Giuseppe Munarini

PADOVA / Comemorarea Genocidului comis împotriva armenilor

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

La Padova, ca și în alte orașe, a fost comemorat genocidul comis de Guvernul Junilor Turci.

Liturghia a fost celebrată în biserica parohială Sf. Andrei de către Pr. vardapet Seropve Jamourlian, Priorul comunității monastice San Lazzaro și Pr. Anton Zakevos, însoțiți de mechitariștii Aksel Voskanyan, Araqel Kalantaryan, fr. Atanas, și „cântăreții” fr. Daniel și fr. Davit.

Liturghia a fost celebrată în formă solemnă. Aflându-ne în perioada pascală, a răsunat troparul „Hristos a înviat din morți”, și versurile „Laudă Ierusalime pe Domnul”, care pentru credincioși întăresc credința, întrucât Hristos a biruit moartea prin moartea Sa. Martirii, sacrificați de nedrepți, așteptă în jurul Mielului triumful definitiv asupra răului și asupra fărădelegii.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în armeana clasică, krapar-ul, dar citirile din Apostol și Evanghelie, precum Crezul și au fost recitate în limba italiană.

În această perioadă liturgică se citesc Faptele Apostolilor. A fost citită epistola în care Pavel este lapidat cu pietre și apoi merge la Derbe și la Listra, Iconiu și Antiohia, unde înființează sfatul bătrânilor pentru comunitate. Apoi, se deplasează la Pisidia, ajungând la Panfilia, la Atalia, și se îmbarcă din nou pentru a merge la Antiohia (Fapte 14,18-27).

Pericopa evangheliei proclamate (Ioan 6,1-14) se referă la înmulțirea pâinilor. Isus atrage o mulțime mare de persoane și pronunțând cuvintele de binecuvântare, aproape prefigurând adevărata Euharistie; înmulțește pâinile și peștii, astfel încât toți au fost hrăniți și au rămas 12 coșuri cu fărâmituri.

Printre credincioșii adunați nu au fost prezenți la slujbă, ca și în anii precedenți, reprezentanții autorităților civile.

La sfârșitul Liturghiei, în care pr. Serovpe a pomenit martirii armeni, ne-am deplasat în fața primăriei unde fusese ridicat un podium autorităților.

Se putea observa steagul Universității din Padova, decorat cu Medalia de aur cu valoare militară, susținut de doi pedeștri în uniformă, drapelul orașului, cel al unor asociații de veterani de război cu reprezentanțe, alte autorități civile, militare și religioase precum și profesorul Giuliano Pisani,  reprezentant  al “Il Giardino dei Giusti” (Grădina drepților).

Din partea primăriei a fost prezent profesorul universitar Arturo Lorenzoni, în calitate de viceprimar al orașului Padova.

Au fost făcute onorurile celor căzuți și depusă o coroană de flori la basorelieful din interiorul Palatului Moroni, operă a sculptorului armean Movses Gulyan, actualmente sediu al primăriei. În același timp, răsunau notele tăcerii în afara ordonanței, ca și în marile ceremonii.

Revenind la podium, unde erau prezenți și reprezentanți ai Asociației Italia-Armenia, a luat cuvântul viceprimarul care a vorbit pe scurt despre relațiile dintre Armenia și „Orașul Sfântului” (Padova), pomenind victimele armene, însă făcând analogii nu tocmai acceptabile.

Președintele Asociației Italia-Armenia a adresat un scurt salut. Apoi, a intervenit pr. Serovpe, și Dr. Vartan Giacomelli, nepotul unei supraviețuitoare a genocidului, care a ținut un discurs bine articulat.

«Cred că ceea ce trăim acum împreună este mai mult decât oricând un act de responsabilitate colectivă, care ne permite să ne eliberăm memoria de riscul retoricii și să-i dăm o perspectivă deschisă și creativă: singurul mod care poate produce sens și participare.

Prezența frumoasă a tinerilor elevi împreună cu profesorii lor, ne face să ne punem o întrebare urgentă pe care nu putem evita în aceste ocazii: pe cine comemorăm?

Primul gânduri se îndreaptă spre victimele inocente ale imensei tragedii al Metdz Yeghern: spre ei, împotriva tăcerii încăpățânate și vinovate, care ar dori uitarea lor. Lor le trebuie restituită lumina dreaptă, aceea a martirilor care au mers în întâmpinarea morții fără să-și piardă umanitatea și credința. Sunt convins că memoria trebuie să servească mai presus de toate celor servi vii, pentru că lor le revine o sarcină: de a păstra și de a salva acele valori pe care genocidul, în mod atât de dramatic, a încercat să anihileze. Este un angajament pe care nu o putem lăsa doar supraviețuitorilor pe cale de dispariție, sau doar urmașilor lor, care tocmai atunci când simt că pot împărtăși povestea lor sunt încurajați să-și ofere mărturia, personală și de familie, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu inițiativele proiectului asupra memoriei care datorită primăriei continuă cu a treia întâlnire la 7 iunie 2018. Sunt valori care vorbesc despre respectul pentru viața individuală și de grup, vorbesc despre identitatea popoarelor și despre cultura lor ca sursă de bogăție a unei comunități (vineri 20 am vorbit moștenirea sublimă a manuscriselor armenești și există multe oportunități de a scoate în evidență numeroasele legături pe care cultura armeană are și menține cu Italia și cu Padova, în special), în cele din urmă vorbesc de o coexistență care trebuie să fie construită în fiecare zi, cu opțiuni clare și acte de responsabilitate individuală».

 

Ultima parte a ceremoniei a fost foarte emoționantă: am văzut pe scenă câțiva din elevii clasei a III-a a Școlii Secundare de Gradul I „Goffredo Mameli” și ai clasei a II-a al Institutului „Ardigò” din Padova. Studentele Paola De Berardinis, Rocio De Zanche şi Giulia Matteotti au scris și citit introducerea la scurta biografie a părintelui mechitarist Garabed der Sahaghian, născut în Mush, la 25 august 1882, și martirizat la Trebizonda, la doar 33 de ani. Poezia sa Eterno Ararat („Eternul Ararat”), tradus în italiană de către părintele Hamazasp Kechichian[1], a fost citită de elevii Francesca Grifalconi și Michele Piva pe voci alternative. Și în acest an am avut angajamentul profesoarei Marina Pasqui, care a pregătit cu seriozitate acești elevi, inspirând cu empatie, dragostea față de Armenia, cultura și poezia ei.

Emoționantă a fost și prezența Mariei Giacomelli și al lui Darcho Depicolzuane, elevi ai clasei a IV-a a școlii primare, ai căror străbunici au fugit din fața genocidului, elevi profesoarei Chiara Galvagni. Prezența lor dorea să fie imaginea vieții care continuă, așa cum recită versurile fr. Garabed: „mână în mână, ochii întorși spre lumina ta, generațiile lui Hayk vor trece dansând”.

Ca să ne introducă mai mult în tradiția și în viața armeană au fost notele dudukului, instrumentul muzical tradițional al acestui popor, care a fost executat cu pricepere de maestrul Aram Upekdjian.

În Terranegra, cartier în Municipiul Padova, unde se află „Grădina drepților”, adică a celor care, precum Armin Theophil Wegner, Giacomo Gorrini, etc. au făcut tot posibilul pentru a preveni genocidul și pentru ca amintirea victimelor să rămână, profesoara Sandra Fabbro de la Asociația Italia-Armenia a citit un text despre Drepți, descriind pe scurt biografiile „Drepților Armeni”, trasând  biografia lor.

                                                         

Giuseppe Munarini

Corespondent „Ararat” – Padova

Fotografii: Nicoletta Prandoni – Francesco Marchi

[1] Congregazione Armena Mechitarista. Suren Gregorio Zovighian, p. Hamazasp Kechichian (volum îngrijit de), Benedici questa croce di spighe, Ed. Ares Milano 2017, pp. 99-100. [Premessa di Padre Elia Kilaghbian. Invito alla lettura di Antonia Arslan].