Mihai Stepan Cazazian

Paleta covoarelor orientale pe scena vechiului Bucureşti

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
atelier nefian

Magazinul lui HAPET NEFIAN , de pe strada C.A. Rosetti nr 2, chiar vis a vis de Cinema Regal (în 1933)

 

În perioada interbelică, covorul oriental avea în Bucureşti ca ambasador plenipontenţiar negusorul armean, care asigura uneori chiar fabricaţia dar şi comerţul,precum şi întreţinerea covoarelor orientale fără de care nu se concepea ca încheiat interiorul unui palat, chiar regal, birou ministerial, sau de director, case mai înstărite dar cu timpul şi mai modeste. Un covor de calitate era un fel de blazon cu care o casă se considera în rând cu lumea.  Iar armenii erau specialiştii care satisfăceau toate aceste nevoi.

 

Erau   mulţi fabricanţi armeni de covoare în Bucureştiul  de odinioară.

Astfel în strada Fecioarei la nr 14  îl găsim pe meşterul Arşag  Tarpinian.Pe strada Caragea la nr 4  pe fabricanul de covoare Calust Hagopian, iar pe Colentina la numerele 76 şi 78  avem pe Vart Ciulgean şi Gurghen Ardzruni.

Dar iată şi  Marea Fabrică de Covoare Oreintale en gros şi en detaille  aparţinând  asociaţilor D. Neşehirlian & K. Nazarian. Se lucrează la orice dimensiune conform modeleleor de catalog. Se repară orice fel de covor la peţuri accesibile.  Sediul central se află la Bazargic, Str Alex. Ion Cuza nr 38. Filială la Balcic unde este şi locaţia depozitului permanent. Sediul din Bucureşti : Str. Sfinţilor 44, telefon 37 / 88. Filiala din Bucureşti este pe Calea Victoriei 37 la “FERAHAN” , tel. 365 / 30. După cum se vede o intreprindere de comercializare a covoarelor orientale serioasă.

Nevsehrlian2

Aţi auzit de firma KUBA ?  Este Fabrica de covoare persane  şi se află pe strada Ioan Ghica 5, tel 370 / 98. Se primesc tot felul de mărfuri .Expoziţie permanentă.

Dar în provincie ?

Ei bine, iată la Brăila, pe strada Griviţei nr 233-235 găsim Fabrica de covoare orientale  EREVAN a lui M.Abrankian.  Sediul din Bucureşti este pe Calea Victoriei 52 ( Pasagiul English) (sic). Tel 349 / 89. Avea şi filială în Bucureşti str.Sfinţilor 42. cu tel 358 / 29 .Se livrau covoare persane, turceşti, chinezeşti, şi modele moderne, din stoc şi la comandă. Mare depozit de covoare persane la preţuri accesibile. Tot felul de reparaţii şi curăţătorie.

Să nu uităm de covorarii de la Gherla. Aici, după cum citim în ARARAT, în interviul luat d-lui Antranig Şalgian, acesta îşi aminteşte : «  Tatăl meu, Gaspar Şalgian, împreună cu cumnatul său Avedis au deschis în 1921 o fabrică de covoare care  a funcţionat până în anul 1939. Foarte mulţi oameni de vază cumpărau covoare de la noi, de exemplu mitropolitul Hossu. La noi a fost ţesut şi un covor cu Stema Regală  care acum este la Muzeul Naţional de Artă a României. Apoi ţesătoria s-a mutat la Bucureşti în Calea Victoriei 110» Tot la Gherla a funcționat atelierul de covoare a lui Dicran Martaian cu un personal numeros.

