Mihai Stepan Cazazian

NOTE DE CĂLĂTORIE / Armenia văzută prin ochii unui student la medicină

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

IMG-20151123-WA0002

Pregătirea pentru o profesie atât de complexă precum medicina înseamnă nu numai o sârguință deosebită în acumularea de informații teoretice ci și o pregătire practică specială.  Varietatea metodelor de lucru, în funcție de regiuni geografice, de cei care locuiesc în diferite țări de pe glob,  de școlile internaționale de medicină este o chestiune care îmbogățește experiența oricărui student.

Membră a IFMSA (International Federation of Medical Students’ Associations), Societatea Studenţilor în Medicină Bucureşti oferă acestora ocazia  de a-şi efectua practica de vară în străinătate, acolo unde există posibilitatea unui schimb de experienţă atât medical cât şi cultural, prin intermediul unui  departament care poartă denumirea de SCOPE  (Standing Committee on Professional Exchange).

 

 De ce Armenia?

În anul 2015, printre cele aproximativ 50 de ţări ce ofereau stagii de pregătire medicală pentru studenţii bucureşteni, se număra şi Armenia. Am privit cu interes din prima clipă această ofertă.  Vă întrebați, probabil, de  ce era foarte interesantă pentru mine această țară?

Făcând parte din mozaicul etnic al Dobrogei, pot spune că aveam câteva informaţii despre comunitatea armeană din Constanţa. Am urmărit cu interes toate activitățile organizate de-a lungul timpului și am observat anumite caracteristici: credinţa, talentul, seriozitatea, puterea de adaptare, ospitalitatea sunt doar câteva dintre calităţile care definesc această comunitate. Aşadar, m-am gândit că este o bună ocazie să îi cunosc pe armeni chiar la ei acasă, pe pământul lor binecuvântat, acolo unde Sfinţii Apostoli Bartolomeu şi Tadeu au creştinat acest popor, creștinismul devenind aici religie de stat, înaintea  Romei.

Bineînțeles că am început să mă interesez cum voi face deplasarea în această țară atât de interesantă. O legătură directă București Erevan nu exista. Pentru a ajunge în Erevan aveam la dispoziţie mai multe variante. Una presupunea traseul Constanţa-Istanbul-Tbilisi-Erevan, cu autocarul, alta Bucureşti-Viena-Erevan, cu avionul. M-ar fi atras și o deplasare pe mare, dar  pe feryboatul Constanţa-Batumi au acces numai produsele destinate comerțului, aşa că, la recomandarea mamei mele am ales varianta Bucureşti-Moscova-Erevan, cu avionul,  considerând că este o oportunitate de a vizita şi capitala Federaţiei Ruse.

IMG-20151123-WA0001

 

La Erevan și în împrejurimi

 

După jumătate de an de planuri şi vise, iată-mă ajuns în noaptea dinspre 3 spre 4 august, în aeroportul Zvartnots din capitala Armeniei. Zborul Tansaero de la Moscova a aterizat în jurul orei 01:40. Îmi iau bagajul de cală şi ies din aeroport. Uitându-mă pe pancardele oamenilor ce îi aşteptau pe musafiri, nu îmi regăseam numele  nicăieri…

Când,  deodată, aud un strigăt: ”Mircea,hello!”   Era una dintre gazdele mele, Sisak Baghdasaryan, care m-a recunoscut graţie unui site de socializare. Acest tânăr minunat,  foarte implicat în acțiuni de  voluntariat, aştepta studenţii străini ce veneau în practică în Erevan.

Distanța dintre aeroport şi oraş este de aproximativ 30 de km. Cu siguranță că mi-ar fi fost greu să mă descurc singur, așa că am apreciat enorm efortul colegului meu armean. Ajunşi în centru, ne-am oprit la o companie de telefonie mobilă, pentru a-mi cumpăra o cartelă de telefon. Neavând drami (moneda locală) am încercat să plătesc cu cardul bancar, dar Sisak,dovedind o ospitalitate extraordinară (aveam să constat că este poate cea mai frumoasă calitate a acestui popor) a ţinut să îmi cumpere el cartela.

În scurt timp am ajuns la căminul studenţesc de pe strada Davit Anhaxt din cartierul Zeytun. Ajuns la acolo, l-am cunoscut pe administrator, domnul Narek, care m-a condus la cameră. Situată la ultimul etaj, camera conţinea strictul necesar pentru mine şi ceilalţi doi colegi, oferind o panoramă superbă a Muntelui Ararat și a întregului oraș.

Iată-mă, așadar, privind muntele acesta legendar, la câteva mii de kilometri de casă, într-o lume aproape necunoscută, dar care își dezvăluia treptat farmecul oriental.

Știam că voi avea multe de vizitat (nu bănuiam la început cât de copleșitoare avea să fie această experiență pentru mine), dar mai întâi m-am gândit cu toată seriozitatea la scopul pentru care venisem acolo: o meserie pentru care trebuie să mă pregătesc continuu.

