Redactor

FOCȘANI / Personalitatea ziaristului Leon Kalustian, evocată la Biblioteca Județeană

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La eveniment a fost prezent și nepotul acestuia, Ioan Codreanu

Biblioteca Județeană Vrancea a organizat și găzduit, ieri,(joi 29 ianuarie) un eveniment emoționant, dedicat comemorării a 25 de ani de la moartea lui ziaristului vrâncean Leon Kalustian, reprezentant marcant al comunității armenești din România. Invitatul special a fost Ioan Codreanu, nepotul publicistului, alături de reprezentanţi ai Uniunii Armenilor din România – Filiala Vrancea și ai Inspectoratului Şcolar Județean Vrancea, dar și scriitori vrânceni, cadre didactice şi elevi. „Evenimentul de astăzi (ieri-n.r.) este unul special, deosebit, pe care îl dedicăm comunității noastre și unei personalități care ne reprezintă întâi de toate prin exemplul de demnitate pe care îl reprezintă, și anume jurnalistul Leon Kalustian, despre care mai avem multe de aflat și de la moartea căruia se împlinesc 25 de ani. Biblioteca, alături de Ioan Codreanu, nepotul jurnalistului, încercăm să restituim comunității noastre această personalitate marcantă care a pătimit pentru că a iubit prea mult cărțile”, a spus, în deschidere, Teodora Fântânaru, directoarea Bibliotecii Județene.

Cei prezenți au avut șansa să vizioneze cu această ocazie filmul documentar „Bucureștiul necunoscut – Evocare a celebrei cafenele literare Capșa”, realizat de TVR și care îl are ca prezentator pe însuși Leon Kalustian. Filmul se află în posesia bibliotecii vrâncene, care l-a postat atât pe site-ul propriu, precum și pe site-ul Leon Kalustian, astfel încât să poată fi vizionat oricând, de oricine este interesat.
Prezentările, prin care a fost evocată personalitatea, activitatea și viața lui Leon Kalustian, au fost susținute de scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, preşedintele Asociaţiei Culturale „Duiliu Zamfirescu”, profesorii Cezar Cherciu și Virgil Răileanu şi bibliotecarul Adrian Ţiglea. „E greu de pus în cuvinte atunci când ai de-a face cu un maestru al cuvântului, cum a fost Leon Kalustian. Păcat că nu a făcut și un roman, pentru că toate scrierile sale au sens literar. Scrierile sale au o sensibilitate aparte și a fost cunoscut ca un lord al oamenilor din lumea «penițarilor». Întotdeauna aveam o oarecare sfială în fața lui, pentru că avea o eleganță, o ținută, o prestanță extraordinară! Era un tip care chiar putea fi șarmant și mai ales pentru cei cu care venea pentru prima dată în contact, impunea respect. A fost o voce aparte a ziariștilor epocii, un jurnalist fără de pereche al epocii sale”, a spus Gheorghe Andrei Neagu.

Ziariștii – „Robii efemerului”IMG_9494-300x225

În cadrul evenimentului, celor prezenți li s-au oferit, din partea Bibliotecii Județene, câte un volum „Leon Kalustian – 100 de ani de la naștere, incursiuni bibliografice”. Totodată, nepotul publicistului, Ioan Codreanu, cel care a donat instituției de cultură vrâncene 1.500 de cărți din colecția Leon Kalustian, precum și toate documentele acestuia, a dăruit și un supliment al publicației „Ararat” – periodic al Uniunii Armenilor din România cu repere biografice ale ziaristului, dar și cu scrieri ale sale. Una dintre acestea am ales, nu întâmplător, să v-o prezentăm și dumneavoastră, consumatorilor de presă. Este vorba de articolul intitulat de IMG_9514-300x225Leon Kalustian „Robii efemerului”, care a fost publicat în ziarul „Zorile”, anul II, nr. 360 din 4 mai 1936:
„V-ați gândit vreodată, câtă muncă și caznă, câtă energie și pasiune, câți nervi și câte încordări implică zilnica alcătuire a unui ziar – a ziarului pe care-l citiți dimineața în pijama, sau pe care-l parcurgeți la repezeală, între o cafea gingirlie și o uitătură, cu păcat, după o femeie – în drum spre birou sau într-o întoarcere acasă? Desigur că nu. Și, în definitiv, ce rost ar avea să vă intereseze truda noastră, zbuciumul pe care-l străbatem și necazurile ce le înfruntăm, când așa a fost statornicit din capul locului, ca fiecare să veghem la propriile griji, la propriile tristeți sau bucurii, la propriile dileme sau izbăviri.
Noi avem datoria să vă informăm corect, cu tot ce se petrece mai însemnat, în toate domeniile, de la manifestațiile sportive, până la evenimente din politica externă și de la relatările culturalo-artistice și plecările sau sosirile d-lui Tătărăscu la Poiana, până la faptul divers; noi trebuie să vă simțim păsurile, să aflăm nedreptățile, să cunoaștem durerile și nevoile, să prindem freamătul, pentru o năzuință sau un ideal al mulțimii, să sesizăm scopurile ascunse, să fim alături de revoltele obidiților, să aplaudăm o măsură înțeleaptă, să flagelăm alta injustă, să identificăm pe tâlhar, să denunțăm pe provocator, să discernem bunul de rău și impostura de onestitate, să semnalăm rătăcirile și prejudecățile, ersurile și fetișurile; să punem cu slova noastră, un hotar imuabil între frumos și urât, între simfonie și orbecăială, între smârcuri și selenar, între amăgiri și realitate, între miraj și util, între substanță și improvizație, între instinct și rațiune, între cinism și adevăr, între demagog și cinste, între etic și imoral, între farsă și credință.
Asta trebuie să fie o gazetă: o oglindă în care să se reflecteze totul, un amvon de unde să răsune fără preget predica, gata să purifice și să remedieze, să înalțe înspre piscurile astrale și să lumineze mai departe, ca o nădejde și ca o torță. Și noi gonim într-una – rapsozi ai tuturor – ca să aflăm, ca să știm, ca să nu ne rămână nimic străin, alergăm ca într-o interminabilă cavalcadă, zi cu zi, din zori și până-n noapte, ani la rând, până ce moartea ne va îngheța în mână condeiul, ca să satisfacem, astfel, setea pentru curios a cititorului, pasiunea neostoită pentru inedit, voluptatea, aproape maladivă, pentru senzațional.
Dar reușim noi totdeauna să nu înșelăm așteptările, să nu dezamăgim pe acei care și-au pus în menirea noastră întreaga lor încredere și toată aspirația lor? E greu de spus, mai ales în circumstanțele de azi, când fiecare frază se lovește de creionul roș-albastru al cenzurii, când gândul este interzis și ideea măcelărită.
Noi am pornit însă la lucru ca să ne facem datoria; și pândari ai clipei, robi ai efemerului, slujim în altarul nostru cu fanatism, izbânzile de-o zi, ca să vă dăm ziarul, pe care-l parcurgeți, în pripă, dimineața, strădania și munca noastră, care au ceva din destinul fragil al mimozei, ce pălește, după ce a simțit adiind peste nervurile ei, deflorările mângâierilor…”.
Leon Kalustian s-a născut la Focşani, în data de 17 octombrie 1908 și a murit pe 24 ianuarie 1990. În perioada interbelică s-a făcut remarcat ca publicist, semnătura sa contribuind la succesul unora dintre cele mai redutabile publicaţii ale vremii: „Cuvântul“, „Curentul“, „ABC“, „Zorile“, „Lumea românească“, „Mişcarea“, „Facla“, „Adevărul“, „Dimineaţa“.

 Laura Breană

http://www.monitorulvn.ro

  •  
  •