Cristina Manuc

Noi apariţii la Editura Zamca

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Editura Zamca îşi continuă, cu consecvenţă, acţiunea de (re)editare a unor texte-document despre identitatea culturală, istorică şi religioasă a armenilor din această parte a lumii. Cele mai recente apariţii – pe care le prezentăm în cele ce urmează – sunt Armenii ca întemeietori de oraşe în partea de răsărit a Europei de Grigore Goilav şi Cînt de jălire asupra armenilor din ţara valahă de Minas Tokatţi (traducere din limba armeană, cu o introducere de Grigore M. Buiucliu). Sunt, practic, două broşuri de cîteva zeci de pagini fiecare, ce se adaugă unor texte ceva mai ample despre care am avut deja ocazia să scriu în revista Ararat. Repunerea lor în circulaţie a beneficiat – trebuie spus – şi de aportul unei echipe tehnice româneşti alcătuite din Marius Marian Şolea (redactor), Miruna Lepuş (tehnoredactor) şi Carmen Sevastru (coperta), ele căror preocupări pentru reabilitatrea unor dimensiuni ocultate ale spiritualităţii autohtone cunosc, iată, şi deschideri către dimensiunea ei armenească, deloc neglijabilă…

Valorificînd, între altele, cercetări ale lui B.P. Hasdeu şi N. Iorga, textul lui Grigore Goilav – referinţă obligatorie pentru istoria comunităţii armene din zonă  – a apărut pentru prima oară în anul 1909 şi, după ştiinţa noastră, nu a mai fost reeditat de atunci în volum. El conţine, deopotrivă, pagini despre coloniile urbane ale armenilor din Ţările Române şi din alte ţări ale Sud-Estului european, ale Asiei Mici sau ale Orientului Mijlociu, cu multe informaţii preluate din istoria ecleziastică a regiunii. Studiul are un aspect monografic, oferind date relevante despre şcolile şi bisericile armeneşti de pe aceste teritorii, despre toponimile armeneşti, despre organizaţiile armene cu regulile şi obiceiurile specifice, despre ocupaţiile predilecte, totul – mergînd pînă în imediata contemporaneitate (sfîrşitul sec. XIX). Este citat, în cîteva rînduri, şi Cîntul de jălire… al diaconului Tokatţi, „povestire în versuri” avînd ca subiect prigonirea armenilor din Moldova sub vodă Petru Rareş şi apărută pentru prima oară în 1884 la Sankt Petersburg, traducerea lui Buiucliu fiind realizată după un manuscris armean din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Scrierea în cauză a fost descoperită – adiacent altui manuscris, mai important, despre istoria armenilor din Moldova – cu sprijinul profesorului K. Patchanoff de la Academia orientală din Petersburg, care îi semnalase deja existenţa la Paris. Ulterior (1888), revista Hantes a mekhitariştilor din San Lazzaro, de lîngă Veneţia a repus în circulaţie manuscrisul, cu adaosuri importante faţă de varianta sa pariziană. Practic, mai mult de jumătate din volumul ce cuprinde „cîntul de jălire” al diaconului Minas din Tokat (Armenia mare) este deţinută de prezentarea pe care traducătorul şi istoricul Buiucliu o face biografiei diaconului în speţă, manuscrisului său şi contextului istoric în care a fost redactat, cu incursiuni copioase în dedesubturile domniei lui Rareş, cunoscut pentru cruzimea sa în a-i obliga pe armenii din Moldova să se convertească la „legea greacă”. Asemenea „pete de umbră” – eufemistic spus – ale domniei fiului Răreşoaiei şi al lui Ştefan cel Mare se cuvin reamintite, dincolo de orice proiecţie mitizantă asupra istoriei naţionale. Din nou, referinţele din B.P. Hasdeu sunt destul de numeroase, ca şi trimiterile la istoriile bisericeşti. Citit în traducere românească, textul lui Minas îşi dezvăluie o expresivitate autentică, vibrantă în simplitatea ei descriptivă, constituindu-se totodată într-un document semnificativ cu privire la unele tensiuni religioase ce au grevat, din păcate, asupra relaţiilor dintre majoritatea românească ortodoxă din Moldova şi etnicii armeni stabiliţi din vechime pe acest teritoriu.

Cele două cărţi mai sus-menţionate se leagă, astfel, cumva ombilical, fiind editate cam în aceeaşi epocă (sfîrşit de secol XIX, început de secol XX), o epocă de creştere a interesului pentru disciplina istoriei şi pentru arheologia identitară autohtonă. Sperăm că, în conformitate cu programul ei, editura Zamca va publica şi alte asemenea texte de patrimoniu, utile tuturor celor interesaţi de istoria armenilor din regiune.

Cristina MANUC

  •  
  •  

One Response to Noi apariţii la Editura Zamca

  1. gore din Chitila February 14, 2012 at 11:02 am

    Doamna/domnisoara,

    Nu este vorba de Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare si al Raresoaiei, ci de un alt Rares Voda. Chiar in cartea pe care o prezentati se precizeaza acest lucru, dar daca n-ati avut timp sa o cititi, fiind preocupata de scrierea prezentarii, va inteleg…