Așadar, am optat pentru practică în cadrul secției de cardiologie a spitalului Erebuni și am fost repartizat pe Departamentul de Aritmologie, un departament nu cu mulți pacienți internați, dar cu cazuri speciale.

Aici am să intru puțin în amănuntele medicale, pentru că am avut surprize foarte plăcute, pe care trebuie să le menționez:

Fiind sub tutela doctorului Sona Tribunyan, am lucrat foarte mult cu Holter EKG. Ce presupune? Pacientului îi este montat acest aparatat ce înregistrează cu ajutorul unor electrozi activitatea electrică a cordului pe durata a 24 de ore. Datele obținute sub forma unor electrocardiograme se descarcă în computer, apoi se interpretează. Fiind un departament multidisciplinar, am avut ocazia de a învăța de la inginerul Hrayr Ghazaryan modul de programare al pacemakerului, un stimulator cardiac, dispozitiv indispensabil pentru mulți pacienți ce suferă de diverse aritmii cardiace. Dotările secției în ceea ce privește aparatura nu erau foarte diferite de dotările spitalelor bucureștene. Pe lângă aparatura rusească, cea americană își avea locul, semn că puternica diasporă armeană poartă și  grija inimilor celor de acasă. Întregul personal medical lucra într-o atmosferă foarte liniștită, relaxantă, prietenoasă ceea ce făcea ca munca depusă să pară mai ușoară. Infirmiere, asistente, ingineri, doctori, toți formau o adevărată echipă care avea drept țel confortul și binele pacientului.

Și dacă am ajuns și la pacient nu pot să nu remarc faptul că în Armenia doctorului i se acorda respectul cuvenit. Nu este considerat un funcționar care are de îndeplinit niște sarcini, de completat niște formulare, de parafat niște hârtii și de dat explicații orișicui despre modul în care acționează,tratează, îngrijește. În decursul unei luni nu am sesizat nicio discuție aprinsă pe secție, nici între pacient și personalul medical, nici în cadrul personalului, lucru datorat respectului reciproc și educației de acasă. Trebuie să știți că eu nu am simțit deloc acolo, în Erevan,  această presiune mediatică pe care o suportă astăzi medicii din România. Am simțit continuu un respect puternic pentru profesia noastră, pentru ceea ce reprezentăm în societate.

20150807_203234

Pe lângă experiența grozavă acumulată în domeniul cardiologiei, pentru care vreau să mulțumesc întregului Departament de Aritmologie al spitalului Erebuni, șansa de a cunoaște îndeaproape cultura și tradiția armeană am încercat să o exploatez la maxim. Împreună cu ceilalți colegi mediciniști ( din țări precum Slovacia, Iordania, Grecia, Dubai, Iran, Polonia, Italia, Spania, Franța) ne-am bucurat de un grozav program social organizat de Khachatur Margaryan (președintele IFMSA Armenia), Mane Tadevosyan, Irina Muradyan,  Seda Martirosyan și a altor studenți.

20150804_200938Vă mărturisesc că nu au fost doar niște simple excursii, ci a fost o adevărată incursiune în inima unei vechi civilizații a cărui creștinătate se dezvăluia treptat, dar cu putere, la fiecare pas.

Bineînțeles, primul loc splendid pe care l-am vizitat, a fost celebrul Lake Sevan, cel mai mare lac din tot Caucazul. Am făcut plajă, am înotat și am mâncat grătar armean, care nu diferă foarte mult de cel românesc. Peștele din acest curat lac, are un gust cu totul aparte. Recomand tuturor o porție de pește alb, fript pe gratar alături de gustoasa pâine armenească, lavaș.

Deasemenea, am urcat și la Biserica ce dateaza din secolul al IX-lea de unde  poți admira împrejurimile cu totul speciale.

20150809_182007

În altă zi am fost la Catedrala Etchmiadzin despre care știam încă din România că este cea mai veche catedrală creștină din lume, datând din secolul al IV-lea. Îmi imaginam că va fi un loc cu totul deosebit, dar trebuie sa recunosc că a fost mult peste așteptări. Aveai impresia ca te desprinzi de pământ, peste tot dăinuia liniștea și pacea! În pământul cu accente arămii creșteau   plante de o frumusețe rară, cu miresme dintre cele mai diverse. Inclusiv mirosul de tămâie era altul, parcă mult mai natural și mai plăcut decât cel pe care îl știam eu.

Catedrala este construită din tradiționalul tuf armenesc. Acesta rocă dă un aspect atemporal clădirilor și este folosită în construcții, doar de către armeni. Mi s-a spus că armenii cu posibilități din diaspora, preferă să își construiască casele din această rocă, poate datorită proprietăților acestui material, poate datorită dorului de acasă …

O mânăstire cu o bogată încărcătură istorică este cu siguranţă Khor Virap, aflată la circa 45 de km de Yerevan. Situată în vârful unui deal, la poalele Muntelui Ararat, mânăstirea este  cunoscută ca fiind locul unde a fost întemniţat Sfântul Grigorie Luminatorul timp de 13 ani. Este un loc aproape magic.

