Bedros Horasangian

OBSERVATOR CULTURAL / Bedros Horasangian : Sfânta Sofia, Erdogan și Imam Baildâ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În zorii zilei de 29 mai 1453, zi de marți, zi cu ghinion ulterior pentru dreptcredincioșii de odinioară, Ziua Neagră a Întregii creștinătăți, am putea adăuga imediat, turcii otomani reușesc  să străpungă zidurile orașului Constantinopol. Este cucerită prin mijlocirea puhoaielor de ieniceri și a artileristului Orban (oare o fi rudă cu al nostru actual PM, că tot de prin Hungro-Vlahia era și faimosul artilerist) – cel cu bombardeaua care a fărâmat parte din ziduri, mândra și faimoasa capitală a Imperiului Bizantin. În timp ce  Împăratul Constantin XI-lea Paleologu – nu era rudă directă cu  Conu Alecu Paleologu al nostru, dar ceva-ceva din osul împărătesc s-a transmis până la noi prin mijlocirea acestui de excepție intelectual român – moare cu sabia în mână. Cică, nu avem informații directe complete ce s-a întâmplat cu Împăratul. Dar știm bine, „Căderea  Constantinopolului” – avem la îndemână toată colecția Byzantium de la Nemira, coordonată exemplar de Vasile Adrian Carabă – inclusiv celebrul studiu al lui Sir Steven Runciman ( nu doar un distins istorice britanic, dar ajuns și prof la Istanbul între 1942-1945, ca să știe lumea că nu este un dușman al turcilor atunci când  nu a pus titlul marii sale sinteze titlul răsucit de Cucerirea Istanbulului, cum e numit de oficialitățile turcești de azi, mult mai tânărul Muzeu, și prin tot ce a scris) traducere din limba engleză, note, postfață și îngrijire științifică de Alexandru Elian, un mare clasicist român azi quasi uitat, din păcate, dincolo de zidurile ghetto-ul academic-intelectual, pe care l-am citit cu interes datorită firman-ului emis de Erdogan Effendi ne spune toată povestea legată de ce s-a întâmplat în acele zile în Turcia. Dacă Sultanul Mehmet II- Fatih ( Cuceritorul) transformă marea Bazilică Aghia Sophia a Impăratului Constantin – una dintre marile capodopere ale arhitecturii universale – în moschee – iute și degrabă în moschee, imediat după ocuparea ei de către otomani, dacă moscheea e transformată în muzeu în anul de grație 1934, de către Primul Președintele al Republicii Turcia, generalul Mustafa Kemal, supranumit și Ataturk ( tatăl turcilor) pentru eforturile de modernizare și democratizare ( atenție, orașul s-a numit oficial Constantinopol până în 1930! ) – cum necum, chiar dacă a la turka ( adică mai pe românește, mai lasă Costică, mai lasă Mitică, haidi ,bre, că ne înțelegem etc – și pe alocuri cu anasâna, iată că în iulie 2020 actualul Președinte Regep Tayyup Erdogan decretează transformarea bisericii-geamie-muzeu în geamie-geamie. Pe 24 iulie va avea loc prima slujbă religioasă pentru dreptcredincioșii musulmani , după 86 de ani de exil, durere și dor, după cum nota cotidianul stambuliot Yeni Sahak, citat de agenția de presă turcă Anadolu. Decizia istorică a Președintelui Erdogan, considerată ca reînviere a Hagiei Sophia islamice aduce euforie religioasă și naționalistă pe plan intern, dar și multe alte scrâșneli de măsele. Dacă Aghia Sophia a trecut deja în administrarea Diyanet-ului (Direcția pentru Afaceri Religioase) condusă de Ali Erbaș, primele pregătiri pentru redefinirea muzeului ca spațiu de cult musulman au și fost făcute. De două echipe ale Ministerului Turismului care au vizitat cupola și cele patru minarete – nu comentăm în nici un fel, lucrăm doar cu materialul oferit de presa turcă și internațională. Care pe lângă reacțiile UNESCO lăcașul de cult se găsește pe listele de