Giuseppe Munarini

PADOVA : Prezentarea cărții “Karabakh, il giardino segreto” de Graziella Vigo [Ed. Marsilio, Venezia, 2013]

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Karabakh_COVER _bilingue_300dpi

Vineri 9 mai a.c., a avut loc, în Sala „Livio Paladin” din Palatul „Moroni” (sediul Municipalității Padova), prezentarea cărții jurnalistului, fotografului și cercetătorului  milanez Graziella Vigo, intitulată „Karabakh. Il giardino segreto” („Karabagh. Grădina secretă”), publicată anul trecut la editura Marsilio (Veneția).
Prezentarea excepționalului album de fotografii despre regiunea pe care armenii o numesc „Arțakh”, dar cunoscută cu numele rus Nagorno sau cu cel azer Karabagh, care înseamnă, „muntos” respectiv „grădină – neagră”, ne-a permis să facem câteva considerații generale despre Genocid și regiunea menționată.
Au participat: autoarea, Graziella Vigo, dr. Vartan Giacomelli de la „Italiarmenia”, profesorul universitar Francesco Berti, reprezentantul Municipalității Padova, dr. Cristina Toso, consulul onorific al Armeniei, dr. Pietro Kuciukian. De asemenea, a participat și Abatele General al Congregației armene mekhitariste p.c. Vartaped Elia Kilaghbian și alți intelectuali și prieteni. Au mai fost prezenți dr. Suren Zovighian Grigore, ing. Luigi Giacomelli, dr. Gianni Arslan, membri ai Consiliului directiv „Italiarmenia”.
Este al doilea mare eveniment în ceea ce privește Armenia, care a avut loc după  24 aprilie, anului acesta în orașul Padova. De asemenea, trebuie remarcat faptul că și în 2013, după cum s-a scris și în revista noastră, Padova a găzduit lansarea unei cărți despre Nagorno – Karabagh(1) .
Și de această dată am avut plăcerea de a-l avea ca oaspete pe dr. Pietro Kuciukian, autor a numeroase volume despre Armenia, dintre care unul, publicat la Milano, se referă tocmai la Karabagh, regiune care, după cum se știe, a fost oferită Azerbaidjanului, de către Stalin(2) .
Dr. Vartan Giacomelli, după mulțumirile de rigoare a evidențiat două aspecte ale evenimentului serii, anume: comemorarea Genocidului [Marelui Rău] necesită susținerea adevărului și o conștientizare a ceea ce a fost, dar este necesară și prezentarea acelor evenimente prin combaterea ideologiei ce neagă genocidul, redescoperind acele valori, umane, culturale și spirituale ale poporului armean, ce au fost expuse riscului anihilării. Tema Karabagh a devenit, în actualitatea ei dramatică, o paradigmă a acestei necesități: a proteja identitatea poporului armean și a apăra dreptul său de a exista.
Dr. Cristina Toso, a dat greutate evenimentului, purtând tricolorul Italiei, și a făcut unele remarci, dorind astfel să sublinieze ospitalitatea istorică a orașului Padova, unde culturi diferite trăiesc și coabitează împreună.
Dr. Kuciukian a făcut un expozeu despre călătoriile sale în Armenia, unde a fost însoțit de soția sa Annamaria Samuelli, prezentă și ea la eveniment, care cu îndrăzneală l-a însoțit în traseele, destul de riscante, parcurse. De asemenea, a observat și faptul că Arțakh este o regiune necontaminată, între munți frumoși și puternici, unde întâlnim vulturi, animale rare, unde alături de ruine de mănăstiri, găsim edificii sacre, a căror restaurare este în curs. Și el ca și autoarea, Graziella Vigo, a arătat modul în care această regiune extraordinară își dezvăluie farmecul ei.

FAbio scarso II

vorbește Dr. Vartan Giacomelli

 

FAbio Scarso I (3 di 3)

de la stânga la dreapta: Dr. Vartan Giacomelli, doamna Graziella Vigo ( autoarea), Dr. Pietro Kuciukuan, Prof. Francesco Berti, Dr. Cristina Toso

Graziella Vigo a studiat la Geneva jurnalism și s-a specializat la Centrul Internațional al Fotografie, și îi datorăm trei minunate cărți cu imagini despre lumea armenească: L’Armenia culla del Cristianesimo, Ed Concreo, Varese, 2013[Armenia leagăn al creștinismului], Comorile Sfântului Lazăr al armenilor, precum și actualul volum: Karabagh. Grădina secretă.
Atât de mare a fost dragostea ei pentru lumea armeană încât a făcut nouă călătorii în acea țară și a petrecut cinci luni pe insula San Lazzaro, pentru a înțelege frumusețea manuscriselor, a culturii, a vieții de zi cu zi.

