Bedros Horasangian

Orientul Mijlociu din nou în clocot

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Noi mișcări de stradă violente în Egipt resuscită interesul comentatorilor pentru ce se întîmplă în Orientul Mijlociu. Luna ce a trecut după izbucnirea unor confruntări violente între protestarii din Piața Taksim din Istanbul și  forțele de ordine ale guvernului conservator condus de premierul Eyyup Erdogan nu a stabilizat situația. Violențele de la Istanbul la Ankara cuprinzînd și alte orașe ale țării. Incidentul aparent minor, de închidere a unui parc,pentru evident speculații imobiliare, a dus la amplificarea neașteptată a unui conflict. Ce deja mocnea de mai multă vreme în sînul societății civile turcești. Și de altfel în întregul bazin mediteraneean. Buna gestionare economică a Turciei a fost făcută cumva în răspăr cu tendințele liberale și proeuropene a unei societăți civile turce. Care nu au privit cu ochi prea buni procesul de islamizare a unei Turcii laice, lăsate moștenire de Generalul Mustafa Kemal Ataturk. Pauperizarea unui segment, nu lipsit de importanță a societății turce, a condus la creșterea influenței unui partid politic cu inflexiuni islamiste apăsate. Scos cîndva în afara legii, dar bine structurat în ultimul deceniu și chiar preluind conducerea politică a Turciei. Ani în șir, decenii chiar, militarii  au fost garantul acestei modernizări. Ca și în Egipt sau alte țări arabe, unde democrațiile, a la turca, au fost impuse manu militari. Acum există pericolul ca in Egipt, Frățiile Musulmane să acceadă la putere. Dincolo de declarațiile politice. Vor mai putea Washingtonul și Ierusalimul să impună o agendă a dialogului și cooperării? Prin astfel de manevre s-a ajuns la evitarea unor derapaje spre stînga, mai ales, a eșichierului politic turc și arab. Lupta dintre stînga uneori cu accente de extremă stîngă, și dreapta moderată și conservatoare pe alocuri a fost mereu la cote înalte. Diferențe sunt de la țară la țară. Una e situația din Siria, alta din Arabia Saudită. Iată că în Turcia lucrurile s-au schimbat în ultimii zece ani. Partidul actual de guvernămînt de orientare conservatoare-islamistă reușind să anihileze influența militarilor și să facă un joc pe muchie de cuțit. Rezultatele pot ieși abia acum la iveală. Ce părea bine pitit în succesele economice și financiare ale Turciei – printre puținele țări neafectate decît tangențial de  criza ultimilor ani – iese cu pregnanță la suprafață. Că este vorba de Liban, Algeria sau Iordania, nu mai vorbim de Siria.. Deja situația se complică, în Egipt, protestatarii au solicitat demisia premierului.Spiritele s-au ațățat, apoi lucrurile pot derapa. Acum violențele pot scăpa de sub control în Egipt. Vom avea o vară arabo-turcească, după primăvara arabă de acum un an? Confruntările din Orientul Mijlociu pot atinge cote greu de bănuit. Situația este fluidă. ONU, NATO și UE vor măsuri concrete.Pentru a nu periclita rolul Turciei și Egiptului ca factori, presupuși, de stabilitate. Rusia va avea și ea un cuvînt de spus. Luîndu-și în serios, pragmatic și eficient rolul de mare putere la care din nou aspiră.Situația din Caucaz este direct legată de ce se întîmplă în zona mediteraneeană.

Bedros Horasangian

  •  
  •