Andreea Barbu

Muzeul d’Orsay și Galeria Națională a Armeniei (3)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Ivan Aivazovski, Noe, coborând de pe Ararat; ulei pe pânză, 130x215cm

 

Pe toate continentele, patrimoniul cultural este o resursă inconturnabilă care trebuie exploatată, reinterpretată și rebranşată la realitățile secolului nostru. În acest sens este necesară responsabilizarea atât a  experților în politici culturale, cât și a organizațiilor neguvernamentale pentru că arta nu poate fi livrată oricum, în doze la întâmplare. Parisul este iubit de turiști și datorită numărului mare de muzee și centre expoziționale care reprezintă puncte de referință pe harta Europei, mizând pe un alt tip de discurs. Orașul Luminilor trăiește aproape în fiecare anotimp febra unor importante manifestări de amploare, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Varietatea tematică vine la pachet cu cele mai noi tendințe ale tehnologiei, oferind o altfel de experiență.

Martiros Saryan, Armenia, 1923, ulei pe pânză, 138×103 cm

Spre deosebire de toate acestea, la Erevan, unde se află cea mai mare cantitate de artă armeană, discursul e clasic, tradițional, în mare parte perimat și neschimbat față de anii optzeci ai secolului al douăzecilea. Chiar dacă nu există șansa apariției în capitala  Armeniei a unor instituții culturale, precum Centrul Georges Pompidou, un nou edificiu al Galeriei Naționale ar spori vizibilitatea lucrărilor de valoare existente, mărind considerabil numărul de vizitatori. Rămâne însă actualul  sediu o escală obligatorie pentru turistul aflat în Erevan, grație faptului că oferă o imagine  totală a fenomenului artelor vizuale armene, de la copiile frescelor mănăstirii Ahtala până în prezent. Viața acestei instituții, începută în lagărul socialist, în perioada stalinismului, continuă fără cutremure majore, prezentând cele mai frumoase creații despre care însă în lume se vorbește extrem de puțin.

Hakob Hakobyan, Natură statică cu usturoi, 1961, ulei pe pânză, 113x66cm

Pictura armeană din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea a fost influențată de lucrările membrilor familiei Hovnatanyan, a căror solidă pregătire religioasă a avut un cuvânt greu de spus în propriile creații. Cel mai strălucit reprezentant al acestei familii este Hakob Hovnatanyan care a lucrat în Tiflis, portretele sale reflectând spiritul epocii și oferind detalii despre poziția și statutul modelelor sale. Printre pictorii cu reușite pe plan internațional din secolul al nouăsprezecelea se numără și Ivan Aivazovski, autorul tulburătoarelor peisaje marine, de la a cărui naștere s-au împlinit în 2017 două sute de ani. Cu acest prilej a fost organizată o amplă expoziție la realizarea căreia și-au dat mâna mai multe instituții, precum Galeria Tretiakov, Petergof, Muzeul Rus și cel al Congregației Mekhitariştilor din Veneția. În cadrul galeriei nu pot fi trecute cu vederea lucrările artiștilor Panos Terlemezyan, Vardges Surenyants, Hovsep Pushman și Stepan Aghajanyan. Pictorul care a influențat însă decisiv arta armeană este considerat Martiros Saryan. În cazul său, cumulul de superlative este binevenit, datorită manierei inovative și a efortului imposibil de minimalizat. Contemporan cu Henri Matisse, Pablo Picasso și Henri-Charles Manguin, Saryan a pendulat între registre stilistice diferite, fiind un garant al excelenței. Deși a trăit în anii realismului socialist triumfal, a creat într-un stil propriu, neavând de-a face cu schematismul formulelor plastice tipice artei angajate a regimului sovietic. O vreme a fost și directorul acestei galerii, militând pentru promovarea contemporanilor săi. Nu trebuie omis faptul că și-a expus lucrările și în București, fiind prezent la vernisaj, la mijlocul anilor șaizeci ai secolului al douăzecilea. Influența stilului său se simte mai ales în creațiile pictorilor  Minas Avetisyan, Sarkis Muradyan, Ashot Hovhannisyan, Alexander Grigoryan care au îmbinat tradiția medievală armeană cu achizițiile artei moderne.

O atenție deosebită în galerie merită compozițiile artistului Hakob Hagobyan care are o biografie foarte interesantă. Născut în Egipt, la Alexandria, în 1923, a studiat artele plastice în Cairo și la Paris. La treizeci și nouă de ani s-a stabilit în Armenia, reușind să descopere noi teme.  Culorile sobre, brunurile, griurile, liniile fine, foarte subțiri și delicate, simplitatea imaginilor sunt tipice artei sale. De altfel, a explicat într-un interviu cum pictează  „ Nu am o paleta largă, precum Saryan, Minas, Kalents. Paleta mea e limitată la alb, gri și ocru. Am încercat să lucrez cu roșu și albastru, dar totul părea artificial. Oamenilor le plac lucrările în care folosesc negru, alb, ocru”. Hagop Hagopyan a plecat dinte noi în 2013.

Artiștii armeni din diaspora au la rândul lor lucrări expuse în galerie și aceasta face parte din firescul lucrurilor. Iată de ce, traversând epoci și geografii diferite, compoziţiile din patrimoniul acestei instituții reprezintă un must see pentru fiecare dintre noi.

 

Andreea BARBU