IMG_1691

Covoare și război de țesut din Gherla

 

Dar nu puten omite pe .cunoscutul specialist Sirag Căscanian, care a publicat, în anul 1972, o monografie despre covoarele manuale, apărută la Bucureşti. O altă lucrare a sa, publicată în limba armeană cu titlul « Rolul armenilor în crearea, înflorirea şi răspândirea covoarelor orientale » este cea unde autorul  demonstrează provenienţa armeană a meşteşugului covoarelor cu noduri. A publicat în « Studia et Acta Orientalia » şi în alte periodice articole  privind arta covoarelor. În tinereţe a fost colaborator împreună cu scriitorul şi deputatul Krikor Zohrab la cotidianul “Azadamard”  de la Bolis unde a făcut studii juridice, apoi director adjunc la orfelinatul de la Strunga, devine un mare cunoscător al covoarelor orientale, deschide la Iaşi fabrica de covoare “Tebriz”, cu filiale de desfacere la Cluj şi Cernăuţi. Din 1940, stabilit la Bucureşti Sirag Căscanian înfiinţează ateliere de produs covoare orientale la Brăila, Galaţi, Tulcea, Braşov, Sibiu, Cluj, Gherla, Constanţa, Craiova. Prin studiile sale el a demonstrat ştiinţific faptul că acele covoare « transilvane » considerate a fi aduse de negustori turci, sau de provenienţă microasiatică, au fost lucrate de fapt pe teritoriul României folosindu-se lâna ţurcană locală, de către armenii stabiliţi în secolele 17-18 veniţi din Moldova în Transilvania. A încetat din viaţă în California la vârsta de 102 ani.

Mai putem menţiona familia de covorari Exergian, care plecând din Bucureşti prin anii 1960, a deschis un mare magazin de covoare la Viena. Mare curaj ! Pe atunci regii covoarelor orientale la Viena erau fraţii Vartian şi lanţul lor de magazine…

Pe Calea Victoriei  nr. 66, găsim magazinul  DJABUROV, care vindea printre altele şi covoare orientale. Apoi era magazinul lui V. Parakian  în Pasajul Majestic. Magazinul lui H.Abelian chiar în Piaţa Rosetti nr 8. Sau cel a lui H.Abagian de pe Ion Ghica nr. 5. Iar pe strada Benjamin Franklin la nr 6 era magazinul de covoae orientale a lui Vartan Der Sarkisian.

hapet nefian covorar

Hapet Nefian și covoarele lui

 

Dar iată şi magazinul S. NEFIAN , de pe strada C.A. Rosetti nr 2, chiar vis a vis de Cinema Regal (în 1933) dar care se mută în Calea Victoriei  nr. 136 în 1938.  Este Atelier Special de Reparat  covoare turceşti, persane, vechi şi noi, precum şi covoare străine . Lucrări fine, solide, şi cu exactitate de color şi desen. Preţuri moderate. Telefon 3 9010.

Despre acest magazin de covoare vom mai   vorbi  ceva mai pe îndelete, cu alt prilej.

***

Printre covoarele orientale, un loc important îl ocupă și cele armeneşti. Nu puţine studii sunt dedicate acestora şi nu este locul $T2eC16NHJGIE9nnWpUTeBREj4G2HIw--60_35să le înşirăm pe toate. Amintim în treacăt albumul-studiu, publicat de Oberst d.R. Zdenko Hoefrichter la Viena (1937, Editura Congregaţiei Măhitariste) ARMENISCHE  TEPPICHE, unde autorul se ocupă de originile şi caracteristice acestor covoare. El scoate în evidenţă lipsa de analogie dintre covoarele anatoliene şi cele armeneşti, şi le clasifică cronologic în 8 grupe distincte. Opinile unor armenologi (F.Macler, 1924) care sugerează o filiaţie între motivele covoarelor armene şi miniaturile manuscriselor armene, deşi pot fi luate în seamă în baza unor exemple izolate, nu pot fi susţinute cu tărie, susțíne Hoefrichter. Covoarele armeneşti au fost produse la Şemaha, Şuşi, Tabris, Urmia, Van, Bitlis, Diarbekir, Zeytun, Kesarie, Sivas, Erzingian, Erzerum, Kars, Erevan, Harput, Malatia Adana, aşa dar pe tot cuprinsul Armeniei. (Heimatland der Armenier). Influenţele motivelor desenelor din covoarele armene provin mai mult din cele arabe şi persane care la rândul lor, în faza iniţială au avut influenţe chineze, în special în ceea ce priveşte animalele heraldice. O caracteristică a covoarelor armene sunt motivele stilizate a dragonilor vişab care sunt un element din mitologia populară armeană.                                                                                             Mehdi Zarif, în lucrarea sa Tappeti  tradusă apoi la Editura Kaiser (Teppiche, 1999) deşi se ocupă cu toate covoarele cu noduri din lume, aminteşte şi de cele armene atunci când vorbeşte de covoarele din Anatolia de Est şi de renumitele covoare cu noduri din Erzerum, Kars şi Erevan.  În continuare autorul menţionează că  Anatolia de Est este o regiune întinsă de sine stătătoare a Turciei.De aici şi originalitatea covoarelor produse în aceste locuri. Autorul prezintă covoare din Karabagh, Kayseri, Lori, Meghri, Salor etc.

