Mihai Stepan Cazazian

Monitoruldevrancea.ro / Interviu cu preotul AVEDIS MANDALIAN: „Toată viața ne-am străduit să trăim în așa fel încât să nu luăm nici măcar soarele cuiva cu umbra noastră”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Focșaniul adormit sub soarele târziu de toamnă începe să prindă viață încă de la primele ore ale zilei. În apropierea Parcului Bălcescu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost ridicată Biserica armenească „Sfânta Maria” din Focșani, considerată pe atunci una dintre cele mai mari biserici de piatră din oraș. Înconjurat de o natură care încă se încăpățănează să rămână verde, lăcașul de cult tânjește după oamenii săi; tot mai puțini.

Foto Andreea Tănase

De opt ani, protoiereul și vicarul general al Arhiepiscopiei Armene din România, Avedis Mandalian, este parohul Bisericii armenești „Sfânta Maria” din Focșani, și spune că este: „cel mai vechi preot armean din țară. Slujesc în România din ’78. Am slujit în București, Brăila, Constanța, și acum sunt la Focșani. Focșaniul este menționat în istorie cu acest nume într-o scrisoare a unui negustor armean, Vartan Focșăneanul în 1542. A doua menționare a Focșaniului este în perioada unui alt armean, respectiv domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit”.

„Ăsta este visul armeanului: unde merge, să-și facă biserică, una frumoasă”

Visul armeanului este ca, în fiecare loc în care poposește, să ridice o bisericuță, spune pr. Avedis Mandalian. Lăcașul de cult în care ne aflăm a fost construit spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1785, însă preotul crede că în locul acestuia ar fi existat o altă biserică din lemn. În acest moment, Focșaniul mai are alte două biserici armenești, una pe str. Cotești, având hramul „Sf. Gheorghe”, iar cealaltă se află pe str. Dionisos, în spatele gării, și poartă hramul „Sfânta Înviere”. „În perioada 1780, ca să construiești așa o biserică, la dimensiunea asta, trebuia să existe o comunitate bine închegată și finanțată. Erau și armeni localnici stabiliți aici cu mult înainte, dar, fiind o perioadă tulbure, erau și armeni care veneau de prin Basarabia, Polonia ca să facă comerț. Probabil că le-a mers foarte bine din moment ce au investit în acest lăcaș de cult. Ăsta este visul armeanului: unde merge, să-și facă biserică, și una frumoasă. Pe atunci a existat o familie bogată, Ferharth care a adus o contribuție importantă la ridicarea lăcașului. În spatele bisericii era cimitirul unde sunt și acum cruci și pietre funerare, cimitir care a fost funcțional până la 1850”, mai spune pr. Avedis Mandalian.

citește restul interviului pe monitoruldevrancea.ro

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *