Mihai Stepan Cazazian

PASTORALA PASCALĂ A ARHIEPISCOPULUI BISERICII ARMENE DIN ROMÂNIA P.S. EPISCOP DATEV HAGOPIAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IMG_0050

 

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin!

 

Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.

Nu este aici; căci a înviat precum a zis (Ioan 28:5-6)

 

          Iubiți credincioși,

 

Mănăstirile și bisericile armene sunt astăzi pline de bunavestire a Slăvitei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos iar noi, de pe altarul Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Arhangheli”, cu dragoste vă transmitem salutul pascal: „Hristos a Înviat”. Din nou este sărbătoarea Paștelui, din nou și întotdeauna, pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „dacă nu există înviere, nu există nici creștinism”. Înviind astăzi, Hristos a înviat odată cu el și firea noastră prăbușită în păcat și moarte. Astăzi pământul a devenit cer, deoarece Slava Regelui Ceresc s-a arătat pe pământ.

Realitatea învierii Fiului Omului a dat un nou sens întregii omeniri. Omul a înțeles că moartea nu este un sfârșit, a înțeles că moartea este doar o trecere de la cele vremelnice la veșnicie, că este începutul unei noi realități care, de acum, nu mai are sfârșit. Poate doar pentru cei ce se îndoiesc sau nu au credință moartea este sfârșitul vieții omenești, a viselor, a iubirii,… moartea, care odată cu ea aduce apusuri și tristețe și cernire. Dar pentru cei care au inimile pline de credință și iubire față de Dumnezeu, moartea este un nou răsărit, un nou început și o nouă viață.

Astăzi este ziua în care toți oamenii se gândesc și se întreabă în mintea lor: „Oare viața se termină în mormânt sau continuă și după moarte?”. Despre aceasta, marele gânditor și, în același timp, ateu Voltaire, spunea: „Știu că mormântul este o ușă pe care au intrat milioane și, chiar dacă de acolo nu a ieșit nimeni, totuși cred că după acea ușă nu este gol”. Vedeți, iubiților, chiar și necredinciosul Voltaire se gândea la nemurirea sufletului și la înviere. Dar mărturia prin care această îndoială devine certitudine o dă însuși Hristos, spunând: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11:25-26)

          Moartea și apoi Învierea lui Hristos sunt viață pentru noi. Omul a fost creat pentru viața veșnică și asta a fost posibil doar prin moartea și Slăvita Înviere a lui Hristos. Astăzi stăm în fața mormântului gol al lui Hristos, mormânt a cărui piatră ce acoperea intrarea a fost dată la o parte pentru noi. Dincolo de mormânt, Hristos ne rostește: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6)

          Vrednicul de pomenire Catolicos Vasken I descrie în mod minunat biruința Învierii: „Amintirea Învierii nu este doar aniversarea unei întâmplări sau o sărbătoare, ci o minunată trăire mereu înnoitoare a sufletului, care umple toată ființa omenirii, în fiecare an cu aceeași forță, mereu cu aceeași prospețime, mereu cu aceeași căldură, încât credem în fiecare an că Hristos a ieșit pentru prima dată din mormânt, luând cu El în Înviere sufletul fiecăruia dintre noi.”

          Iubit popor credincios, biruința a-tot-puternică a lui Hristos asupra morții a fost o asemenea mare schimbare, încât oamenii care trăiau în credință au fost eliberați de frica față de moarte și față de groaza puterii sale înrobitoare. Au început să își trăiască viața cu speranța în nemurire și să trudească conduși de revelațiile valorilor veșnice. Acesta este Adevărul adus de Hristos despre care El însuși mărturisește: „Eu sunt Învierea și Viața, cine crede aceasta, chiar de va muri, va trăi…”. Acest adevăr a fost și Adevărul părinților noștri, a înalt preasfințiților noștri catolicoși, a fericiților noștri călugări, a nemuritorilor noștri martiri, într-un cuvânt: a poporului armean, și asta în toate timpurile istoriei. Altfel ar fi greu de înțeles continua ridicare pe cruce și chinurile permanente ale poporului nostru. Poporul armean a mers pe drumul Învierii și în inima armenilor a fost pecetluită credința și speranța în Învierea lui Hristos.

          Pe drumul Învierii deschis de Hristos va reînvia comunitatea armeană din România, vor reînvia mănăstirile noastre și bisericile întărite de Adevăr, pline de viață și fericire. Rugăciunea noastră și urarea, iubiți credincioși, este ca Slăvita Înviere a Mântuitorului să vindece cu lumina sa sufletele și inimile noastre, ale tuturor, pentru ca mintea și sufletul nostru să nu înceteze a fi armenești iar Dumnezeul părinților noștri ne va conduce spre noi biruințe. Făgăduim să rămânem fii credincioși ai Apostolicei noastre Biserici. Dumnezeu să reverse pacea și binecuvântarea Sa peste toată lumea pentru a trăi în frățietate, pașnic și plini de vestea înnoitoare a Sfintei Învieri.

 

„Hristos a înviat din morți!”

„Binecuvântată este Învierea lui Hristos!”

  •  
  •