Bedros Horasangian

OBSERVATOR CULTURAL / Bedros Horasangian : Bunavestirea fără Paul Goma

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

A părăsit această lume, într-o noapte de primăvară, Paul Goma. În pragul unei mari sărbători a lumii creștine, Bunavestirea. Celebrată în condiții speciale impuse de o molimă care l-a răpus – ni se transmite într-un comunicat emis de la Paris, de cei apropiați scriitorului – și pe Paul Goma. Aflat pe pat de spital, veșnicul revoltat, neîmblînzit mărturisitor al adevărului, un excelent scriitor și mînuitor desăvârșit al limbii române, pe care a slujit-o exemplar, pleacă dintre noi senin, împăcat și fără dureri. Cum nu i-a fost dat să trăiască o viață întreagă.

Detaliile vieții lui au tot fost rostogolite prin deceniile de după 1989. Ca și atitudinea lui intransigentă față de regimul comunist. Ca și forța lăuntrică de a nu ceda în fața multelor și durelor provocări pe care destinul și istoria i le-a scos în față.Ca și multele lui cărți, scrise cu talent, înfrigurare și cu crezul că scriitorii pot apăra lumea. Eventual, s-o salveze. Din păcate, trebuie să recunoaștem cu resemnare și amărăciune, că munca lui de literat a fost mereu pusă la îndoială, cenzura comunistă, de dinainte de 1989, acționînd brutal – Camera de alături, singurul lui volum de proză apărut înainte de a se desțăra este un volum de povestiri de primă mână. După 1989, operele sale au fost nesocotite/ ignorate/necitite/respinse de-a dreptul  de establishment-ul cultural/literar, politic, autohton. Nu e nici un secret, a existat minimalizarea cărților lui Paul Goma, de la contestarea valorii literare pînă la răstălmăcirea unor afirmații și atitudini pe care Paul Goma nu doar le-a trăit, dar le-a și suportat. Sau s-a împotrivit. Trebuie să ne reamintim întîmplările unei vieți, faptele, vorbele de tot felul ale unui om incomod. Greu de redus la tăcere. Procesul Comunismul fără Paul Goma n-a mai fost un proces.

Viața literară/culturală/politică românească și-a văzut de ale ei. Cu, și mai ales, fără Paul Goma. Care, în ultimii ani, nici nu a mai existat pentru noi. Dispărut la Paris, acceptat de o mînă de oameni din țară care l-au prețuit și i-au (re)editat cărțile, Paul Goma revine într-o actualitate care-l ignoră prin însăși moartea lui.

De ieri, de mai ieri, de azi, deopotrivă.

Cum așa? Chiar așa.

Nu e loc de întors. Așa a fost.

Paul Goma a murit.

Paul Goma este un nume de prim rang pentru mulți/destui dintre noi, un nume cu totul necunoscut pentru și mai mulți dintre noi. Biografia lui a fost una dramatică, la fel de contorsionată în destinul ei ca și bibliografia operei. Basarabean la obîrșie, refugiat în România care nu-l primește cu brațele deschise, devine scriitor român. Cu uriașe eforturi și cu o tenacitate/răbdare/dîrzenie care i-au fost caracteristice, într-o lume de lasă-bre-că-merge, totul-trece-și-se-aranjează-orice. Biografia lui Paul Goma este în directă legătură cu bibliografia lui. Cărțile lui se nasc dintr-o profundă căutare de sine și mărturisesc despre o lume căreia îi aparține. România. Românii. Limba română. El însuși. Așa s-a născut și a murit Paul Goma, un scriitor de prim rang prin arta lui de mînui limba română și de a (re)povesti destinul unui om, al unei familii, de a (re)scrie istoria unui popor. Cu propriul sînge, cu propria viața. Care se încheie abrupt, de Bunavestire.

Paul Goma. Scriitor român. 1935-2020. Dumnezeu să-l odihnească în pacea de care nu a avut parte în această viață!

Bedros HORASANGIAN

observatorcultural.ro

  •  
  •