Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR / Jacques Derogy : Operația Nemesis

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Jacques Derogy (1925-1997), pe numele real Wetzmann, a fost ziarist francez de investigație. Fiu de ziarist și evreu de origine, a scris pentru „Franc-Tireur”, „L’Intransigeant”, „L’Express”, „L’Evenement du Jeudi”. Este autor de cărți de istorie, unele despre Israel, precum și despre asasinatele comise asupra lui Itzac Rabin, Ben Barka, Yann Piat, François Renaud. Oarecum logic după această serie, dar la inițiativa și la propunerea politologului francez de origine armeană Gérard Chaliand, aflat în căutarea unui autor pentru o carte despre o misterioasă acțiune justițiară, Derogy a scris, după o documentare asiduă, Opération Némésis (Fayard, Paris – 1986), purtând subtitlul Les vengeurs arméniens. Într-un interviu ulterior, răspunzând obiecției că subtitlul (impus pentru explicitare de către editor, care s-a temut că Nemesis, zeița răzbunării la grecii antici, ar fi neinteligibil pentru unii cititori) escamotează mobilul asasinatelor și induce ideea de terorism, autorul avea să argumenteze diplomatic că versiunea corectă Les justiciers arméniens ar fi fost prea lungă pentru lățimea copertei…

Dar Operația Nemesis chiar asta a fost: un plan chibzuit pentru a face dreptate națiunii armene supuse unui genocid care a costat-o viețile a 1,5 milioane de oameni pașnici, cu intenția de a-i lichida pe capii făptașilor, în frunte cu triumviratul Talaat-Enver-Cemal al guvernării Junilor Turci, care a conceput, a organizat și a coordonat executarea pogromurilor din 1915-18. Iar planul pus la cale de conducerea partidului Federația Revoluționară Armeană și dirijat de Armen Garo și de Șahan Natali a fost atât de secret, încât mult timp după concretizarea lui nu s-a aflat  despre sorgintea acestuia. Într-un răstimp de trei ani, 1920-22, zece justițiari armeni – Aram Erganian, Misak Ghiragosian, Soghomon Tehlerian, Misak Torlakian, Arșavir Șiraghian, Boghos Der Boghosian, Stepan Dzaghighian, Ardașes Kevorkian, Ervant Fundukian, Harutyun Harutyunian – au eliminat la Tiflis, la Berlin, la Roma, la Constantinopol șapte foste oficialități turce fugite în străinătate sau ascunse – Fathali Khan Khoyski, Talaat pașa, Behud Khan Djivanșir, Said Halim pașa, Cemal Azni, Bahaettin Șakir, Cemal pașa –, un al optulea,Enver pașa, fiind ucis în cursul războiului civil din Rusia. Ironia face că dr. Naazım, de pe lista justițiarilor, inițial scăpând, avea să fie executat la 26 august 1926, în Ankara, din ordinul președintelui Turciei, Mustafa Kemal, supranumit Atatürk (Tatăl turcilor), nu ca participant la Genocid (fusese șeful Organizației speciale a bandelor criminale), ci pentru vina de a fi complotat împotriva noii puteri (a fost spânzurat împreună cu un alt complotist, Cavid, economistul Junilor Turci).

Cartea se deschide cu un prolog care consemnează cel mai important asasinat, cel făptuit de Tehlerian asupra lui Talaat în Berlin, la 15 martie 1921. În continuare, Derogy procedează sistematic, realizând un compendiu al Genocidului care va justifica Operația Nemesis: etapele dezarmare-deportare-masacrare. Acestui prim capitol îi urmează, cronologic, cel al proceselor postbelice, care s-au soldat cu sentințe, dar nu și cu aplicarea lor, de vreme ce  ele au fost pronunțate în contumacie și acuzații dovediți nu se aflau la îndemâna justiției. Va fi treaba justițiarilor armeni să-i depisteze și să-i lichideze, în virtutea acelor sentințe date anterior.

Așadar, intră în scenă Federația Revoluționară Armeană (Dașnacțutyun), care își ține al IX-lea Congres în toamna lui 1919 la Erevan, într-o Armenie în sfârșit independentă. Acolo, avocatul Manuc Hamparțumian, unul dintre cei patru delegați din SUA, prezintă listele organizatorilor exterminării armenilor din Imperiul Otoman. Copii ale acestor liste aveau să fie înmânate autorităților britanice, franceze și italiene care ocupaseră Constantinopolul și care intenționau să instituiască tribunale speciale de judecare a torționarilor. Într-o sesiune secretă, un comitet special selecționează 41 de nume ale principalilor responsabili pentru armenocid și decide inițierea unei misiuni speciale (Hadug cordz), încredințată unui organism ad-hoc (Hadug marmin) coordonat de Armen Garo. Botezată Operația Nemesis, această acțiune va fi confirmată prin adoptarea unei rezoluții la al 27-lea Congres regional din Boston, la 8 iulie 1920. Un fond special (Hadug cumar) va finanța această operație.

Preludiul Operației Nemesis l-a constituit, la 19 iunie 1920, asasinarea în Tiflis a lui Fathali Khan Khoyski, fost prim-ministru al Azerbaidjanului, organizatorul masacrelor din Baku, și a lui Khan Mahmadov, fostul șef al grupului naționalist musavat în parlamentul azer. Autorii acțiunii sunt Aram Erganian și Misak Ghiragosian, după ce Erganian îi eliminase, tot din însărcinarea partidului dașnac, pe criminalul azer Ghasim Begov și pe spionul bulgar Sarafov, infiltrat în partid. După câteva luni, Erganian va pleca la Constantinopol, ca să se alăture comitetului de recrutare a justițiarilor, condus de Manuc Aslanian, cu sediul în redacția ziarului dașnac „Djagadamard”. Și nu va fi lipsă de voluntari, cum pe bună dreptate menționează autorul.

Este momentul faimoasei contribuții a lui Soghomon Tehlerian (transcrierea conformă originalului armenesc a numelui consacrat drept Tehlirian) la Operația Nemesis. Faimoasă mai întâi pentru că îi cade victimă instigatorul și coordonatorul Genocidului, fostul ministru de interne Talaat pașa, iar apoi pentru că procesul intentat lui Tehlerian va deveni un proces al lui Talaat care, în sala tribunalului, din victimă ajunge în postura de acuzat, prin mărturiile, depozițiile și dezbaterile asupra armenocidului. Acesta a fost, în fapt, obiectivul partidului dașnac, ca, după ce Tehlerian se va fi predat, să se declanșeze un proces al torționarilor, făcut cunoscut întregii opinii publice. Punct ochit, punct lovit. Scopul a fost atins pe deplin. Derogy îl urmărește pe Tehlerian pas cu pas, îi face biografia, îi reconstituie trecutul și îl expune în toate atitudinile, trăirile și slăbiciunile acestuia. El îi pune apoi la îndemână cititorului într-un fel dosarul procesului, inclusiv telegramele probatorii prezentate de ziaristul Aram Andonian, ceea ce dovedește scrupulozitatea și minuțiozitatea autorului, fidel profesiunii sale de ziarist de investigație.

Pe de altă parte, Derogy, care a studiat arhiva FRA, întreprinde o adevărată istorie a acestui partid, în contextul pregătirii Operației Nemesis. Detaliile oferite de el în această reconstituire îl informează pe lector asupra activității unei organizații patriotice căreia i se datorează întemeirea Republicii Armene în 1918, fără a fi omise disensiunile din interiorul partidului, care vor marca finalul acțiunii justițiare.

Odată operația declanșată, etapele ei sunt parcurse treptat, fără greș, ducând la îndeplinirea programului de eliminare a criminalilor națiunii armene. După ce relatează acțiunile fiecăruia dintre justițiari, autorul îi consacră un capitol lui Enver pașa, care a căzut răpus nu de gloanțele echipei Nemesis, ci într-o ambuscadă. Acesta se afla în Asia, încercând să-i convingă pe bolșevici de necesitatea alianței cu musulmanii de a căror fidelitate îi asigura la Congresul popoarelor din Orient, la 1 septembrie 1922: „Organizațiile revoluționare din Maroc, din Algeria, din Tunisia, din Tripolitania, din Egipt, din Arabia și din Hindustan, pe care le reprezint, sunt cu noi!” Și adaugă nici mai mult, nici mai puțin că Turcia, prin lupta sa împotriva Antantei și Rusiei țariste, contribuise la sovietizarea Rusiei… Crezându-se șeic al deșertului, emir în exil, Enver are un proiect coumn cu basmacii asiatici: crearea unui stat musulman în Asia centrală. El semnează cu megalomanie Comisar șef al tuturor forțelor Marelui Turan, Ginere al Califului și reprezentant al Profetului, Emir al Turkestanului, ceea ce îl depărtează pe emirul de Buhara. La 4 august 1922, în fruntea unui grup de 25 de luptători, Enver se avântă în tirul mitralierelor rusești. În brigada de cavalerie asupra căreia se lansaseră basmacii lui, se găsea un escadron de bolșevici armeni condus de Hagop Melkonian, devenit Melkumov, originar din Șuși (Arțakh). Rolul lui e mai puțin important în lichidarea lui Enver pașa, fiind doar o coincidență în moartea ultimului triumvir turc de la Constantinopol; importantă este încheierea, fie și accidentală sau indirectă, a misiunii numite Hadug cordz sau Operația Nemesis, această unică inițiativă în istoria modernă.

Sergiu SELIAN

  • 3
  •  

2 Responses to NOTE DE LECTOR / Jacques Derogy : Operația Nemesis

  1. Krikor January 29, 2019 at 8:14 pm

    Astazi , dupa atatia ani de la Genocid , Turcia continua sa nege faptul istoric iar natiunile “civilizate ” ale ocidentului continua sa nu” vada si auda ” adevarul istoric asa cum au facut-o in 1915. Caci cand vine vorba de interese economoce si poitice “drepturile omului” nu inseamna nimic
    Asa ca “miain zencov ga aski prgutiun” asa cum spune cantecul revolutionar.
    Pana cand Armenii nu au pus mana pe arma nimeni nu le-a dat dreptata (vezi cazul Artskh)

  2. Cristina February 5, 2019 at 1:14 pm

    …?i nici dup? ce am pus mâna pe arm? nu prea ne d? nimeni dreptate. Din p?cate. Din p?cate, mai degrab? “???? ? ????? ?????????”/”puterea d? na?tere drept??ii”, ?i nu “????????? ??? ? ?????”/”dreptul înseamn? doar putere”, cum e logic ?i cum am vrea noi s? fie…