul scuzabil • poate un vernisaj – poate vreo păpuşă străină cu orgasmul placid • umărul lunar ce-şi ridică-n vis pleoapele de fildeş • şi unghiurile obtuze ale absurdului – trunchiurile degetelor – bobîrnacele ce proiectează-n vid ţăndările avisului • ferestrele stelare prin care superlativ aruncat – peiorativ mă iubesc • cargourile cu orezul pedofil – gheişele cu orgasmul de fluturi • … da, cînd doar emoţia se mai povesteşte unde dispar cuvintele • oare sinucigaşul este un rege de flăcări al cortinelor – sau o regină aberantă a teatrului insuficient de crud • copilul singur – ori sfinxul veşnic gol – cu revolverul lui de enigmă… •

ninsoarea întoarsă înspre nicăieri

aurorele boreale nelumit mă întîmpină – cînd magii mirajelor se întîlnesc • mă urc în zîmbet şi plutesc prin peisajul tot mai atroce • căci si minor e punctul terminus al sufletului şi începutul de unde mă înnoptez • şi aerul irespirabil – podul de piatră al privirilor pe care ochiul merge risipind în jur orbiri şi întuneric • sau mîinile generoase ale tundrelor tenebrei – ce-aruncă în timpanul misterios al florilor vestiri de vară • şi infinitul orb şi surd şi insulă şi singur – cu prea destulul în totul sfărîmat • cu irişii de vid şi buzele rotunjite – ţipînd în labirint de litere o contemplaţie înspăimîntătoare • cuvîntul fără petale – floarea mută de miracole absurde • hublou de lin şi neted – pînză de aşteptare şi apă cu întunericul încă neinventat • şi tu lună – ochi nocturn, umăr de fildeş al viselor • aproape de a fi şi a vii – cu cinele ce era şi e copilul nimeni cu peruca de enigmă • pruncul de poteci albastre cu naşterea pierdută • grăiesc cu lacrimi – plîng cu silabe şi cu inima săpată în chip de gheaţă • frunză a tuturor oglinzilor – vreau să te sărut • acum că pantele melancoliei îmi taie sufletul şi mă golesc de-un sînge de durere neînţeleasă • şi cresc – şi-s insulă – şi-s ziduri galbene de toamne scuturate • sau petalele pereţilor jur-împrejur de inimă – exilat asediu cu zîmbetul crepuscular • şi da – şi nu – şi conservat nimic în fabrici de firavă răcoare • e un acid sulfuric în mînia devoratoare a lacrimilor – cari dărîmă tot ce-am aşteptat – tot ce-am visat • şi încă o silabă cu ţipăt de abis – nicovale sparte-n zbor de păsări • şi-avisul cu ninsoarea întoarsă înspre nicăieri •

(din Absenţe 5, ultimul volum, inedit, al ciclului eponim)

                                            * * *

Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977.

Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.

În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991.

Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011).

colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1, 2011).

Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018) şi Menuetul menestrelului morbid (2019).

Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015,octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire. Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), ambele abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ; al treilea volum în franceză, Les non-être imaginaires. Poème dramatique, tradus şi de autorul însuşi, a apărut în martie 2020.

  •  
  •