Mihai Stepan Cazazian

Noiembrie la Erevan

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Am avut, în primul rînd, şansa să particip, la începutul lunii noiembrie, la slujba ce a avut loc  în Catedrală de la Ecimiadzin  unde  Arhimandritul Datev Hagopian a fost uns Episcop. În jur de 30 de armeni din România  s-au amestecat printre sutele de credincioşi prezenţi la acest eveniment. Dacă nu greşesc cînd regretatul Vasken I a fost ales Patriarh Catolicos, în anul 1955 la slujba de înscăunare nu au fost, din comunitatea noastră decît  două, trei persoane. E drept vorbim de altă epocă, de alte timpuri mult mai tulburi. Oricum prezenţa de acum a unui grup important de enoriaşi, cu sprijinul financiar al Arhiepiscopiei Armene din România şi Uniunii Armenilor dovedeşte că  puţinele, în ultimul timp, dar importantele momente din istoria acestei comunităţi  sînt onorate aşa cum se cuvine. Ungerea ca Episcop a lui Datev Hagopian este un moment istoric pentru comunitatea noastră el fiind al patruzeci şi doilea prelat care ocupă această funcţie bisericească dintr-un şir de 42 de Întîistătători ai Bisericii Armene din România.  Nu vreau să insist pe acest eveniment care a fost filmat şi credem, va putea fi vizionat cu o proximă ocazie de membri comunităţii. În al doilea rînd, datorită acestui eveniment, am putut revedea Erevanul după… 18 ani. Mult schimbat, mai agitat, mai aproape de normalitate chiar dacă mai sînt multe de făcut. Un oraş care, în ciuda tendinţei de modernizare şi-a păstrat specificul. Centrul, cu excepţia unui bulevard nou, ce nu era necesar, a rămas neschimbat. Sînt multe de spus şi nu vreau să-mi dau cu părerea aşa cum obişnuieşte fiecare armean din diaspora care ajunge în capitala lui de suflet. Erevanul rămîne, totuşi, depozitarul valorilor noastre chiar dacă grijile de zi cu zi ale locuitorilor sau comportamentul unora mi-au dat senzaţia că  acest oraş nu mai este al tuturor armenilor iar noi, cei veniţi pentru cîteva zile acolo, sîntem doar nişte turişti. Sper să fie o simplă impresie…Sau poate că văzut în noiembrie, o lună nu tocmai plină de evenimente, Erevanul mi-a dat acest sentiment.

  •  
  •