20150804_204436Dar, să ne reîntoarcem la Erevan. Este un oraş viu, plin de farmec, departe de stilul occidental cu care ne-am obișnuit în ultimul timp, deopotrivă cosmopolit și tradițional, care oferă  numeroase posibilități de recreere, de la muzee cu expoziţii impresionante, la celebrul târg Vernissage, restaurante cu bucătărie tradiţională şi nu numai, cluburi de noapte cu muzică diversă, localuri în care poţi asculta live de la jazz armenesc la muzica internaţională; o simplă plimbare pe înserat în Piaţa Republicii este o încântare datorită atmosferei create de Fântânile Cântătoare din faţa Muzeului Naţional de Istorie!!

Vă pot descrie multe obiective pe care un turist poate și trebuie să le viziteze, dar pe acestea le găsiți destul de repede în orice ghid turistic. Vă voi spune ce m-a impresionat foarte mult:

Aflat in vizită la Muzeul Național de Istorie,  printre multele bijuterii mai noi sau mai vechi de o delicateţe remarcabilă, icoanele şi obiectele bisericeşti de o măiestrie divină, mi-a rămas întiparită în minte imaginea celei mai vechi opinci, făurită în urmă cu peste 5000 de ani, marcă a unei civilizaţii străvechi.

20150808_120107

Un muzeu cu totul aparte este cu siguranţă Muzeul Genocidului, genocid în urma căruia poporul armean a pierdut în jur de 1 500 000 de vieți, fiind vizată atunci, cu precadere intelectualitatea.  Expoziția muzeului este alcatuită în mare parte din fotografii și texte cu caracter informativ; drame ale unor familii,  ale întregii societăți, sunt redate prin aceste mărturii zguduitoare. Este un subiect sensibil astăzi, la nivel internațional, în contextul în care Turcia nu recunoaște aceste tragice evenimente. Eu am aflat  despre acest genocid grație manifestărilor de comemorare a victimelor din primăvara acestui an de pe Strada Armeanească din București. Ceea ce nu știam este ”contribuția” poporului german la acest genocid sau “ Hidden Complicity: Germany and the Armenian Genocide” așa cum sună un titlu de afiș din cadrul muzeului. După o expoziție cutremurătoare, vizitatorii sunt invitați să depună flori în memoria victimelor genocidului, lângă flacăra înconjurată de douăsprezece elemente ce semnifică numărul regiunilor în care poporul armean a avut de suferit.20150809_182738

Nu puteam omite o slujbă de Duminică pe pământul celor mai vechi creștini, așa că, împreună cu o parte dintre colegii mei, am participat la ceea ce noi numim Liturghie, într-o frumoasă biserică din centrul Erevanului. Am văzut cu uimire și încântare un lăcaș plin cu credincioși de toate vârstele, dintre care se faceau remarcate familiile tinere cu copii de câțiva anișori, pe care i-au adus la  slujbă, chiar mulți copii,  care  păstrau liniștea într-un mod de dat exemplu altor tineri din țări mai … dezvoltate tehnic.

Schimbând registrul putem spune că o atmosferă de târg adevărată este la Vernissage; acel târg de odinioară pe care îl știam din poveștile de  familie, o piață în care găseai tot felul de lucruri: carpete, îmbrăcăminte de blană, calendare, servicii de cafea, tacâmuri, obiecte decorative din lemn, ceasuri, samovare, obiecte lucrate în filigran, bijuterii și multe altele,  cele mai multe fiind lucrate manual, cu o meticulozitate de excepție. Aidoma unui târg din Balcani, Vernissage a fost locul unde am putut să îmi pun în valoare calitățile negustorești de aromân/vlah. Oferta a fost foarte bogată, vă mărturisec că m-am tocmit (am aflat ulterior că acest lucru le face plăcere și negustorilor, privind totul ca pe o competiție). Aș fi făcut numeroase cumpărături,  dar a trebuit să mă rezum doar la câteva lucruri ce le-am adus în semn de amintire celor de acasă.

Închei cu regret acest articol, așa cum am încheiat, în data de 26 August 2015, experiența mea în minunata Armenie. O Armenie în care, spre deosebire de multe alte locuri, oamenii mi-au dat impresia că trăiesc, nu că funcționează.

Pe curând, Armenia !

 

Mircea Bajdechi

Student anul V

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București, Facultatea de Medicină Generală

 IMG-20151123-WA0000

  • 254
  •  

4 Responses to NOTE DE CĂLĂTORIE / Armenia văzută prin ochii unui student la medicină