Mihai Stepan Cazazian

O nouă apariție editorială / Armeni botoşăneni în Armata Română de Florin Egner

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

unnamed (2)

Această nouă carte Armeni botoşăneni în Armata Română, elaborată de Florin Simion Egner, tipografia RIA, Botoşani, 2016, 66 p., prefaţează volumul tematic Familii armene în istoria și cultura orașului Botoşani, la care se vor mai adăuga: Personalităţi armene în administrația orașului și județului Botoşani şi Familii armene din Botoşani, care vor fi editate în perioada următoare.

Cartea a fost structurată astfel: o Prefaţă a dr. în istorie Dănuț Prodan, care prezintă noua contribuţie tematică şi o aşează tematic-cronologic în seria volumelor subsumate proiectului O istorie ilustrată a oraşului Botoşani locuit de armeni, din care au apărut primele 7 cărți, scrise în colaborare cu Viorica Popa, lidera comunității armene din Botoșani; Cuvântul autorului, care a răspuns la incitanta întrebare: De ce este actuală o carte despre militarii armeni şi armata română? (pp. 11-13); patru capitole tematico-cronologice (pp. 14-59); o Anexă bibliografică (pp. 60-61).
Florin Simion Egner a precizat că participarea şi activitatea armenilor din Botoşani în armata română, în secolele XIX – XX, în cadrul diferitelor arme, în timp de pace şi de război, merită să fie cunoscută atât de către minoritarii armeni, cât şi de majoritarii români. De asemenea, “s-a dorit publicarea lucrării despre militarii armeni şi în contextul în care coetnicii din diaspora îşi manifestă îngrijorarea pentru soarta ostaşilor armeni angajaţi pe frontul de luptă din Nagorno-Karabach, provincia istorică armeană ajunsă, după transferurile de populaţie caracteristice perioadei de expansiune a statului sovietic, enclavă în statul azer”. Cartea întregeşte informaţiile de ordin militar-civic despre comunitatea armeană botoşăneană în epocile modernă şi contemporană (pp. 12-58).
Militari armeni (soldaţi, grade inferioare, comandanţi) au fost atestaţi documentar în Ţările Române extracarpatice încă de la mijlocul secolului XVI. Ion vodă Armeanul, fiul lui Ştefăniţă vodă (nepotul lui Ştefan cel Mare) şi al unei armence, cu afaceri comerciale prospere cu pietre preţioase înainte de domnie, a ajuns mare voievod şi domn al Ţării Moldovei în ianuarie 1572, conducând-o până în iunie 1574, când a fost ucis mişeleşte de către comandanţii otomani, aflaţi în conflict militar deschis cu viteazul domnitor moldav, cu ascendenţă maternă armeană. De asemenea, au activat în structurile diplomatice, militare şi administrative moldave şi alţi armeni: Axentie Vărzărescu (sf. sec. XVII), Gheorghe Malhas (sf. sec. XVIII), Iohan Goilav, S. Sergheevici, N. Cerchez, Anton Sahan, P. Ciolac, unii membri ai familiilor Goilav şi Haret, Simeon Popovici, Iordachi Ciolac etc. etc. (secolul XIX) – (Cap. I – Strategi militari şi diplomaţi armeni în secolele XVI – XIX, pp. 14-27).
Cea mai intensă legătură a armenilor botoşăneni cu armata română s-a manifestat în perioada 1877-1945, adică de la Războiul pentru câştigarea Independenţei de Stat a României până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, derulată fie în formă “civilă” (sprijinirea materială a armatei cu sume de bani, medicamente şi instrumentar medical de prim ajutor, alimente, animale, voluntariat etc.), sau în componenta “militară” (recrutare, voluntariat, instrucţie militară, participarea la luptele de pe front etc.). Câteva exemple: prefectul Ilie Ciolac, colonelul Bogdan Chessim, generalul Mardiros Ciomac, d-r Dionisie Goilav, sublocotenentul Ioan Missir – viitorul primar al orașului Botoșani, Iacob Cristian Burdea, d-r Iacob Melcon Iacobovici, căpitanul în Garda Regală Gheorghe Popovici-Bâznoşanu, şeful Oficiului PTT al Casei Regale de la Cotroceni Grigore Gr. Goilav, colonel Grigore Ariton Burdea, comandantul apărării antiaeriene a oraşului Bucureşti în a doua conflagraţie mondială, etc. etc. (Cap. II – Armeni botoşăneni în armata română între 1877-1945, pp. 28-54).
De asemenea, s-a bucurat de atenţia autorului şi acea categorie militară de Ofiţeri şi comandanţi armeni aflaţi în Botoşani în cele două războaie mondiale (Cap. III, pp. 55-57), reprezentată de colonelul Jak Jamgotian, ofiţer în armata otomană şi refugiat în România în 1916, după genocidul împotriva armenilor sau ulterior de maiorul sovietic S.I. Grigorian, aflat în Botoşani în primăvara anului 1944, care a protejat populaţia, averea şi inventarele bisericilor armeneşti din localitate de abuzurile armatei sovietice, aflată în înaintare rapidă către frontul din sudul Moldovei. Ultimul capitol, al IV-lea (pp. 58-60), intitulat “Românii de neam armenesc – cetăţeni cuviincioşi şi apărători ai noii lor patrii” (titlul a fost preluat după Varujan Vosganian, care a scris postfața cărții lui Bogdan Căuș, Figuri de armeni din România) transmite cititorilor armeni, români sau din diaspora mesajul comportamental civic-militar al armenilor aşezaţi şi naturalizaţi în România în ultimele secole: pace, credinţă şi loialitate.
Aşteptăm cu vădit interes celelalte cărţi referitoare la istoria armenilor botoşăneni, subsumate capitolelor tematice din proiectul O istorie ilustrată a oraşului Botoşani locuit de armeni.

Prof. d-r Dan Prodan

  • 99
  •