Elena Ciobanyan

Noi, armenii trebuie să înţelegem pentru ce vrem recunoaşterea Genocidului,şi cum! – spune Artak Shakaryan, doctorul în istorie și turcolog

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

3326_82384432924_8198733_n

În ultimii 20 de ani se vorbeşte tot mai des despre faptul că anul viitor se va deschide frontiera armeano-turcă, dar se amână într-una. Unii politicieni consideră că problema frontierei este o chestiune a relațiilor bilaterale și de aceea mulţi încearcă să nu intervină, realizând că rezolvarea unei astfel de probleme, atât de complexe, trebuie să beneficieze de o imagine cât mai completă asupra chestiunii.

Pentru a percepe mai bine problema am discutat cu doctorul în istorie, turcologul, Artak Shakaryan.

Este posibilă deschiderea frontirei armeano-turce? Dacă da, când?

Este posibil ca turcii să aibă intenţia de a contracara procesul de recunoaştere şi comemorare a  100 de ani de la săvârșirea Genocidului în anul 2015. Dacă, din întâmplare, în martie anului 2015 se  va deschide frontiera pentru o perioadă scurtă de timp, va fi o mare lovitură faţă de declaraţiile Armeniei sau diasporei asupra faptului că Turcia continuă să blocheze Genocidul armean. Problema este că deschiderea frontierei poate dura, deoarece ea se poate deschide şi închide. Iar cerinţa turcilor despre faptul, că ˝dacă Armenia va face un pas înapoi în chestiunea Nagorno-Karabagh-ului, în schimb Turcia va deschide granița˝ este inacceptabilă.

Ce probleme sunt la baza deschiderii frontierei. Şi care va fi reacţia acelor ţări, care sunt interesate în această chestiune?

Deschiderea frontierei este legată de câteva probleme. În primul rând de problema Arţah-ului. Atâta timp, cât frontiera este închisă, Armenia se află într-o situaţie blocată, limitată şi d.p.d.v. economic se află într-o situaţie dezavantajoasă, pe când Azerbaidjanul are venituri uriaşe datorită petrolului său. Iar deschiderea frontierei din partea Turciei, Azerbaidjan-ul o va considera ca o trădare, o ţară care vede fiecare dezvoltare a Armeniei ca un atac asupra sa.

Ce fel de relaţii menţine Azerbaidjanul cu Turcia şi Armenia? Şi cumpoate influenţa Azerbaidjanul deschiderea graniţelor?

Azerbaidjanul are o influenţă imensă asupra Turciei, pentru că are investiții mari acolo, atât în afaceri, cât și în politica internă. De exemplu, majoritatea acţionarilor celei mai mari companii petrochimice din Turcia sunt azeri. Astăzi în Turcia există o luptă între islamiști și naționaliști, iar Azerbaidjanul menține o relație foarte bună cu naționaliștii, sprijinându-i în scopul de a disemina antiarmenismul. Cooperare, care nu este favorabilă pentru autorităţiile din Turcia islamistă de astăzi. În afară de aceasta, Turcia este un stat mai mult bazat pe afaceri. Principiul ˝0 probleme cu vecinii˝ de politică externă a Turciei funcționează tocmai în avantajul propriilor afaceri, păstrând relaţii bune cu țările vecine, cum ar fi România, Bulgaria, Grecia, Siria, Iran și Georgia, astfel afacerile turceşti ocupă treptat o poziție puternică în acele țări. Iar piața de 2,5 milioane nu interesează Turcia. Nu mai are rost să  comparăm piaţa de 7 milioane a Azerbaidjanului, bogată în petrol, cu cea din Armenia, din păcate. Aşa că ideea deschiderii frontierei nu prea îi interesează pe oligarhii din Turcia. Dar îi interesează mai mult segmentului relativ mai sărac a populaţiei, care locuieşte în vestul Armeniei şi care constă fie din azeri, care sunt antiarmeni, fie din kurzi (care compun 20-30% din populaţia Turciei, înrădăcinaţi în special în Van și Diarbekir), a căror dezvoltare Turcia nu o dorește, dar kurzii ţin foarte activ de Genocidul armean. Acesta înseamnă, că ei pot fi aliatul nostru în relațiile cu Turcia. Iar în cazul recunoașterii Genocidului şi recuperarea terenurilor este inevitabilă ciocnirea cu kurzii.

Cât de interesate sunt Marile Puteri de chestiunea frontierei?

