Mihai Stepan Cazazian

MISTERELE CALENDARULUI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Parzatumar (1513 Veneția) tipărit la tipografia lui Hagop Meghapart

          Se știe că durata anului  solar este de 365 de zile, 5 ore, 48 minute si 46 secunde. Faptul că această durată nu se împarte exact la un număr de zile este o problemă nici azi rezolvată. În timpurile străvechi succesiunea anotimpurilor era un fenomen inaccesbil pentru a fi calculat de omul de atunci, și prin urmare el a socotit timpul cu un mijloc mai  simplu și anume cu fazele lunii.

Și astfel primele calendare au fost cele lunare iar noi am moștenit împărțirea anului în luni, zile grupate în săptămâni. Rotația completă a lunii în jurul pământului este aproximativ de 29,5 zile, astfel încât lunile de 30 și de 29 zile reproduc destul de exact ciclul lunar. Luna calendaristică începea odată cu luna nouă.

          Mai târziu oamenii au realizat ideea de an. Probabil că încă șumerienii dar știm clar caldeenii au organizat apoi calendarul inițial cu luna apoi au corelat cu „rotația” soarelui. Ei au adoptat anul de 12 luni a câte 30 de zile, dar au remarcat că anul e mai scurt decât cel real, la fiecare 6 ani adăugau o a 13 -a lună , adică în medie anul lor avea 365 de zile iar peste multă vreme o a 14 -a lună a completat timpul care lipsea.

          Cu 4000 de ani în urmă caldeenii au împărțit luna în patru grupe a câte 7 zile. Aceste zile au fost denumite după cele 7 corpuri cerești vizibile cu ochiul liber atunci: Soare, Luna, Martie, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn.(evident cu numele lor caldeene).Anul caldeean începea în toamnă, dar apoi în echinocțiul de primăvară, însă anul socotit fiind  360 de zile, începutul anului devia simțitor, la 6 ani odată ajungea la o lună diferență. În Mesopotamia acest lucru nu era prea deranjant.

Calendar egiptean

Alta era situația în Egiptul antic unde totul era dependent de revărsările Nilului  și deci era necesar un calendar mai precis. Astfel egiptenii stabilesc un calendar de 365 de zile cu  12 luni, la care se adăugau 5 zile suplimentare. Apoi ei au observat că la fiecare 4 ani este necesar să se adauge încă o zi, a 6-a, dar renunță la ea din motive religioase. Din acest motiv revărsăile Nilului nu veneau riguros în acelaș timp.

          Calendarele grecești și romane pre-iuliene, fiind mult mai puțin precise față de cele egiptene, nu au decât o valoare istorică. Abia în anul 46 A.C. Iulius Cezar a impus cea de a 6-a zi odată la 4 ani, așezând-o la sfârșitul lui februarie, (a anului) deoaece anul roman începea la 1 martie. Denumirile actuale ale lunilor sunt moștenite dela Romani. Asfel, prima lună a anului au dedicat-o lui Martie, zeul războiului, conferindu-i 31 de zile. Luna următoare, Aprilie,de 30 de zile era luna încolțirii, iar următoarele două luni au fost dedicate zeițelor Maia și Junona cu câte 31 și 30 de zile.Luna a șaptea a fost dedicată lui Iulius Cezar iar a opta lui Augustus Cezar, fiecare cu 31 zile. Restul lunilor au primit numerele cardinale romane : a șaptea, a opta , a noua , a zecea. Următoarea lună a fost dedicată regelui legendar al Lațiului, Ianus, iar ultima lună, de 28 de zile a fost dedicată purificării sufletelor (februarius) .Ulterior,, printr-un decret al Iulius Cezar a fost mutat și începutul anului la 1 ianuarie.

          Cu timpul începutul anului s-a tot schimbat de la țară la țară. În Rusia începutul anului era la 1 martie. În Franța începutul anului a fost stabilit la 1 ianuarie abia sub Carol al IX -lea, în anul 1564. Iar în Marea Britanie anul nou a rămas la 25 decembrie până în  anul 1751.

          Anul Iulian era mai lung cu peste 11 minute. Treptat echinocțiul și-a schimbat data și  încă în sec. 13 când diferența era doar de 8 minute un cleric olandez a făcut corecția dar abia sub papa Grigore al XIII-lea s-a scurtat anul 1564 cu zece zile. Echinocțiul din martie 11 a fost mutat în martie 21. În plus papa Grigore a stabilit că la fiecare an secular (1700, 1800, 1900, …) să nu se considere an bisect, dacă acel an nu e divizibil cu 400. Dar această reformă s-a introdus lent. Țările protestante s-au abținut să aplice reforma gregoriană. Marea Britanie abia în anul 1752 a aplicat reforma și a adus anul nou la 1 ianuarie. Rusia țaristă a ignorat-o complet.