FAbio Scarso III  (2 di 3)

Doamna Graziella Vigo:
«Pasiunea vieții mele este fotografia, meseria pentru care trăiesc și o fac cu mare bucurie.
Am călătorit mult în lume, pe toate continentele, călătorii de lucru/cunoaștere, întotdeauna cu aparatul de fotografiat în mână, cu o mare curiozitate și uimirii în fața celor mai diverse realități… dar Armenia…., Armenia a fost o lovitură în inimă, ca să nu mai vorbim de Karabagh…. o călătorie în istorie și în timp, o călătorie a sufletului în tăcerea Munților Caucaz pentru a descoperi mănăstirile milenare, între oameni simpli de o generozitate legendară. Generozitatea celui care nu are nimic, dar are inimă.
Nu se poate să nu fii afectat de aceste locuri unde lumea, de milenii, s-a întâlnit pentru a împărtăși durerea și credința, dragostea lui Dumnezeu și marea – naturala –, profunda conștientizare a sacrului.
Aici omul și natura au un raport foarte special: cerul deasupra munților, atât de aproape încât oamenii cred că rugăciunile, cererile și sunetul clopotelor mănăstirilor ajung direct la Dumnezeu.
Așa, vântul duce departe ecoul milenarei istorii a Karabagh-ului.
Karabagh este într-adevăr o țară unică, extraordinară pentru istoria sa, credința sa creștină profundă și autentică, frumusețea ochilor copiilor îmbrăcați în haine noi pentru cel mai important eveniment din an: prima zi de școală. Iată: credința și cultura sunt cele două puncte cardinale ale acestei țări, valori care în lumea noastră se întâlnesc din ce în ce mai rar, unde natura este încă intactă, deoarece țăranii lasă terenul să se odihnească de la un an la altul și aroma fructelor este de neuitat.
În ce țară, astăzi, „se lasă pământul să se odihnească”?
Știm cu toții durerea peste care a trecut Armenia de-a lungul secolelor, durerea unui popor de atâtea ori invadat și măcelărit, de câteva ori bătut, dar niciodată învins, un popor special care astăzi trăiește dreptul său la speranță».

presentazione libro Karabakh018

Tânărul profesor Francesco Berti, dascăl la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din Padova a observat:
«Calea prin intermediul imaginilor prin care autoarea ne atrage și ne ghidează, nu doar în plan estetic, ne face să fim încântați de această bucată de natură necontaminată pe care Vigo ne-o redă cu fotografiile sale artistice în frumusețea ei sălbatică. Este, de asemenea, și un parcurs cultural și istoric, istoria unei bucăți din Caucazul locuit de secole de către populația armeană. Existența precară a republicii independente Nagorno Karabagh mi se pare ca o oglindă a istoriei poporului armean.
Ce relație poate exista între un volum de fotografii și istoria gândirilor politice, materie pe care o predau la Universitate? În cazul cărții remarcabile a Grazielei Vigo, legătura, deși într-un mod indirect, există și trebuie să fie explicată.
Așa cum a scris Yves Ternon, „istoria Armeniei nu este decât o luptă îndelungată, de cele mai multe ori plină de ghinion, împotriva invadatorilor de orice fel”. Armenia, ale cărei granițe geografice au fost dilatate sau restrânse în funcție de momente istorice, care a cunoscut sute de invazii, reușind, totuși, să câștige o independență politică, oferă imaginea strălucitoare a unui popor mândru care, în ciuda dominării, de multe ori feroce, a menținut, nu se știe cum, identitatea, religia, obiceiurile specifice, limba, perseverând să trăiască, cel puțin în parte, pe aceleași teritorii, în ciuda tuturor dificultăților.
Același profesor, documentat în istoria armenilor, a observat:
«Victoria celui care comite un genocid nu este niciodată o victorie de civilizație, pentru că civilizația nu înseamnă posesia fizică a unui pământ, ci tot ceea ce omenirea reușește să construiască pe el. Nu va fi niciodată rezultatul unui decret guvernamental, cu atât mai mult cu cât acest decret are ca scop să distrugă, nu să creeze. Cel care elimină o parte importantă de civilizație, din propria sa națiune, el însuși a pierdut ceva infinit de prețios, pentru totdeauna».
La sfârșitul întâlnirii, au fost proiectate, fotografii din cartea prezentată și au urmat întrebările din public. Merită amintită broșura, ce a fost distribuită, „Nagorno Karabagh”, care prezintă istoria țării, însoțită de o hartă utilă. Acest document a fost elaborat de către profesoara și traducătoarea Sandra Fabbro, de la Consiliul „Italiarmenia”.

1.Samuel Shahmuradian, La tragedia di Sumgait. 1988 [Tragedia de la Sumgait. 1988. Un pogrom de armeni în Uniunea Sovietică. – Ediția italiană sub îngrijirea lui Petru Kuciukian. Introducere de Rouben Karapetian. Prezentare Bernard Kouchner. Cuvântul înainte de Elena Bonner, Guerini e Associati, Milano 2012.
2.Pietro Kuciukian, Il Giardino di tenebra. Viaggio nel Nagorno Karabagh, Ed. Guerini e Associati, Milano 2003.

Giuseppe Munarini
Foto Fabio Scarso

  •  
  •