covoare-biserica-neagra1

colecţia de covoare de la Biserica Neagră

 

5416

Covor “Chi-Chi” Caucaz, sec. XIX Lână, nod simetric ( aflat la Muzeul Colecțiilor din București)

În colecţia de covoare din Braşov de la Biserica Neagră, se găsesc şi covoare care sunt produse de meşteri armeni din partea locului. Spre exemplu este acel covor atribuit Uşak, dar menţionat ca transilvan  datat din sec XVII, cu bordură largă cu palmete şi fragmete de vişab, având un câmp floral central larg încadrat geometric şi cu colţuri pe fond albastru dominanta fiind roşie-portocalie.

La Muzeul Colecţiilor de Artă sunt expuse, în cadrul unor colecţii, mai multe covoare orientale şi armeneşti, unele vechi de secole. Covoare armeneşti  vechi sunt expuse şi la Muzeul Eparhiei Armene din Bucureşti.

IMG_1700

Covoare orientale din colecția “Asociatiei Muzeului Armean ” din Gherla și un covor aparținînd Muzeului Eparhiei Armene din București

 

O bogată colecţie de covoare armeneşti este expusă la Muzeul Congregaţiei Măhitariste din Viena.

***

În revista « Studia et Acta Orientalia » , I, 1957, Sirag Căscanian publica articolul  L  Origine  des motifs d ‘ autel sur les tapis orientaux » Pentru a sublinia importanţa covoaelor el citează pe K.H. Zambaccian care în lucrarea sa Însemnările unui amator de artă (Bucureşti 1957)  scrie că  în pictura flamandă precum Jan Van Eyck, Memling, Roger Van de Weyden, apoi în pânzele veneţiene şi cele olandeze, Vermeer, Van Delft, Pieter Hooch, sunt deseori introduse ca decoraţie interioară numai covoare caucaziene şi anatoliene de genul covoarelor armeneşti.