          Durata medie a anului gregorian este de 365 zile, 5 ore, 49 minute, 12 secunde. Doar cu 26 minute mai mult decât anul solar. În patru secole diferența este de doar 3 ore. Însă și anul solar este variabil. El  se micșorează în fiecare secol cu 0,45 secunde. Astăzi, din motive religioase diferitele popoare au calendare diferite. Calendarele chinezești, alături de calendarul grigorian menționeaza și anul național chinez, bazat pe calendarul lunar.Deși un decret chinez din anul 2637 A.C. stabilea anul cu o durata de 365 ¼ zile, din motive religioase el nu a fost aplicat.

          Calendarul ebraic cu anul său lunar-solar, e foarte aproape de cel caldeean. El are 12 luni cu 29 si 30 de zile, și din când în când (de 7 ori în 29 de ani) e completat cu o lună suplimentară de 13 zile.

Anul musulman are 12 luni, are 354-355 de zile. Acest calendar ignoră total rotația pământului în jurul soarelui, și anul poate începe în orice anotimp, iar odată la 33 de ani el aproape că poate coincide cu anul nou grigorian. Perioada cea mai importantă a anului este Ramazanul, (o lună de post) care poate începe numai când luna poate fi văzută cu ochiul liber, deci nu poate începe în acelas timp de ex.  în Maroc și Orientul Mijlociu.

         

Calendarul vechi armean avea 12 luni, fiecare cu câte 30 de zile, care pentru a corespunde cu anul solar, era completat cu 5 sau 6 zile denumite „Haveliaț” (suplimentar). Calendarul național armean începe de la bătălia dintre Haig și Bel care a avut loc în anul 2492 A.C. iar lunile anului au căpătat numele fetelor și fecioarelor lui Haig: Navasart, Hori, Saghmi, Dre, Caghots, Srats, Mehegan, Areg, Ahegan, Mareri, Margats, Hrotits, și Haveliats. Calendarul vechi armean a rămas unul mobil și se baza pe tabelele lui Anastasie Bizantinul (352-551) calculate pentru 200 de ani. După această perioadă au folosit calculele pascale ale lui Elias Alexandrinul pentrru 532 de ani pe care se baza anul cel mare armenesc. Anania Șiragați a alcătuit un proiect al unui an stabil, care insă nu a fost aplicat.

          Conform calendarului vechi armenesc anul începea în ziua de 1 a lunii Navasart (corespunde cu 11 august). Primul calendar tipărit armean s-a numit Parzatumar (1513 Veneția) la tipografia lui Hagop Meghapart. În anul 1788, Șahamir Șahamirian în proiectul de Constuție alcătuit de el pentru Armenia (prevăzută a fi liberă) la articolul 103 se argumentează renunțarea la calendarul armean vechi astfel : anul nou care începe de Navasart nu reflectă bine succesiunea anotimpurilor și este  mai cu cale să înceapă anul nou la 6 ianuarie când armenii serbează Nașterea și Botezul Domnului.

          Trebuie adăugat că fiecare zi din cele 30 ale luni avea un nume (de ex. Prima zi se numea Areg).  Cele 5 zile din Aveliaț aveau nume distincte. Chiar orele zilei aveau nume fiecare în parte, 24 nume în total. De ex.miezul zilei se numea Aygn.

          Calendarul Bisericii Armene este de obicei redat cu cifre armenești. Cifrele sunt chiar literele alfabetului alcătuit de Mesrop Maștoț. Astfel unitățile sunt de la Ա  la Թ  , zecile dela  ժ  la  Ղ și așa mai departe. La sinodul de la Adana din anul 1316 s-a decis renunțarea la vechiul calendar armean și s-a adoptat calendarul Iulian. Hotărărea aceasta însă nu s-a aplicat. Prin decizia Papei Grigore din 1584 s-a tradus și editat calendarul grigorian în armeană. Cu toate aceasta s-a continuat folosirea calendarului mobil. În anul 1920 a fost adoptat în Armenia calendarul grigorian. Biserica Ameană l-a adoptat oficial din anul 1923.

Arpiar SAHAGHIAN

Surse :D.Tarpinian, ș.a.

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *