Andreea Barbu

PLOIEȘTI/ Ansamblul VARTAVAR pe scena…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

…Festivalului „Alfabetul Conviețuirii”

          În perioada 20-22 septembrie, la Ploiești, pe Bulevardul Independenței s-a desfășurat sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii și Identității Naționale tradiționalul eveniment intitulat Alfabetul Conviețuirii. Inițiată și organizată de Uniunea Elenă din România în parteneriat cu Primăria Ploiești, manifestarea a avut un program bogat, divers și colorat, gândit să atragă un public numeros și exigent. Trei zile la rând aplauzele au răsplătit virtuozitatea dansatorilor și frumusețea costumelor tradiționale. Ansamblul Vartavar al Uniunii Armenilor din România coordonat de coregrafa Bela Martikian în cadrul acestui eveniment a interpretat o serie de dansuri reprezentative pentru diferite zone ale Armeniei. Cu acest prilej am stat de vorbă cu Dragoș Zisopol, președintele Uniunii Elene din România, dar și cu dansatori din mai multe ansambluri despre identitate, tradiție și diversitate într-o lume globalizată.  

Domnule Dragoș Zisopol, iată și în 2019 acest amplu eveniment s-a bucurat de un succes enorm.

În primul rând, ediția aceasta și-a atins scopul. Acum șapte ani, a avut loc prima dată și a fost creat pentru a aduna toate minoritățile naționale. Sunt sigur că pentru a merge mai departe trebuie să fim uniți. Puterea minorităților nu este una fizică, ci se găsește în unitatea noastră. Fiecare dintre noi încercăm să creem un eveniment de succes. Cum grecii au acest festival, armenii au Festivalul Strada Armenească. Noi sărbătorim și diversitatea și tradiția în egală măsură. Nu le separăm, însă mai presus de toate facem lucrurile împreună.

În program, predomină momentele de dans. De ce ați facut această alegere?

Pentru greci, dansul este o formă de manifestare culturală foarte importantă. Nebunia grecilor este dansul. Este un stil de dans al libertății creative, numit zeibekiko, adică dansatorul se expimă după cum simte momentul. „Pentru noi grecii, dansul este precum rugăciunea Tatăl Nostru. Poate lumea ar zice că exagerăm, dar consider că este o doză de dans potrivită la festival. Costumele cu fustanella sunt cele mai cunoscute pentru că ele apar și la corpul de gardă din fața Parlamentului atenian. Fustanella are 400 de pliuri pentru fiecare an de ocupație otomană. Tot în acea perioadă, grecii au ascuns semnul crucii în broderia costumelor. Nimeni nu a știut că atunci când grecii dansează, aveau mereu religia atât de aproape, ca parte legată de dans. Ciucurașii pantofilor întorși ascundeau o lamă de cuțit. Costumele și dansurile arată atât istoria, cât și religia, munca și opinia grecilor asupra vieții. Costumele pontice, cretane și altele sunt mărturisiri ale istoriei. Grecii sunt mai mult suflet decât trup. Doar la Sulina, avem șase ansambluri într-o comunitate medie. 

 Domnule Zisopol, care este cheia unui festival de succes?

Multă muncă, explorarea necunoscutului, evitarea obișnuitului. De mic am fost îndrumat să fiu creativ. Am venit primul în toate cele trei zile și m-am asigurat că toți sunt mulțumiți de ceea ce văd și găsesc la festival. Am  coordonat echipele și am fost mereu  aproape de toți. Primăria, jandarmeria, ansamblurile și jurnaliștii m-au sunat permanent și am reușit să le răspund tuturor. Sacrificiu mare, satisfacție pe măsură.

 Domnule președinte, ce alte proiecte aveți?

Am făcut un festival al elenismului acum trei ani la Atena, în 2018 la Salonic și ne propunem să îl facem în viitor la poalele muntelui Olimp. Numărul mare de participanți de anul acesta la Festivalul Alfabetul Conviețuirii, îmi asigură și organizarea de anul viitor. Mulțumirea și colaborarea lor este tot ceea ce îmi doresc și pe viitor. Echipa contează pentru mine cel mai mult!

Domnule Zisopol, cum a crescut acest festival?

Am început într-o sală medie și am ajuns în centrul orașului, blocăm un bulevard de doi kilometri care duce la gară. Anual, avem 30, 40 de mii de vizitatori. Aducem Ploieștiului o legătură mai puternică cu minoritățile naționale. Îmi doresc ca participanții să fie din ce în ce mai buni. Pe scenă, urcă peste 54 de ansumbluri. Doar această cifră spune multe despre dificultatea organizării unui asemenea festival. Contribuția Uniunii Elene este cea mai mare, peste jumătate. Eu nu văd aceste festivaluri având o concurență între ele, ci ne invităm să dansăm pentru a cimenta  proiecte împreună. Proetnica, Festivalul Strada Armenească și altele sunt un moment de mare sărbătoare. Aștept cu drag ca ansamblul Vartavar coordonat de Bela Martikian să danseze pe scena Fesivalului Alfabetul Conviețuirii și anul viitor.

***

Siranuș Hovakimyan, cu ansamblul Vartavar  la câte festivaluri ați participat până în prezent?

Am fost norocoși să dansăm pe scene mari. Am participat la Bacău la Festivalul Hayastan, la Ploiești la Alfabetul Conviețuirii, la Sighișoara la Proetnica, la București la Strada Armenească și Copiii pentru copii, la Pitești și Botoșani. În străinătate, am ajuns în Grecia și Ungaria. În Armenia, am participat la un workshop de dans. Acolo ne-am perfecționat, având o coregrafă care lucrează la UNESCO. Mereu căutăm să participăm la toate evenimentele. Poate avem resurse limitate, dar nu ne oprește nimic să învățam în continuare. Prin încurajările Belei Martikian, coregrafa noastră, noi avem  șansa să evoluăm, să ajungem invitați peste tot în România, dar și în alte țări.

 Siranuș, costumele ansamblului Vartavar sunt deosebite.

 Am ales modele reprezentative. Pentru dansurile de fete, purtăm rochii lungi albastre cu accente aurii pe brațe pentru a atrage atenția la mișcările mâinilor. Pentru dansurile mixte, precum papuri, kochari sau tamzara avem costume tradiționale, cu motive armenești în roșu și negru. Accesoriile sunt foarte importante, voalul sau vestele. Totul este adaptat pentru a fi ușor de transportat și a facilita mișcările corpului. Coregrafa noastră, Bela, le alege, ea se ocupă de tot, dar discutăm mereu între noi pentru a lua o decizie potrivită.

 Meline Djavadyan, care a fost cel mai greu spectacol pentru voi?

 Cel din Armenia. Erau mulți copii, presiunea creștea constant. Am repetat mult pentru a reuși să ne prezentăm în fața unui public atât de mare. La polul opus, în Grecia, am fost într-o tabără pentru diaspora. Acolo, ne-am simțit excelent. Eu fac dansuri sportive de unsprezece ani și nu mai am emoții. Am dansat vals lent, cha-cha, am participat la Dance Masters. Anual merg la concursuri mari pentru a mă uita la ceilalți participanți. O dată pe an, merg în cantonament, unde avem cinci antrenamente pe zi. În timpul anului, avem două serbări și multe concursuri. Dansul meu favorit este jutak sau Sardarapat pentru că am amintiri cu Vartavarul mare. Sunt dansuri elegante, armonioase. De mică am făcut balet. Dansul nu este un hobby pentru mine. Mă gândesc serios la el. Fiind cea mai mică fată din ansamblu, trebuie să lucrez dublu.

 Siranuș, cât timp repetați pentru un spectacol?

Avem repetiții speciale pentru fiecare parte a corpului. Dedicăm timp pentru a ne asigura că din fiecare unghi se vede spectacolul. Ne-am obișnuit repede cu stilul de viață a unui ansamblu care mereu are deplasări. Deși acum am intrat la Facultatea de Contabilitate și verișoara mea, Marine, la stomatologie, nu dorim să renunțăm. Avem o datorie. Pregătim dansuri noi patru-cinci ore în fiecare weekend. 

 Meline, cum arată viitorul Vartavar?

 Ne dorim să dansăm alături de Karin Folk Dance and Song Group pe scena Festivalului Strada Armenească, alături de profesorul Ghinosyan și de Bela, toți la unison. Ne dorim să primim anual zeci de invitații la toate manifestările culturale din România și din diaspora armeană.

***

Aris Zisopol, cum definești Festivalul Alfabetul Conviețuirii?

Festivalul Alfabetul Conviețuirii reprezintă o oază a interculturalității în imensul ocean al globalizării. Susțin genul acesta de manifestări care scot la suprafață bogățiile culturale  ale României.

Care este motivul pentru care spectacolule adună un public numeros? Care sunt cele mai faimoase dansuri?

Ca membru și coordonator al ansamblului Asteria din București de 5 ani, am insistat ca această minunată echipă alături de care lucrez să facă parte din echipa de organizare a acestui eveniment. Fiecare minoritate are farmecul ei, însă, din punct de vedere al muzicii grecești,  cred că legătura  veche de sute ani dintre Grecia și  România și-a lăsat amprenta  în  ceea ce privește cultura și  tradiția românească, incluzând  în acest capitol și dragostea față de ritmurile mediteraneene de bouzouki. Printre cele mai cunoscute dansuri grecești este Syrtaki, dansul pe care îl  avem foarte expresiv reprezentat de Antony Quinn în capodopera cinematografică Zorba Grecul.

Aris, la organizarea evenimentelor cum colaborează Uniunea Elenă cu cea Armeană?

Colaborarea Uniunii Elene din România cu organizația armenilor este la fel de prețuită și respectată ca în cazul oricărei alte minorități. Promovăm înțelegerea între minorități, proiectele de orice gen împreună, sprijinim orice acțiune ce îndeamnă societatea să devină mai tolerantă.

Interviuri realizate de Andreea Barbu

  •  
  •