Le interesează deschiderea frontierei. De exemplu, în anul 2009, când au fost semnate protocoalele, interesele Rusiei și SUA au coincis. SUA este conștient de faptul, că Armenia are numai o frontieră deschisă cu Georgia și Iran, şi în această situaţie Armenia este nevoită să colaboreze cu Nordul, legându-se de Rusia. Iar dacă frontiera se va deschide într-o bună zi, o parte din investiții de Vest vor veni în Armenia legându-se de piața de Vest, ca urmare va slăbi influența Rusiei asupra Armeniei, pe de altă parte, va creşte cea a Americii.

Care sunt avantajele Armeniei, de care celelalte ţări pot fi interesate?

Unul din avantajele Armeniei este Genocidul, cu care turcii şi-au făcut o armă împotriva lor. Al doilea avantaj este diaspora armeană, care este extrem de unită referitor la problema Genocidului, ceea ce nu este chiar aşa în cazul Naghorno-Karabakh-ului. De ce? Conceptul Genocidului este în sângele armenilor de diaspora. Următorul nostru avantaj este creştinismul. Armenia, care se află în mediul musulman, încă supraviețuieşte numai datorită creștinismului. Avantajul nostru este, de asemenea, faptul că Armenia este aliată cu țările creștine. Totuşi, diaspora rămâne puterea cea mai importantă pentru Armenia, deoarece majoritatea lor fac parte din elita ţărilor dezvoltate, iar Ministerele Diasporei, Afacerilor Externe şi Educaţiei şi Ştiinţei din Armenia puteau să utilizeze mai bine resursele  diasporei. Din păcate, turcii deschid departamente de ştiinţă, armenologie şi turcologie în universităţi străine, iar noi nu.

Care este cauza principală?

Nu avem finanțare, nu acordăm prioritate acestei probleme sau poate nu lucrează profesionişti. Din păcate, în prezent încă este la modă angajarea prin cunoştinţe în instanţele de stat. Acolo salariul este mic, specialiştii nu se recalifică, ceea ce duce la mediocritate. Problemele sunt multe şi  profunde. După părerea mea la fiecare Ambasadă din Armenia ar trebui să aibă cel puțin un angajat,  care să se ocupe de problemele diasporei, și nu doar să trimită raporturi. În acest sens evreii au programe foarte bune. De exemplu, ei oferă programe studenţilor din Universităţi americane, îi duc gratuit în Israel, încearcă să le facă oferte de muncă, crearea familiei etc. Cu alte cuvinte, sunt programe profunde, bine definite, pe care noi nu le avem sau nu dorim să le avem.

Ce impact pot avea legăturile culturale în relaţiile armeano-turce?

Comunicarea între personalități culturale, studenţi, jurnalişti sunt factori  semnificativi. Aceștia ajută ca cineaştii sau jurnaliştii turci să viziteze  memorialul Genocidului, să cunoască armenii și să nu se ferească unii de alții. În Turcia s-a răspândit convingerea falsă că Armenia este plină de cerşetori,etc. stereotipuri negative. Iar culmea este, că turcii cred că dacă vine un turc aici, armenii, din ură faţă de ei, îl vor arde în mijlocul oraşului.

În afară de utilizarea corectă a potențialului diasporei armeneşti, ce altceva ar trebui făcut pentru  rezolvarea problemei respective?

Noi, armenii trebuie să înţelegem pentru ce vrem recunoaşterea Genocidului, şi cum. Oare o cerem pentru bani sau teritorii?! Nici Ministerul de Externe nu a elaborat o strategie clară în această privinţă. Aşadar, cerând Armenia de Vest trebuie să înţelegem ce cerem. De pildă, comunitatea armeano-română dacă ar face un sondaj, cu 100 de oameni, care să scrie ce înţeleg prin recunoașterea Genocidului armean şi ce cerințe sau aşteptări realiste au de la Turcia, sunt sigur că părerile vor fi diferite.

Înainte de a-i invinui pe alţii, ar trebui să începem de la noi. În loc de 3 milioane să avem în Armenia 8 milioane ca populaţie, pentru a putea ˝digera˝ victoriile Arțakh-ului. Şi în loc să ne compătimim, mai bine să acționăm.

Elena Chobanyan

Erevan

  • 23
  •  

50 Responses to Noi, armenii trebuie să înţelegem pentru ce vrem recunoaşterea Genocidului,şi cum! – spune Artak Shakaryan, doctorul în istorie și turcolog