Giuseppe Munarini

Părintele Rapayel a trecut la Domnul

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 p. RaffaeleReverendisimul Vardapet (Arhimandrit) Rapayel Antonyan al Congregației Mekhitariste Armene a decedat la Boston, unde-și desfășura activitatea pastorală ca paroh al Bisericii „Sfânta Cruce”. Ne-a lăsat duminică 6 aprilie, la câteva zile înaintea comemorării Învierii lui Lazăr, prietenul lui Isus, care ne prezintă consolarea comunei Învieri. S-a stins în orașul american, departe de frumosul oraș Alep, martirizat de război, unde s-a născut la 14 ianuarie 1941. A plecat departe de părinții din Congregația sa, pe care i-a iubit mult, și de Armenia  pe care, împreună cu Charles Aznavour, a ajutat în zilele teribile ale cutremurului din 1988. Primul care a început celebrările în rit armean la Padova în anii ’80 a fost Mons. Claudio Gugerotti, în Biserica Colegiului „Mazza”.  Părintele Claudio a devenit apoi oficial, secretar al Congregației pentru Bisericile Orientale. Părintele Rapayel a continuat misiunea sa pastorală. Din capela lui „Don Mazza” s-a transferat la Biserica Capucinilor, aceea a „Sf. Leopold Mandic” un sfânt de origine croată, născut în 1866 și decedat în 1942, canonizat în 1983.

L-am cunoscut pe pr. Rapayel, dar în ultimii ani  distanța ne-a despărțit. Ne-am împrietenit la San Lazzaro și apoi ne-am întâlnit de multe ori la Padova. În orașul Sfântului Anton, el a început misiunea de a celebra Liturghia armeană pentru câțiva ani. În acea biserică, armenii veneau pentru a asista la liturghiile celebrate de către pr. Rapayel cu mare evlavie. Atunci, erau numeroși și din diferite regiuni: din Orientul Mijlociu, din Iran, alții erau din Italia. Cu trecerea anilor, unii au plecat în Statele Unite și în alte localități, alții, deja în vârstă ne-au lăsat pentru totdeauna. Pr. Rapayel a fost un om foarte inteligent și spiritual, foarte uman cu studenții și pentru enoriași avea mereu un cuvânt bun, un cuvânt de încurajare și de confort. Misiunea sa a fost continuată de către pr. Boghos Levon Zekiyan și continuă încă, dar într-o capelă, la Bazilica Sfântului. Pr. Rapayel Antonyan a lăsat orașul Alep și a venit la Sf. Lazăr. Și-a terminat studiile la Veneția și la renumita Universitate „Gregoriana”, unde și-a luat licența. În 1962 a intrat în Congregație iar în 1965 a fost hirotonit preot. A fost un profesor la Colegiul Armean „Murat – Rafael” – Carmini, din Veneția, apoi la Paris, la Colegiul „Samuel – Muratian”, unde a fost șef de lucrări. A avut alte însărcinări la colegiul din Veneția și la Congregația Sf. Lazăr. A colaborat  la  revista „Bazmavep” și a tradus în armeană importate documente papale cum ar fi „Salvatorul oamenilor”, al Papei Ioan Paul al II-lea și „Dumnezeu este iubire”, al lui Benedict al XVI-lea.

Înmormântarea a avut loc în Biserica Armeano-Catolică din Boston la 10 aprilie. Trupul neînsuflețit va ajunge în curând la San Lazzaro pentru înmormântare, alături de alți frați.

Fie ca Domnul, cuceritorul de moții, să-i primească sufletul în „Ierusalimul unde Enoh și Ilie – așa cum cântă liturghia armeană – unde se odihnesc alături de mulți armeni din toate timpurile, în special de cei care și-au dat viața fără să trădeze sau cei care cu ascetismul și cu doctrina au mărturisit Biserica și dragostea lui Hristos, Unul întreit.

Giuseppe Munarini

  •  
  •  

One Response to Părintele Rapayel a trecut la Domnul