patrimoniu, așa că pot fi ridicate numeroase și varia obiecții – au mai fost lansate în spațiul public și cele ce au venit de la Washington, Moscova și Atena. Mike Pompeo, Șeful Departamentului de Stat a ridicat obiecții față de inițiativa lui Erdogan. Care într-un fel a finalizat solicitarea mai veche a unor organizații islamiste și o decizie a unui Tribunal Administrativ care i-a dat curs, avem astfel tot traseul juridico-legal al întregii afaceri. La fel au venit nemulțumiri din partea rușilor, ca vechi apărători ai creștinilor din această parte a lumii, ca și de grecii, care, să recunoaștem au mâinile legate. Biserica lui Justinian nu le mai aparține, după ce Mehmet II a intrat – nu călare, cum se tot spune, ci pe jos, după ce a pus un pumn de pământ pe turban – în ea și s-a minunat de bogățiile ei.  Nelăsându-și apoi ostașii s-o jefuiască, dincolo de cele trei zile, de care dispuneau să-și facă de cap orice fel de învingători ai acelor vremuri. Tribunale de la Nurnberg sau Haga nu existau așa că fiecare conducător de oști sau neam își făcea singur legea. Obiceiurile, prin secole, s-au mai schimbat, azi trebuie să dai socoteală la orice bruftuială cu protestatarii și e socotită act de violență. Una peste alta, ce se întâmplă, și aici voiam să ajungem, este o provocare politico-militară pe care Turcia de azi o aruncă, precum mânușa adversarilor, cavalerii din Evul Mediu, americanilor și Uniunii Europene. Voi nu mă vreți, nici eu nu am nevoie de voi! Fac ce vreau, o să-mi luați boii de la bicicletă! Și Erdogan face, nu doar vrea să lase impresia că se face. Situația internațională e de așa natură că în afară de câteva oftături ( americano-europene) și mormăituri ( greco-rusești) n-o să se schimbe nimic. PF Daniel îi scrie duios Patriarhului Ecumenic că e solidar cu el – un fel de foaie verde, știind bine că ocupantul Sf.Scaun Patriarhal din Istanbulul de azi are o funcție mai mult simbolică – în timp ce pe Președintele Erdogan îl doare-n cot și se pregătește de prima slujbă musulmană din 24 iulie. Fostul președinte român Emil Constantinescu, devenit, în ani buni deja, levantinist – de unde până unde ? – precum Traian Băsescu raportor special al UE pentru Caucazul de sud și Armenia, altă cacialma sinistră! –  un mare profet al păcii, prieteniei și armoniei levantine cu bani de la bugetul României ( inițial cu bani azeri via Berlin, ce am avut de spus am spus acum câțiva ani etc) pe care o tot cultivă în ultimii ani etc.– va mai trage un mesaj de toleranță și prieteneală între popoare prin intermediul așa zisului pompos numit Institut de Studii Avansate Levantine ( o potemkiniadă ce vrea să mistifice un trecut brutal și sângeros și s-o refacă într-o lume a păcii și armoniei cum NU a fost, instituție plină de geologi, academicieni de tot felul, dar mai ales neistorici! etc ) – astfel ca toată mascarada să fie deplină. Avem și noi faliții noștri. Aferim! Operațiunea întreprinsă de Erdogan este bine gândită, abilă și provocatoare. Oricât de controversată ar putea fi considerată. Turcii nu se tem nici de americani, nici de UE. De ruși doar și de Putin în mod cert. Între Turcia, Rusia și Israel se vor face jocurile Orientului Mijlociu. Puteri regionale. Și astfel se închide drumul european al unei Turcii moderne pe care un politician vizionar precum Mustafa Kemal o gândise cu totul altfel. Noi vom rămâne cu musacaua, șaormaua și atât de gustosul Imam Baildâ! ( Mâncare de vinete, atât de gustoasă că Imamul a leșinat de plăcere). Nu sună chiar rău, o perspectivă chiar gustoasă și, de ce nu fericită.

  •  
  •