NOTE DE LECTOR / Len Wicks – Origini: Descoperire

          Len Wicks, originar din Noua Zeeleandă, are dublă cetățenie – australiană și neozeelandeză. Este controlor de trafic aerian, calitate în care a lucrat în Noua Zeelandă, în Oman, în Tailanda, precum și la agenția ONU de specialitate, International Civil Aviation Organization. Este interesat în istorie și în geografie și ca atare a călătorit mult, inclusiv în Armenia, unde a cunoscut-o pe actuala sa soție, Armine, cu care are trei copii. Este iubitor de sport, a fost antrenor de netball, de asemenea e preocupat de procesul de educare a copiilor. În 2014, în ajunul centenarului Genocidului armean, Len Wicks a trimis scrisori miniștrilor de externe ai Australiei și Noii Zeelande, cerându-le să clarifice poziția oficială a guvernelor lor în problema Genocidului; răspunsul ministrului australian – „Recunoaștem pierderile umane tragice și suferința poporului armean, iar evenimentele și pierderile nu vor fi uitate“ – nu l-a satisfăcut și l-a determinat să revină. Wicks a cerut, totodată, parlamentarilor australieni și neozeelandezi să nu ia parte la comemorarea centenarului bătăliei de la Gallipoli, la 25 aprilie 2015 în Turcia, și să militeze pentru recunoașterea Genocidului, scrisoare la care el a anexat refuzul președintelui armean Serj Sargsian la invitația președintelui turci de a fi prezent la acea comemorare.

Nefiind propriu-zis scriitor, după o călătorie în Armenia, Wicks a nutrit ideea unei narațiuni și a scris zilnic vreme de 18 luni, încurajat de familie, propunându-și ca lumea să afle mai mult despre istoria omenirii și despre Genocidul armean, cu speranța ca oamenii să se cunoască mai bine între ei și să se trateze reciproc cu înțelegere. Așa a rezultat un prim volum masiv, de 188.300 de cuvinte, adică 650 de pagini, Origins: Discovery, dintr-un proiect al cărui volum secund, Origins: Humanity’s Odissey, urmează să fie publicat în 2017. Cartea (care are o versiune în traducere armenească) este editată de autor în regie proprie și are, de aceea, un aspect amatoricesc, începând cu coperta de un gust îndoielnic și continuând cu tehnoredactarea în general neglijentă, inclusiv paginile și rândurile neechilibrate, pentru a încheie cu prezența neaspectuoasă în alb-negru a fotografiilor și a hărților: între cele dintâi, unele sunt chiar istorice sau geografice, altele – neutre și inutile, dar majoritatea sunt trucaje ridicole imaginând, într-un montaj de chipuri și de trupuri, personaje ale romanului în diferite ipostaze și ambianțe; cât privește hărțile, ele sunt reproduceri superflue ale unor imagini fotografice spațiale de pe internet, drept urmare sunt ilizibile, ca să nu mai vorbim de liniile care conform legendei ar fi trebuit să fie în culori… În sfârșit, un tabel sintetic al personajelor reale și fictive, cu menționarea naționalității și a profesiunii are un caracter cel puțin pueril, ca și trimiterile la adrese de internet în loc de note de subsol explicative pentru diverse noțiuni din text pe care altfel cititorul și le poate lămuri singur.

Oricum, merită consemnat efortul lui Len Wicks de a reconstitui, ca într-o epopee istorică, evenimente întinse pe o perioadă de câteva zeci de ani și pe aproape întreaga planetă. Povestea din Origini: Descoperire începe în anul 1930, în satul armenesc Areni (fostul Arpa) din apropierea mănăstirii Noravank și se încheie tot acolo, după o mulțime de tribulații și experiențe dificile prin care trece Taguhi Amatuni, o localnică în vârstă de 17 ani și pasionată de arheologie. Pe parcurs, destinul ei va evolua în paralel și apoi se va întrepătrunde cu cele ale nepalezului Tenzing Norgay (șerpașul care l-a însoțit pe Edmund Hillary la escaladarea Everestului), inuitului canadian Peter Qappik, militarului australian Jack Thompson și ale multor altora, reali sau imaginari. Romanul este împărțit în trei mari părți, conform derulării faptelor istorice: Înălțarea Axei, În apărarea lumii libere, Descoperind umanitatea.

Lucrare vastă și ambițioasă, de vreme ce acoperă evenimentele celui de Al Doilea Război Mondial și consecințele aceluia, precum și implicarea locuitorilor din mai multe țări, scrierea lui Len Wicks își propune să demonstreze cum afectează un conflict global viețile persoanelor de diferite proveniențe sociale, profesionale etc, pe care chiar le interferează. Fiecare dintre aceste personaje centrale reprezentând națiuni sau comunități mici joacă un rol în desfășurarea conflagrației mondiale, unul chiar jertfindu-și viața. Două fire epice se împletesc: unul este cel al progresului tehnologiei în domeniul armamentului, celălalt îl constituie misterul originii umanității, pentru a cărui dezlegare există un interes colectiv. În acest context, referirile la Genocid și descrierea mediului armenesc în care se petrec o parte dintre acțiuni contribuie, într-adevăr, la cunoașterea realității armene, cum și-a dorit autorul.

Problema este, totuși, una de construcție romanescă: în prima jumătate a cărții, împrejurările istorice sunt cele reale care au dus la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial; a doua jumătate, însă, ia o turnură fictivă: finalul războiului este răstălmăcit, victoria e atribuită Germaniei, Japonia ocupă Asia, inclusiv China și Rusia, SUA sunt amenințate și se implică în izbucnirea unui nou război. Este de înțeles intenția autorului, aceea de a imagina o lume în care răul ar fi cel învingător. Dar ceea ce fusese inițial o relatare corectă a adevărului istoric devine o fantezie pseudoistorică, punând sub semnul întrebării credibilitatea jumătății anterioare. Un lector în necunoștință de cauză (de pildă, un extraterestru…) ar lua drept reală și continuarea postbelică a narațiunii, încât s-ar crea o confuzie evident nedorită de autor. Rămâne de văzut ce și mai ales cum ne va oferi volumul următor.

Sergiu Selian

by Sergiu Selian