Redactor

MICA  POVESTE  A  RODIEI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

            Vă mai aduceţi aminte de una dintre scenele de la începutul filmului canadian „Ararat” al regizorului Atom Egoyan, în care regretatul artist Charles Aznavour, interpret al rolului unui regizor, pe nume Edward Saroyan, ajungea în aeroportul din Toronto, pentru a realiza un film despre Genocidul Armean? În acea scenă, vameşul David (interpretat de Christopher Plummer), găseşte în bagajele lui Saroyan-Aznavour un obiect ciudat, despre care află că este un fruct numit rodie care se mănâncă. Pentru a-l convinge pe suspiciosul vameş de semnificaţia acestui fruct, are loc o scenă memorabilă, în care neuitatul Aznavour muşcă cu nesaţ din rodie, explicând despre semnificaţia fiecărei seminţe, tot atâtea câte zile are anul.

            Mi-am adus aminte de această scenă şi de apropierea sărbătorilor, când pe mesele îmbelşugate ale armenilor se vor afla, printre atâtea bunătăţi, şi nelipsitele rodii frumos colorate în roşu.

            Dar iată că, acum câteva zile ( 12 noiembrie), portalul francez de călătorii „GEO” făcea o emoţionantă prezentare a rodiei. Articolul se intitula „Armenia – mica poveste a rodiei”, în care se scria:

            „Indiferent că te preumbli prin talciocul din Erevan (cei care au fost acolo ştiu că este vorba de spaţiul comercial în aer liber Vernisaj. N. A.) sau faci un tur al tarabelor cu fructe şi legume din orice orăşel al Armeniei, rodia este pretutindeni.” (Şi nu numai fructul ca atare, ci şi obiecte diferite din variate materiale şi dimensiuni care imită acest fruct. N.A.). Dar iată ce se mai scrie în „GEO” despre rodie:

             „În definitiv, ea este emblema acestei mici ţări din Caucaz, independentă din 1991. Locuitorii pretind chiar că acest fruct rezumă istoria şi geografia naţiunii lor, ceva cam auster pe dinafară, dar bogat în interior. O credinţă pretinde, de asemenea, că fiecare rodie conţine exact 365 de bobiţe, câte una pentru fiecare zi a anului. Bobiţele sunt acei sâmburi înconjuraţi de o pulpă stacojie, cu suc mai mult sau mai puţin acru, dar întotdeauna întremător şi plin de antioxidanţi. Cultivat în Armenia de trei milenii,  acest fruct doar cu funcţie nutritivă, are culoarea sângelui, el simbolizând prosperitatea, fecunditatea, longevitatea, pe scurt, viaţa. Nici o nuntă nu este celebrată fără ca fericitul cuplu să nu arunce cu o rodie de un perete, pentru ca seminţele fructului spart să binecuvânteze descendenţa lui.  Nici un Crăciun fără rodie în menu, pentru ca anul să înceapă sub semnul vitalităţii… Superstiţii care se inspiră, fără îndoială, din textele biblice. Când Arca lui Noe  s-a oprit pe pantele muntelui Ararat, care culminează la 5.165 m., nu departe de capitala armeană, în afară de câte doi reprezentanţi ai fiecărei specii de animale, erau şi câteva fructe, printre care, bine-nţeles, şi rodia. Şi dacă ar fi să dai crezare unor armeni, savurosul fruct purpuriu ar putea să fie faimosul „măr”, din care a muşcat Eva în grădina Raiului…

            Acest frunct al Paradisului asigură, de asemenea, o sursă substanţială de venituri ţăranilor din sud. Mai ales  celor din Nrnadzor, un sat de munte al cărui nume înseamnă „Valea rodiilor”. Rodierii, arbuşti care pot trăi până la două secole,  se întind acolo cât vezi cu ochii. Înainte de recolta autumnală, florile lor de un roşu viu acoperă colinele. De o calitate excepţională, fructele sunt culese cu mâna. Cele mai mari sunt trimise în Capitală, cele mai mici se folosesc la prepararea  unui vin plăcut şi zaharat, care aminteşte de Porto sau de Xerex. (…) Oameni sau animale, toată lumea este înnebunită în Armenia după rodii.

            Cum se mânâncă rodia?

            Tipic Caucazului şi Asiei Centrale, rodierul este cultivat azi în bazinul mediteranean şi până în America, de când conchistadorii l-au importat acolo. Fructele care se găsesc adeseori în Franţa provin din Spania sau Italia. Dar să le degustezi nu este chiar aşa uşor. Metoda cea bună constă, mai întâi, în tăiat coroana rodiei, cât şi baza. Apoi se crestează vertical coaja, trasând cinci felii, ca să se deschidă uşor. Acest frunct se savurează natural, dar se poate înviora şi o cană cu iaurt sau să aducă o notă de prospeţime unui tzatziki sau să facă miracole peste stridii… Iar din melasa de rodie – un sirop dulce-acrişor, care se găseşte în băcăniile orientale, folosindu-se ca oţet balsamic.”

             Îmi aduc aminte de un loc foarte special din Armenia, unde vizitatorii şi pelerinii pot vedea toamna rodieri, ale căror fruncte atât de viu colorate, atârnă din belşug din ramurile care străjuiesc aleea principală care duce spre intrarea Palatului Patriarhal din Ecimiadzin. Dar, stimaţi cititori, vă previn că dacă v-aţi lăsa tentaţi să rupeţi vreo rodie, drept amintire din acest loc sfânt, acest gest este interzis. Ele pot fi doar admirate, fotografiate sau filmate, în semn de respect faţă de locul unde au rodit. Iată cum din substantivul rodie am ajuns la verbul a rodi…

            Sărbători fericite şi să nu vă lipsească rodiile de pe mesele festive!

Traducere, adaptare şi comentarii

de MADELEINE KARACAŞIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *