Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR / Paulo Coelho : “Cealaltă parte a Turnului Babel”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Sub acest titlu generic, Note de lector, deschidem o rubrică în care intenționăm să prezentăm cărți conectate, fie programatic, fie tangențial, la realitatea armeană. Vor fi cărți recente cu precădere ale unor autori străini, care în majoritate nu au fost (încă) traduse, deci nu întotdeauna accesibile cititorului român, și incluzând elemente autentice ori ficționale, mai mult sau mai puțin consistente, din istoria, cultura, civilizația armeană. Nu le vom evalua în recenzii axiologice, ci, după o sumară expunere, vom evidenția aspectele și fragmentele de interes special, armenesc.

Pentru început, reproducem integral un eseu din cartea lui Paulo Coelho, Ser como o rio que flui (A fi ca râul curgător), volum apărut în 2006 și nepublicat în românește, deși prozatorul brazilian e cunoscut pe piața românească prin numeroase alte scrieri. Se va vedea că autorul menționează cu atașament o sărbătoare unică, dar tradițională în Armenia, cea a traducătorilor, prilej cu care aduce un omagiul tandru acestei bresle scriitoricești, ceea ce expandează referirea la caracterul național al manifestării.

 Sergiu Selian

 

Paulo Coelho

Cealaltă parte a Turnului Babel

Am petrecut toată dimineața explicând că sunt mult mai interesat de locuitorii unei țări decât de muzee și de biserici, și că, de aceea, ar fi mult mai bine dacă am merge la piață. Mi-au spus că astăzi e sărbătoare națională și piața e închisă.

— Atunci, unde mergem?

— La o biserică.

Știam.

— Astăzi, sărbătorim un sfânt care e deosebit pentru noi și neîndoielnic și pentru dumneavoastră. Mergem să vizităm mormântul acestui sfânt. Dar să nu puneți întrebări și vă încredințăm că vom avea niște suprize foarte plăcute pentru scriitorii noștri.

— Cât facem până acolo?

— Douăzeci de minute.

100_3352        Douăzeci de minute e răspunsul tipic. Știu că, bineînțeles, are să ia mult mai mult timp. Oricum, ei mi-au respectat, cel puțin până acum, toate dorințele, așa că de data asta mai bine cedez.

În dimineața asta de duminică, mă aflu la Erevan, capitala Armeniei. Intru șovăielnic în automobil, văd, în depărtare, muntele Ararat acoperit de zăpadă, privesc peisajul rural din jurul meu. Mi-aș dori mai curând să fiu afară, umblând, decât să fiu blocat înăuntru, în cutia asta metalică. Gazdele mele se străduiesc să fie amabile cu mine, dar eu sunt cu gândurile aiurea, acceptând stoic acest „progam turistic special“. În cele din urmă, ei renunță la încercările lor de a face conversație cu mine și călătorim în tăcere.

Peste cincizeci de minute (știam eu!), sosim într-un orășel și ne îndreptăm spre biserica aglomerată. Observ că toți sunt la costum și cravată; evident că este o ocazie foarte oficială, și eu mă simt ridicol în tricoul meu și în blue-jeans. Ies din automobil și reprezentanții Uniunii Scriitorilor, care mă așteptau, mă întâmpină, îmi întind o floare, mă conduc prin mulțimea care urmărește slujba, coborâm câteva trepte în spatele altarului și ajungem într-o criptă. Realizez că acesta trebuie să fie locul în care este înmormântat sfântul; dar, înainte de a pune floarea pe lespede, vreau să știu cui îi aduc omagiul.

— Sfântul Traducător – vine răspunsul.

Sfântul Traducător! Mi se umplu ochii de lacrimi.

Astăzi e 9 octombrie 2004, localitatea se cheamă Oșacan și Armenia, după câte știu, este singurul loc din lume care a declarat ziua Sfântului Traducător, Sfântul Mesrop, sărbătoare națională, celebrând-o în stil mare. După ce a creat alfabetul armean (limba exista, însă numai în formă orală), Sfântul Mesrop și-a 100_3353consacrat viața traducerii în limba sa maternă a celor mai importante texte din timpul său, scrise în greacă, persană și chirilică. El și discipolii săi s-au devotat sarcinii uriașe de a traduce Biblia și literatura clasică de căpătâi a epocii. Din acel moment, cultura țării și-a cucerit propria identitate, păstrată până astăzi.

Sfântul Traducător. Țin floarea în mână și mă gândesc la toți acei oameni pe care nu i-am cunoscut vreodată și pe care probabil nu voi avea niciodată ocazia să-i cunosc, dar care, în clipa asta, au în mână una dintre cărțile mele și fac tot posibilul să rămână fideli celor împărtășite de mine cititorilor mei. Mă gândesc, mai presus de toți, la socrul meu, Christiano Monteiro Oiticica (profesiunea: traducător), care astăzi este în compania îngerilor și a Sfântului Mesrop, asistă la scena asta. Mi-l amintesc aplecat asupra vechii lui mașini de dactilografiat, adesea plângându-se cât de prost erau plătite traducerile (și, vai, încă sunt). Imediat, însă, continua explicând că adevăratul motiv pentru care traducea era că vroia să împărtășească niște cunoștințe care, în absența traducătorilor, n-ar fi ajuns la propriul său popor.

Rostesc o rugăciune tăcută pentru el, pentru toți cei care m-au ajutat la cărțile mele și pentru cei care mi-au îngăduit să citesc cărți altfel inaccesibile mie, ajutându-mă să-mi modelez viața și caracterul. Ieșind din biserică, văd în curte niște copii formând literele alfabetului cu bomboane și cu flori, cu multe flori.

Când Omul a devenit ambițios, Dumnezeu a distrus Turnul Babel și toți au început să vorbească în limbi diferite. El, însă, în nemărginita Sa bunăvoință, a zămislit și oameni care să reclădească punțile acelea, ca să înlesnească dialogul și răspândirea gândirii umane. Acele persoane, ale căror nume foarte rar ne ostenim să le remarcăm atunci când deschidem o carte străină, sunt traducătorii.

(Din volumul Ser como o rio que flui – Să fii ca râul curgător, 2006)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  •  
  •  

One Response to NOTE DE LECTOR / Paulo Coelho : “Cealaltă parte a Turnului Babel”

  1. gugush November 11, 2014 at 10:13 pm

    “Mesrop a tradus din greac?, persan? ?i chirilic?”
    Coelho se în?eal?.
    Mesrop a decedat In anul 405, adic? începutul secolului V.
    Chirilica nu este o limb? ci o scriere. Inventat? de Metodiu ?î Chiril în prima jum?tate a secolului IX (9) circa anul 836 sau 838 dac? nu m? în?al? memoria. Chirilica a fost folosit? pentru a scrie în slavon? (limba slavon?). Concluzie
    Mesrop nu avea cum s? ?tie în anii 380-404 c? va apare o scriere chirilic? in anul circa 836, din care s? traduc?!
    PS Scrierea se cheam? chirilic? dup? c?lug?rul Chiril care împreun? cu fratele s?u Metodiu au inventat alfabetul chirilic.