Nutzi Acontz și-ar merita din plin prestigiul în oricare din școlile de artă europene ale epocii…

La standul de cărți și publicații al casei de licitații Artmark atrage atenția albumul monografic pe care doctorul Hortensiu Aldea, distins colecționar de artă ieșean, îl dedică vieții și creației lui Nutzi Acontz, remarcabilă personalitate aparținînd pleiadei de aur a marilor pictori români din perioada interbelică, ce au ridicat prestigiul artelor plastice românești la nivel european. Volumul însumează 179 de pagini conținînd reproducerile a 101 lucrări (uleiuri, acuarele, guașe), fiind pînă în prezent cea mai amplă lucrare dedicată pictoriței.

Prin publicarea albumului, apărut în frumoase condiții grafice la editura Pim (Iași, 2011), doctorului Hortensiu Aldea îi revine meritul incontestabil de a readuce în atenția publicului iubitor de artă opera plastică a lui Nutzi Acontz, despre care Camilian Demetrescu afirma cu ocazia expoziției retrospective din 1967: „Nutzi Acontz și-ar merita din plin prestigiul în oricare din școlile de artă europene ale epocii, mai mult chiar, acest nume ar fi putut intra virtual în istoria Școlii Parisului, alături de nume notorii ca Dunoyer de Segonzac, Derain, Braque, Duffy”.

Structurat în capitole bine definite, cu o documentație minuțioasă, albumul prezintă date și imagini fotografice inedite din viața lui Nutzi Acontz, precum și numeroase reproduceri din creația acesteia, în majoritate aparținînd colecției personale a doctorului Hortensiu Aldea. Sînt consemnate etape importante din existența pictoriței, sînt refăcute traseele destinului ei dedicat în întregime picturii, destin concretizat în lucrările ce o definesc și în care îi putem regăsi firea pasională, visurile, inteligența, rafinamentul și delicatețea sufletească.

Amintirile persoanelor care au cunoscut-o sînt completate cu o sensibilă analiză a autorului privind opera artistei, analiză susținută de aprecierile elogioase ale unor personalități de seamă din lumea artelor plastice, precum Petre Comarnescu, Argintescu-Amza, Camilian Demetrescu, Georgeta Peleanu, Valentin Ciucă, Claudiu Paradais, George Oprescu, la care putem adăuga recunoașterea de care Nutzi Acontz s-a bucurat în epocă din partea lui Nocolae Tonitza, H. Blazianu, Frunzetti, Eugen Schileru, Amelia Pavel, M. R. Paraschivescu, critici de artă renumiți pentru intransigența opiniile.

Doctorul colecționar Hortensiu Aldea se plasează în mod evident în rîndul celor aleși despre care Andrei Pleșu afirma: „Nu poți avea o bună întîlnire cu arta decît adunat lăuntric, sub dispoziția sărbătorii, a ceremoniei… căci pictura adevărată nu este ceea ce toată lumea știe că este. E altceva. Și numai cînd o trăiești ca pe un altceva, cînd o intuiești ca pe un dincolo, ca pe o aventură a grecescului meta, poți beneficia de farmecele ei reale”.

Albumul dedicat lui Nutzi Acontz dovedește că autorul său crede în acest „altceva”, simte nevoia acestui „altceva” care este, după cum spune același Andrei Pleșu, „o ieșire din îngrădire, un salt în afara granițelor, o trecere spre teritoiile liberate de economia hotarelor… o sursă de inițiere în lumea fabuloasă a artelor”.

În spiritul acestei inițieri, doctorul Hortensiu Aldea se înscrie în acea categorie de elită a colecționarilor despre care Petre Oprea observa: „Colecționarii constituie o comunitate entuziastă, devotată ideii de valorificare a operei de artă, ei întrețin un spirit de emulație printre artiști prin preferințele lor, contribuind la crearea unui climat propice răspîndirii gustului artistic”.

Există, desigur, afinități de mare finețe, trăsături comune care stabilesc o subtilă relație afectivă, un fel de simbioză ce îl leagă pe colecționar de artist în efortul de recunoaștere publică a actului creator. Îi definește pe amîndoi complexitatea aceluiași tip de sensibilitate estetică, de înclinație emoțională de a descoperi frumusețea ce emană din sensul ascuns al lucrurilor. Pasiunea intensă a creatorului de artă se regăsește în pasiunea la fel de intensă a colecționarului pentru opera artistică. În acest context, putem spune că, prin albumul dedicat lui Nutzi Acontz, doctorul Hortensiu Aldea mărturisește afinități intelectuale, emoționale și estetice cu personalitatea celei pe care o omagiază și ale cărei lucrări le păstrează în colecția personală.

Referindu-se la Zambaccian, pictorul Șirato nota într-o cronică din 1935 apărută în Contemporanul: „Un colecționar este asemenea artistului, o personalitate ce trebuie să se realizeze constrîns la aceasta fiind de demonul său. Demon ce își afirmă preferințele sensibilității în luptă cu eul său conștient. Această dualitate formează personalitatea artistică a colecționarului. Cînd activitatea unui colecționar se manifestă sub imperiul acestor forțe atunci se împlinește un destin”.

În articolul din 26 martie 1933 publicat în revista Curentul, Oscar Han explică resorturile intime ale pasiunii ce definește prihologia colecționarului pentru arta artiștilor preferați care i-au bucurat spiritul într-atît, încît el se simte frate de suflet cu toți artiștii din colecția sa: „Iubirea și entuziasmul colecționarului se poate ridica pînă la pătrunderea în intensitatea sentimentului cu care a fost creată opera. Realizată, opera se emancipează de creatorul ei. Colecționarul, cu fiecare operă de artă apropiată, își mărește puterile sufletești, se rafinează și își lărgește cîmpul cunoașterii estetice… Opera de artă desprinsă de creatorul ei își adaugă o nouă paternitate în momentul cînd e înfiată de colecționar. Colecționarul pasionat simte nevoia acestei paternități și astfel se naște ideea de colecție și de muzeu”.

Iubitorii de artă din elita colecționarilor au avut mereu o viziune superioară asupra rostului pe care arta îl deține în aria culturii unde trebuie să exercite o acțiune educativă, să susțină adevăratele valori și să rafineze gustul estetic al publicului. Numeroși artiști și-au cîștigat recunoașterea cu ajutorul mecenatului colecționarilor de artă care au contribuit activ la fermentarea mișcării artistice. Renumiți colecționari și-au donat colecțiile pinacotecilor de stat, ori au fondat ei înșiși muzee într-un ansamblu omogen unde să fie conservate, spre folosul generațiilor viitoare, capodoperele adunate de ei în decursul vieții. Amintim dintre aceștia pe Anastase Simu, Iancu Kalinderu, Toma Stelian, Krikor Zambaccian, Iosif N. Dona, George Oprescu, Storck, Alexandru Saint Georges, Garabet Avakian, Hrandt Avakian.

Avînd în vedere atenția cu care doctorul Hortensiu Aldea abordează biografia și creația lui Nutzi Acontz, surprinde reținerea autorului în a menționa originea armeană a familiei Acontz, așa cum impune respectul pentru adevărul biografic. Acontz este un vechi și pur nume armenesc, iar originea armeană a familiei Acontz era bine cunoscută în societatea ieșeană a epocii, cum bine cunoscută era și în lumea artiștilor, destui dintre aceștia, cu nume de referință în plastica românească, avînd la rîndul lor felurite origini naționale, cum ei înșiși mărturiseau. În tezaurul artei românești Nutzi Acontz nu constituie o figură singulară, Abgar Baltazar fiind o altă remarcabilă personalitate a picturii româneși cu origini armenești unanim recunoscute.

Însă această omisiune biografică nu scade valoarea volumului, nici meritul deosebit al autorului, care îndeplinește cu competență și finețe un deziderat necesar în spațiul cultural românesc, readucînd în atenția publicului iubitor de artă creația lui Nutzi Acontz, despre care Petre Comarnescu afirma: „Niciodată banală sau facilă, Nutzi Acontz a lăsat adevărate piese de muzeu care emoționează și încîntă nu mai puțin decît unele pînze ale lui Matisse ori Bonard, continuînd prin mijloace propri un drum al marii picturi poetice și al unor ingenioase construcții plastice”.

Anais NERSESIAN

by Mihai Stepan Cazazian