Comerţul cu covoare are vechime de circa un secol, poate. Odinioară covoarele circulau spre Vest cu precădere pe calea darurilor adresate suveranilor sau cinurilor bisericeşti arată K.H. Zambaccian. Ele mai făceau parte din zestrea mireselor, sau aduse de refugiaţii creştini prigoniţi din ţările lor de baştină ocupate. Unele covoare  au ajuns odată şi cu donaţiile către biserici.. Tesătorii, anonimi, rareori lasă inscripţii pe covoarele ai căror autori sunt. O inscripţie în limba armeană se află pe minunatul covoru  cu dragoni ce se găseşte la Muzeul din Berlin. Anonimatul acesta a produs confuzii în ceea ce priveşte originea acestor covoare. Lucrările unor savanţi ca Josef Strzigowsky, Charles Diehl, F. Millet, Duthuit etc, au adus ceva lumină în domneiul arhitetcturii armene şi indirect a artei covoarelor unde o contribuţie importatnă o are Julius Orendi care în lucrarea sa  ,,Das gesamtwissen uber Antike und neue Teppichen des Oriente , (1930),   lucrare în care covoarelor armeneşti li se dedică un loc aparte, într-un capitol special bogat ilustrat. În contiunare K.Zambaccian notează că diverşi autori prezintă ca armeneşti doar covoarele cu dragoni, neacordând atenţia cuvenită celor provenite din Karabagh, Shemaha, Kuba ş.a. Dovada că meşterii armeni covorari au fost cei mai pricepuţi iar covoaele lor au fost cele mai preţuite stă în vechile picturi ale Renaşterii. Astfel, contiună criticul de artă, într-o frescă a Spitalului din Siena, pictorul Domenico di Bartolo cunoscut cu numele de Venezziano, pictează un covor armenesc cu dragon, în maniera covorului armenesc  aflat la Kaiser Frederich Museum din Berlin, identificat ca fiind ţesut în anii 1200-1250. Mai mult decât atât, specialiştii sunt cu toţii de acord că arta covoarelor persane nu au căpătat strălucire şi faimă decât sub domnia Şahului Abbas, de numele său legându-se multe covoare ţesute pe timpul său (1557-1628). Or, subliniază Zambaccian, acest Şah a folosit 34000 de meşteri şi ţesători armeni pe care i-a adus din regiunile limitrofe ale Armeniei (Giulfa, situată pe malul Araxului) aşezându-i prin anul 1600 lângă Ispahan iar noua aşezare s-a denumit Noul Giulfa. Această localitate a devenit faimoasă pentru arta şi frumuseţea covoarelor. Arta covoarelor Cascanianarmeneşti se demarcă de cele chineze sau persane cu reproduceri de plante sau animale naturaliste prin aceea că redau aceste elemente stilizat, abstractizat, apropiindu-se cumva de viziunea modernă. Este interesant că în covorul de la Berlin, care este şi cel mai vechi exemplar păstrat, se regăseşte dragonul care aici învinge vulturul. Explicaţia acestui simbol vine din luptele crâncene dintre Parţi şi dinastia armeană a Arsacizilor (Arşakuni). Simbolul Arsacizilor era dragonul iar al partilor vulturul. Alte covoare armeneşti expuse la Londra, Paris şi Berlin conţin şi ele simbolul dragonului, dar aceste exemplare, din sec. 15-18 nu mai comunică semnificaţia veche a dragonului. În mare parte covoarele erau închinate unui ceremonial (zestre, dar către un lăcaş de cult, pomenirea celor răposaţi) şi mai puţin în scop comercial. Firul de lână, culorile, desenele sunt toate de producţie casnică şi de aceea originale şi pline de fantezie. Sfârşitul sec 19 vine cu industrializarea torsului firului, vopsele industriale şi ultrerior chiar ţeserea la maşină marcând scăderea artei covoarelor, şi dispariţia artei casnice.

Primul Război Mondial a distrus şi arta covoarelor manuale şi pe creatorii acestora. Astfel, conchide criticul de artă, covoarele armeneşti au excelat între secolele 13-18.

