Elena Ciobanyan

Numai dăruirea poate face omul fericit – spune Sargis Najaryan despre filozofia vieţii, şi nu numai

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

___________ (3) 

Realizatorul, traducătorul şi actorul, Sargis Najaryan, s-a născut la 12 iulie, 1950, la Erevan.Între  anii 1967-1973 a studiat la Facultatea de filologie, sectia engleză a Universităţii ˝V. Brusov˝ din Erevan şi  actoria la Facultatea de Teatru a Universităţii de artă din Moscova. În 1973 a fost invitat de Televiziunea Naţională a Armeniei să prezinte emisiunile “Panorama”, “În lumea filmului”, “A fost odată ca niciodată”, ˝Omul și legea” ş.a.m.d. A lucrat şi încă lucrează la radioul public din Armenia ca redactor-realizator de programe. A fost şi este prezentatorul diverselor festivităţi, sărbători şi concerte organizate de către Filarmonica armeană. Din 1986 a prezentat la radiostaţiile armeneştimulte emisiuni literare și de divertisment: “Înainte de miezul nopții”, “Noaptea este dulce. Între 1990-1997 a fost decanul şi profesorul   Facultăţii de Jurnalistică a Universității “David Anhaght”, iar în 1993 a jucat în filmul ˝Aram Khachatryan˝. În anul 2002 a primit recunoştinţă de către Catolicosul Tuturor Armenilor pentru serviciile prestate în lumea religioasă, iar în 1993 a primit medalia de argint ˝Catolicosului Vazgen I˝. În 2005 a fost recunoscut ca fiind ˝cel mai bun realizator de radio al anului˝, iar în 2006 a fost distins cu titlul de Artist Emerit Armean. A jucat în filmul “Templu” şi prezentarea “Nemesis”. Au fost lansate, de asemenea, numeroase povestiri, CD-uri şi  înregistrări video cu prezența sa, iar în 2009 s-au editat CD-uri cu compoziţii ale poemului “Cartea Tragediei” de Narekaţi, P. Sevak, H. Tumanyan, H. Sahyan, V. Teryan. Observând experienţa profesională îmbelşugată a realizatorului, l-am rugat să-şi împărtășească gândurile cu noi.

            Domnule Najaryan, care este situația de astăzi a radioului armenesc?

Nu este atât de bună. Astăzi radioul nu se ocupă de misiunea sa, ci a ales o cale uşoară, emiţând  în general muzică. Iar veştile pe care le difuzează deseori nu sunt corecte. Internetul este minunat pentru a obţine informaţii, dar informaţiile pe care le conţine pot fi, de asemenea, incorecte. Iar cei care  lucrează la radio iau aceste informaţii şi, neverificând, le transmit maselor, ceea ce este greşit. Înainte au fost regizori, editori, șefi redactori, care verificau autenticitatea, sursa știrilor.

Radioul va supravieţui pentru multă vreme?

Radioul va exista mereu, numai că se va schimba calitatea lui. Radioul din ce în ce se descalifică, deoarece se emite multă muzică şi puține informații, de multe ori incorecte. Tot ce se difuzează nu contribuie la păstrarea limbii materne, tradițiilor şi gustului muzicii.

Credeţi că se va rezolva?

Nu ştiu. Politica de personal este slabă. Orice instituție  care are de a face cu masă de oameni, trebuie să angajeze lucrători de înaltă calitate, care vor fi utili nu numai pentru sine însuşi, ci și pentru societate. Până la urmă, radioul educă oamenii, nu?

 În prezent predaţi la Universitate?

Predam la Universităţile ˝David Anhaght˝, ˝Monte Melkonian˝, Institutul de Istorie al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Armenia, însă acum am renunţat la pedagogie, pentru că în general studenţii nu vin la cursuri. Pe când eu mă pregăteam acasă, ca un elev, vedeam că din acei 30 de studenţi erau prezenţi numai patru. Iar la sfârşitul semestrului mă convingeau cu o atitudine necuviincioasă să-i trec examenele. Ce fel de specialişti vor fi? Era foarte jignitor. Nu mai spun de salariu, care era 12 000 drami armeneşti, iar studenţii plăteau anual 250 000 drami. Acesta este motivul, pentru care am preferat să lucrez pe scene sau la radio.

Care variantă a emisiunii preferaţi: cea directă sau montată?

Bineînţeles cea directă, pentru că realizatorul de radio trebuie să fie atât de educat şi pregătit, ca în orice moment să poată să se înţeleagă cu diverşi specialişti. Astăzi mulţi preferă să facă emisiuni cu ajutorul calculatorului, care poate corecta orice greşeală sau defect. Bravo calculatorului!

De ce radioul este cel mai ideal pentru Dvs.?

Am lucrat pentru multă vreme la televiziune, însă radioul este ideal pentru mine, pentru că este dificil şi eşti nevoit să înveţi, să creezi în fiecare zi.

7

Care este modelul ideal al familiei armeneşti?

Cred, că familia armenească încet-încet se strică,  pentru că Europa a influenţat-o foarte mult. Chiar la petreceri unii îşi aduc amanţii/amantele, iar soţii iartă acest lucru. Respect acele familii, care încă supravieţuiesc şi trăiesc fără minciuni.

Ce fel de voce trebuie să aibă realizatorul/prezentatorul de radio şi televiziune?

În prezent, nu se prea ia în considerare calitatea vocii şi angajează. Important este ca angajaţii să fie educaţi,  iar problema cu vocea se iartă. Însă dacă nu este nici voce, nici educaţie, este de neiertat. În comparaţie cu televiziunea, unde greşelile pot fi asimulate printr-un zâmbet sau mişcare, radioul  este mai sever în această privinţă.  Nu iartă nici cea mai mică greşeală.

Astăzi de ce fel de emisiuni are nevoie radioul?

Emisiuni care  să transmită  cunoştinţe, educând societatea. Radioul este mai util, iar televiziunea a devenit periculoasă, pentru că nu are nici o măsură. Nu gândeşte nici la copii, nici nu lasă oamenii să gândească sau să ia decizii singuri. Libertatea de cuvânt nu trebuie să se vulgarizeze. 

Ce proiecte aveţi?

Pe 24 aprilie, la aniversarea a 100 de ani de Genocidul armean, dacă Ministerele Culturii sau Diasporei vor avea dorinţa de a închiria o sală, îmi voi recupera prezentarea ˝Komitas˝ şi o vom prezenta cu patru cântăreţi  de operă. Acesta va fi un Omagiu pentru memoria victimelor Genocidului, dar şi pentru compatrioţii noştrii.

Care este cheia succesului?

Cred că nu există nici o cheie. Fiecare dintre noi avem vocaţia noastră. Dacă o găsim şi cultivăm, devenim oameni de succes. Din păcate există oameni, care-şi aleg greşit meseria şi se plâng, că nu-şi  găsesc de lucru.  Trebuie să poată să facă sacrificii. Mama Natură i-a dat fiecărui om numeroase aptitudini, iar nouă ne rămâne să le căutăm şi dezvoltăm. De exemplu, vocaţia mea este radioul şi arta vorbirii. Şi prin această meserie se poate lucra pe bani frumoşi.

De ce depinde destinul?

Destinul este în mâinile noastre.

Dacă n-aţi fi fost realizator, ce altă specialitate aţi fi ales?

Cu emoţiile mele puteam să fiu un violonist bun. Simt cum cânt în interiorul meu.. însă nu ştiu de ce. 

Credeţi că este târziu pentru a cânta la vioară?

Va fi neserios. Vocaţia mea este arta vorbirii.

Ce i-aţi sfătui  pe artiştii tineri?

Să facă sacrificii, căci numai dăruirea poate face omul fericit.

file audio  http://www.youtube.com

Elena Chobanyan

Erevan

  •  
  •