Redactor

“New York, Paris, Toronto” Trei direcţii ale artei contemporane internaţionale

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Gevork Chubaryan (foto Madeleine Karacașian)

Biblioteca Naţională a României găzduieşte, până la 12 octombrie, o interesantă expoziţie, în premieră în România: “New York, Paris, Toronto”.

Iniţiată şi sponsorizată de Jean şi Corina Naturel şi realizată cu concursul distinsului critic de artă Radu Varia, Membru de Onoare al “Royal Scottish Academy”, expoziţia reuneşte lucrările a trei artişti contemporani, care trăiesc şi lucrează fiecare dintre ei într-o altă metropolă, prilejuind astfel un tur de orizont, fie el şi parţial, al creaţiei contemporane internaţionale: pictorii Gevork Chubaryan din New York şi Costa Dvorezky din Toronto şi sculptoriţa Françoise Abraham din Paris.

foto expo

Criticul de arta dr. Radu Varia, pictorul Gevork Chubaryan (SUA), sculptorita Françoise Abraham (Franta) si sculptorul Costa Dvorezky (Canada). Foto Madeleine Karacașian

Gevork Chubaryan, de origine armeană, este descendentul unei familii cu tradiţie în artele vizuale, bunicul său, Gukas Chubaryan, fiind recunoscut ca patriarh al sculpturii moderne armene. Absolvent al “School of Visual Arts” din New York în 2007, Gevork Chubaryan a început să expună din 2006, având personale în Wisconsin, New York şi Texas.

gevork_chubarian,_odyssey

Gevork Chubarian, Odyssey. Foto: Maria Ştefănescu

Operele etalate la Bucureşti relevă un artist dotat în egală măsură cu capacitatea de sintetizare a formelor, cu umor, cu simţ ludic. Şi nu în ultimul rând, cu o preferinţă certă către metaforă, vizibilă mai ales în corelarea imaginii cu titlul lucrării.

Oscilând între imaginea geometrică şi ancorarea în figurativ, folosind culoarea ca vehicul al stării de spirit, Gevork Chubaryan elaborează un repertoriu de semne comunicând preocupările artistului: norii, pisica, oraşul tentacular, omul-robot întrupând reacţia comună în faţa alterităţii…

Dominate cromatic de albastru în toate nuanţele acestei culori, “peisajele”, când mentale, când stare de spirit, sunt încărcate afectiv cu negruri intense, sub forma norilor şi construcţiilor aleatorii din “Overcoming” sau luminate de alburi, rozuri sau portocaliuri, în căutarea echilibrului, ca în “Midway Doubt” sau “Voice of Confidence”. Din când în când, personaje tratate generic preiau rolul simbolurilor sociale şi morale ce par să-l preocupe pe artist, ca în “The King”, a cărui coroană asemănătore cu cele confecţionate de copii din hârtie pare un comentariu deloc flatant, sau “POW’s”.

Interesat de actualitate, fie în zona socială, fie în cea a deslănţuirii naturii, cu referiri la istoria mai mult sau mai puţin recentă, ca în “Armenian Cat”, “Ararat” sau “Vietnam”, tânărul pictor şi-a construit un repertoriu plastic semnificant. Principala calitate picturală a lucrărilor constă în dorinţa continuă de realizare a unor compoziţii arhitecturate, în care formele şi culorile îşi răspund organic, iar dominanta, când orizontală, când oblică, a compoziţiei introduce sensul stabilităţii sau mişcării în acelaşi timp plastice şi spirituale. Şi nu în ultimul rând, voit sau nu, cele mai multe lucrări atrag privirea prin calităţile decorative şi provoacă zâmbetul prin fineţea ironiei, ca în “Thinking About a Russian Storm” sau “Strangers”.

Un stil complet diferit întâlnim în pictura lui Costa Dvorezky, artist care îşi alege temele din aspectele vieţii de fiecare zi, folosind însă, de cele mai multe ori, o viziune întunecată, punctată de suprarealism. Figuri umane şi animale se ivesc din întuneric, pline de o forţă senzuală şi evocatoare impresionantă.

costa_dvorezky,_autoportret_cu_lup

Costa Dvorezky, Autoportret cu lup. Foto: Maria Ştefănescu

Născut în Rusia în 1968 şi format la Academia de Arte din Moscova, artistul păstrează neliniştea profundă şi gama cromatică de pământuri coapte, caracteristică acestei şcoli la mijlocul secolului al XX-lea. Construcţia picturilor este de cele mai multe ori dinamică, verticalele împart compoziţia în secţiuni obligând privitorul la recompunerea şi interpretarea imaginii şi la descoperirea astfel a stării emoţionale înmagazinate de artist în lucrare. Realismul figurilor este contrabalansat de “tenebrismul” compoziţiei şi de, în unele cazuri, proporţiile ficţionale sau de virarea subiectului de la realism la simbol, ca în cazul celor două compoziţii, intitulate “Swing Pink 1” şi “Swing Pink 2”, în care chipul fetiţei ce se dă în leagăn se metmorfozează sub imperiul vitezei.

Elemente de sorginte neoexpresionistă introduc o viziune tulburată şi dramatică, ca în “Eva” sau “Adam”, cu trupurile disproporţionate, cu accente steatopige în cazul Evei, cu elemente caricaturale în ambele. Aşa cum, tot caricaturale apar, la prima vedere, picturile “Monky Face”, cu vagi elemente de manierism arcimboldian în elementele componente ale figurii. Corpurile în mişcare ale acrobaţilor capătă o elansare ieşind din cadrul realismului, compoziţiile cu femei, “The Read Head”, “In the Studio” sau “Party Girl” mustesc de o senzualitate dublată de accentul ironic ce aminteşte de expresionism.

Artistul, care se bucură de o recunoaştere internaţională şi ale cărui opere figurează în multe colecţii particulare din Statele Unite şi Canada, este creatorul unei lumi grele de sensuri şi de sentimente pe care privitorul este invitat să le descopere. Provocare ce poate fi înţeleasă şi privind “Autoportretul cu lup”.

Între picturile celor doi artişti, formele pline de fantezie, de exuberanţă, de rotunjimi şi de umor ale sculptoriţei Françoise Abraham formează, paradoxal, o pată de culoare solară.

Fostă balerină de dans clasic şi contemporan, Françoise Abraham va transfera în sculptură simbioza dintre corp şi mişcare. Cu o tehnică solidă, deprinsă în atelierele artiştilor italieni şi francezi, sculptoriţa realizează opere caracterizate printr-o fantezie dezlănţuită în care bucuria mişcării îşi asumă, cum altfel în epoca noastră, întreaga baterie de efecte kitsch.

1381153437Francoise Abraham, Pe ascuns

Francoise Abraham, Pe ascuns. Foto: Maria Ştefănescu

Formele pline de senzualitate ale personajelor ei feminine, cu coapse puernice, bine impostate, transmit viteza şi energia, în compoziţii cu neaşteptate ruperi de ritm, dezvoltate în planuri divergente.

Realizate în răşini, în culori vii, nu o dată contrastante, în atitudini sportive sau figuri de dans, femeile figurate de ea au, surprizător uneori, graţie, eleganţă şi, evident, umor.

În plastica mică sau de dimensiuni monumentale, surprinse în goana motocicletei (“To Be Free Rose”) sau în posturi visătoare (“Rêve de femme”), etalându-şi cu orgoliu maternitatea sau cochetăria, figurile ei dau sentimentul unei libertăţi dezlănţuite, aparţinând în egală măsură subiectului şi autoarei.

Decorul bizar aplicat pe suprafaţa unora dintre sculpturi accentuează aerul de nonconformism, de fulgurant, când nu sunt un comentariu savuros asupra cochetăriei, ca în ciclul de “Parizience” sau în “Lola Noire”, în “Cabaret” sau, mai ales, în “Inocenţă”. Amintind de arta pop, prezenţa accesoriilor, valize, genţi, prosop de baie, completează nota de umor şi caracterizează ludic reprezentarea.

Mişcările, elanul, echilibrul formelor, “totodată cert şi improbabil”, cum îl numeşte cu pertinenţă Jean Naturel, sculptoriţa le transferă din zona dansului, adăugându-le o maliţiozitate ce accentuează formele, amintind şi de zona publicitară în elementele luate din viaţa curentă.

Într-un mai vechi interviu, din 2011, acordat cu prilejul unei expoziţii în Franţa, artista mărturisea: “Totul s-a întâmplat, evident, când cariera mea de dansatoare a luat sfârşit. Am urmat cursuri în Italia pentru a lucra marmura, apoi, după expoziţii la Paris, o galerie mi-a comandat un bronz, mai târziu, o lucrare în răşină”. Material cu care artista era oarecum familiarizată pentru că “bunicii mei, de origine poloneză, lucrau în plastic şi am regăsit în mod natural contactul cu acest material”.

Oricum, indiferent de material sau de subiect, ceea ce se regăseşte în fiecare lucrare a sculptoriţei este mişcarea. O mişcare animând formele şi spaţiul înconjurător.

O expoziţie incitantă, aducând la Bucureşti trei creatori cu stiluri extrem de diferite, ce se constituie într-o oglindă parţială a artei contemporane tinere din trei metropole mondiale ale artei.

Victoria Anghelescu

http://www.cotidianul.ro

 

  •  
  •