Vechimea artei covoarelor cu noduri se pierde în negura timpurilor, notează S. Căscanian, arătând că descoperirile recente Ararat-24-iun-1926arheologice au găsit urme de covoare cu noduri datând din sec VI înainte de Hristos. Unul din covoarele vechi armeneşti care se află într-un muzeu din Viena, este datat 1202 având acest an înscris pe el. (Acest covor l-am lucrat eu Kirakos din Bananţ, în memoria lui Hripsime, anul 1202) Deci înainte de ocuparea Armeniei de către otomani. (1288). Cum acest covor reprezintă un khoran , prezent şi în multe manuscrise armene vechi, această reprezentare nu are legătură cu cea de pe covoarele de rugăciune otomane, care încă nu apăruseră în zonă, adaugă S.C.  Faptul că armenii produceau covoare din timpuri şi mai vechi este atestat de izvoare arabe. Astfel istoricul Ibn Haldoun spune că în componenţa tributului pe care îl plăteau armenii califului din Bagdad în anii 775-786, covoarele erau considerate articolul cel mai de preţ. El scrie :  În timpul  califilor Mahdi şi Harun al Rashid în lista tributelor plătite de armeni califilor din Bagdad sunt menţionate un mare număr de covoare cu noduri. Iar istoricul arab Muhamed Bariahin ne spune că emirul Iusuf  Abusaci  a expediat din Armenia, în anul 911, califului Muhtatâr 400 cai, 30000 dinari şi 7 covoare armeneşti din care unul avea mărimea de 60 x60 de auni (31,2 mp) şi la care se lucrase 10 ani. Cum toate eceste covoare nu s-au păstrat până azi, covorul armenesc de rugăciune din sec XIII de la Viena este cel mai vechi din cele ce au ajuns până la noi. Aceste covoare « cu trei altare » nu au nici o legătură cu mihrabi –ul musulman. Cei doi pilaştrii reprezintă, în fapt, arborele vieţii Acest motiv s-a transmis ulterior şi covorarilor musulmani. Ocupaţia arabă a fost cauza dispersării armenilor în multe localităţi din Asia Mică (Sivas, Cesarea, Konia, Ghiordes, Uşak, Kula) tot atâtea locuri de unde provin covoarele armeneşti. Armenii fug din calea invaziilor turcilor selgiuci, apoi a mongolilor, care îi împing spre vestul peninsulei şi Bolis. Ei transmit meşteşugul covoarelor grecilor ce populează aceste ţinuturi. Ceea ce permite lui Marco Polo, în trecere în secolul XIII, prin Konia – capitala selgiucilor – să observe : Armenii şi Grecii din cele trei mari oraşe Konia, Cesareea şi Sivas, ţes cele mai frumoase covoare din lume.

Turcii achiziţionau covoare de la armeni, mai ales cele cu  Horan¸ pe care ei îl înterpretau ca fiind  mihrabul  şi le foloseau la rugăciunile lor. Cererea crescândă a dus la producerea a unui mare număr de covoare de către armeni, fiind cerute de populaţia musulmană. Până la primul război mondial, armenii din oraşele din Asia Mică – Sivas, Cesareea, Uşak,ş,a, – aveau ca principală ocupaţie ţesutul covoarelor. Un ziar din Constantinopole menţiona un  umăr de 12000 de ţesători de covoare. Cercetărorul R. Ettinghausen consideră (1936) că grupul principal din covoarele orientale îl constitue cele armeneşti,spune S. Căscanian.

Vedem aşa dar care este rolul armenilor, din cele mai vechi timpuri, în arta covoarelor   ei fiind  şi cei care au răspândit acest meşteşug. Şi nu numai în Anatolia dar şi în Transilvania în sec XVII.  Şi iată, în timpurile noastre Sirag Căscanian  a organizat ateliere de covorari pe tot cuprinsul României. El era un specialist redutabil în materie. Ar fi păcat dacă nu se vor aduna scrierile sale , cărţi şi articole, şi le vom lăsa risipite prin publicaţii. Un corpus din toate aceste scrieri, redactate şi traduse,  ar fi nu doar un omagiu, tardiv, adus lui S. Căscanian,  dar şi un titlu de glorie pentru comunitatea armeană din România.

Arpiar  Sahag

 

Pentru completare vizionaţi videoclipul cu covoarele armeneşti la

http://www.youtube.com/watch?v=N5dL5yrp4Dg&feature=share

Pentru detalii şi modele specifice la covoarele armeneşti vizionaţi videoclipul :

http://www.youtube.com/watch?v=_U3_Vbmofis

Alte covoare armeneşti vizionaţi, pe o muzică de Komitas, la

http://www.youtube.com/watch?v=aaHXS7K24kk  şi

http://www.youtube.com/watch?v=dtWx1VQkvpM

Pentru o vizită la magazinul-intreprinderea de covoare Megherian din Erevan (una din filialele firmei din New York  infiinţată în 1917) vizionaţi clipul următor

http://www.youtube.com/watch?v=Q3ESnETHWDg

  • 35
  •  

One Response to Paleta covoarelor orientale pe scena vechiului Bucureşti