Giuseppe Munarini

PADOVA / A 102-a comemorare a genocidului împotriva poporului armean

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Genocidul împotriva poporului armean a început să fie comemorat la Padova din anul 2004. Nici în acest an orașul Sfântului Anton nu a vrut să lase sub tăcere acest trist eveniment care a dezrădăcinat un număr foarte mare de armeni din Armenia istorică.

Ceremonia de la Padova a avut două momente importante: celebrarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii în Biserica „Sant’Andrea”, o parohie a Episcopiei romano-catolice de Padova, și o ceremonie de aducere aminte în fața primăriei, pe „Liston”, unde a fost pregătită o scenă pentru autoritățile instituționale.

Liturghia, celebrată de către Pr. Kevork Sarkisyan împreună cu diaconul principal Pr. Anton Grigoryan, a început la ora 9,30. Au mai servit la altar: fr. Emmanuel și fr. Arakel, de la Congregația Sf. Lazăr din Veneția. Serviciul coral a fost condus de fr. Daniel și o tînără armeancă, numită Chinar.

Liturghia celebrată a fost aceea a perioadei  pascale și, prin urmare, în biserică au răsunat notele Intrării Mari și ale Troparului Paștelui, sărbătoarea sărbătorilor: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Lui să-i fie slavă în veci!” și „Laudă, ​​Ierusalime, pe Domnul! Aliluia. … Celui Înviat din morți! Aliluia”.

Și ei, martirii genocidului, al marelui Rău, au fost astfel, ca în fiecare an, pomeniți în fața Mielului. Cum să nu ne gândim la cei care nu au nici măcar un mormânt pe care să-i putem plâng? Ne-am rugat, deci, pentru acești martiri, deja canonizați, ca să ne lumineze pe noi creștinii, care suntem de multe ori, după cum spune Apocalipsa: „nici carne, nici pește”.

Ca în Bisericile de rit bizantin și roman, în perioada pascală, și în Biserica Armeană, atât în cea catolică cât și în cea apostolică, se citește un pasaj din Faptele Apostolilor. În această zi a fost citit pasajul care se concentrează asupra figurii Sfântului Ștefan, primul martir. Un fir comun leagă sfinții mucenici și mărturisitorii armeni de primul martir: tânărul diacon Ștefan a ajuns să fie ucis cu pietre. Evanghelia citită a fost de la Sfântul Ioan.

Celebrantul, Părintele Kevork Sarkisyan a ținut o predică foarte profundă.

Pornind de la versetul 23 din Evanghelie (1,23) „glasul celui ce strigă în pustie” a subliniat că sângele martirilor este strigătul în deșert care cere dreptate și adevăr. A subliniat faptul că suntem fiii acestui popor martirizat care, și astăzi, cu viața noastră trebuie să mărturisim lumii ceea ce suntem și ceea ce cerem. A mai afirmat că poporul armean a sigilat credința creștină și pe pietre: faimoasele „Khachkar” sculptând simbolul sacru. De asemenea, a dezvăluit faptul că Crucea arată suferința tuturor, inclusiv al poporul armean; ea a trecut dincolo de orice suferință și arată lumii adevăratul sens al vieții, la care, după suferință, urmează victoria învierii și a păcii. A mai observat că pe „Khachkar” nu este figura lui Hristos, precum pe crucea folosită la ritualul binecuvântării. Acest lucru se datorează faptului că Hristos a înviat. Cristos oferindu-se pentru noi pe cruce, după învierea Sa glorioasă, îi întâlnește pe ucenici cărora le dăruiește pacea. Astfel, Crucea armeană transmite Bisericii și lumii pacea și adevărul. Și martirii noștri cer justiție, precum și fiii lor oriunde ar fi în lume. Astfel, ca și crucea noastră, și noi astăzi dorim să urăm lumii justiție, adevăr, pace și iubire.

La Liturghie au fost prezenți membri ai comunității armenești, nu numai din Padova dar și din Verona, Vicența și Veneția.

