Mihai Stepan Cazazian

Manifestări culturale la BACĂU / O săptămână în Armenia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

DSC_0219

Când curiozitatea te împinge să cunoști un om cauți mai întâi punctele comune prin care să poți lega o relație de prietenie sau de asociere, dar când vrei să cunoști un popor ce poți să faci în spațiul tău fizic și geografic? Am găsit răspunsul participând timp de 4 zile la evenimentele pregătite de Uniunea Armenilor din România, filiala Bacău, și am avut posibilitatea să cunosc o națiune cel puțin pe latura ei culturală și istorică. Așadar călătoria în Armenia a început prin muzică cu un concert la Duduk, DSC_0077instrumentul tradițional ce a depășit trei mii de ani în existență, împletind informații, gânduri, analize despre exprimarea rugăciunii prin artă, suferința unui neam supus diverselor transformări teritoriale, binecuvântarea urmașilor și a noilor posibilități de existență. Auzim aproape zilnic notele instrumentului în diversele filme sau lucrări muzicale și doar după participarea la un concert dedicat putem realiza distinct unde se manifestă diversitatea compozițională cu precizarea că sufletul va vibra răscolit de anumite stări primordiale ale celuilalt “Eu”. (Cosmin Rafael Bălean – Duduk, Carmen Paulescu – Vioară, Sorin Cote – Orgă)

DSC_0121

După o zi în care ni s-a permis o privire la muzica poporului armean am continuat cu patru documentare realizate de regizorul și scenaristul Florin Kevorkian: “Armenopolis, Suflet Armenesc”, “Recunoaște 1915…”, “Hagigadar, Regăsirea Speranței”, “Norovank, între Legendă și Realitate…”. Orașul Gherla construit din nimic și devenit Polisul bunăstării ce doar armenii sunt capabili să o producă prin muncă și rezistență, păstrează case, elemente de arhitectură, monumente și lăcașuri religioase ce ne vor spune mereu cine au fost oamenii acelor locuri ce în momentul de glorie finanțau curtea imperială și la ce nivel de onoare poate ajunge o comunitate unde un vizitator trebuia să-și declare prezența, scopul și momentul plecării. Tot aici găsim o familie ce locuiește în același imobil de mai multe generații fiind un exemplu al stabilității având în vedere că și România a trecut prin diverse încercări atât pentru propriul popor cât și pentru diversele etnii prezente în spațiul teritorial. Așa se face trecerea la imaginile și documentele ce atestă eliminarea a 1,5 milioane de armeni din Anatolia. Voi avea mereu prezentă figura copiilor morți de foame. Dar pentru că se caută iertarea și înțelegerea avem exemplele reconstrucției mănăstirii Hagigadar din apropierea Sucevei și legenda maestrului Momik:

DSC_0211

“Când maestrul arhitect Momik a ajuns la vârsta de 75 de ani atingând și un grad de iluminare ce l-a transformat într-un înțelept recunoscut și azi, a avut ocazia de îndrumare a fiicei regelui o prințesă de 16 ani. Relația lor evoluează la una de iubire deși atunci ca și acum statutul social și diferența de vârstă le erau potrivnice. Însă puterea inimii este mai mare și cei doi se hotărăsc în privința căsătoriei. Regele condiționează binecuvântarea necesară de construcția unei mănăstiri în 3 ani în loc de 7 ani cât ar fi fost necesar unei astfel de creații la acel moment. Momik realizează Norovank rămasă ca emblemă a preciziei matematice, formelor de îmbinare, elementelor ezoterice și masonice precreștine, influenței orale din planurile Templului lui Solomon, semn al iubirii curate ce o purta față de prințesă. La finalizarea lucrărilor cu o zi înainte de căsătorie, Regele trimite plata promisă și un zapis în care cere maestrului să-și ia angajamentul că nu va mai construi niciodată un alt edificiu. Pus în situația să aleagă între iubirea pentru artă și iubirea pentru prințesă, Momik alege să se arunce din turnul mănăstirii într-o prăpastie devenind un nor de fluturi albaștri. Prințesa este distrusă de veste, în urmatorii ani își plânge iubirea pierdută și când nu mai poate rezista alege aceelași final, iar când trupul ei atinge prăpastia devine un nor de fluturi albaștri.” De menționat că legenda jertfei pentru o construcție dedicată divinității este atestată cu 100 de ani înainte de cea a Meșterului Manole de la Argeș, iar armenii erau deja unii dintre cei mai buni lucrători în piatră ce traversau diversele zone oferind priceperea lor conducătorilor din acel moment.

DSC_0180

Seria legendelor, muzicii și monumentelor este încheiată cu o seară de poezie armenească și lansare de carte: “Evadat din carcera nopții” de Mircea Bostan. Deoarece senzația lăsată de poveștile anterioare este una de tristețe combinată cu speranță, specifică armenilor, vă las în compania înregistrării audio și vă îndemn la vis. Forma de evadare din noaptea vieții sau din constrângerea existenței efemere pe Pământ indiferent din ce etnie ești parte. Călătoria spirituală prin Armenia a fost posibilă cu ajutorul următoarelor instituții: Uniunea Armenilor din România (Dl. Agop Vasile), Ambasada Republicii Armenia, Primăria Municipiului Bacău, Consiliul Județean Bacău, Casa Corpului Didactic “Grigore Tăbăcaru” Bacău.

Marius Mălinescu

http://www.malinescu.ro

 

  •  
  •