Printre ei amintim membrii conducerii Asociației „Italia-Armenia“, în frunte cu președintele Aram Giacomelli, nepot al unei supraviețuitoare a genocidului, doamna Hripsime, Vartan Giacomelli, fostul președinte al aceleași asociații, Francesca Cecchinato, profesoara Sona Haroutyunian de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, Ing. Fabio Scarso și soția lui Nicoletta Prandoni, membri ai conducerii, „patriarhii” noștri, Ing. Luigi Giacomelli și Suren Zovighian, de origine armeano-română, Luigi și Sandra Canzian, professoara Marina Pasqui, doctorand Antonio Gradavaglia, Francesco Marchi  etc.

La ceremonie au participat, de asemenea, și dr. Massimo Bitonci, fostul primar al orașului Padova și profesoara Mariella Mazzetto, exponenți ai fostei conduceri ai Consiliului local din Padova, între care îi amintim pe Vanda Pellizzari, Claudio Todesco, Alessandra Bottazzo, Marina Buffoni, Enrico Fiorini Ubaldo Lonardi, Alessandro Casu, Federico Facchinetti, Fatima Polizzi, Leandro Comacchio, Andrea Piva, Anna Bassano,  și alți credincioși și prieteni italieni.

După ceremonia religioasă, în fața Primăriei au luat cuvântul, în prezența prefectului și a altor autorități și reprezentanți ai lumii politice și culturale, dr. Paolo De Biagi, comisar extraordinar al primăriei din Padova, care a amintit nu numai victimele genocidului dar și vechile legături cu lumea padovană și cea din Veneto, în special cu Universitatea care este situată chiar vis-a-vis de primăria din Padova.

Printre altele, dr. Aram Giacomelli a afirmat:

„Orașul nostru s-a angajat de mai mulți ani pentru a promova istoria și a povesti în școli și prin expoziții, proiecții de filme, spectacole, menite să disemineze cunoașterea a ceea ce a fost poporul, ceea ce a reprezentat de-a lungul secolelor și ceea ce nu au mai putut să fie în teritoriile estice ale Anatoliei după drama din 1915. Poporul armean care a adus și aduce cu el o serie de valori și afinități culturale cu Italia, Regiunea Veneto și orașul nostru din Padova; vedeți: în spatele vostru primăria, un simbol al instituțiilor, și câte relații ale Armeniei din Evul Mediu cu Republica Serenissima; înaintea voastră Universitatea, și câți armeni care au studiat și au dat și continuă să dea strălucire științelor și artelor; mai încolo Piața, simbol al comerțului; a fost Marco Polo care, în prezentarea cărții „Il Milione”, a povestit minunile poporului din Armenia, o mare națiune de negustori; apoi biserica: puțin timp în urmă călugării mănăstirii Sf. Lazăr a armenilor din Veneția au celebrat o Liturghie; Mănăstirea Sf. Lazăr care chiar în acest an sărbătorește 300 de ani de la înființarea sa, atunci Republica Serenissima a dat abatelui Mechitar insula Sf. Lazăr. (să ne amintim că acest ordin religios a fost singurul, împreună cu Marea Școală Sf. Rocco din Veneția, care să a fost suprimată de edictele napoleoniene, și a fost recunoscută ca Academie Culturală)”.

La finalul acestui discurs, la care a participat și domnul prefect și alte autorități provinciale și reprezentanți ai Universității din Padova, a fost depusă o coroană de flori pe basorelieful lui Movses Guloyan care amintește, în interiorul Primăriei victimele genocidului.

Apoi, însoțiți de tradiționalul duduk, la care a cântat Maestrul Aram Ipekdjian, doi părinți mechitariști și un frate al aceleași Congregații au interpretat melodii armenești, inclusiv celebrul imn la Împărtășanie „Der Voghormia!“ (Doamne, ai milă!).

Giuseppe MUNARINI

Corespondent „Ararat” în Italia

Fotografii: Francesco Marchi