Mihai Stepan Cazazian

MESAJUL PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN ÎNTÂISTĂTĂTOR AL EPARHIEI ARMENE DIN ROMÂNIA CU PRILEJUL NAȘTERII DOMNULUI 6-01-2019

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În Numele Tatălui și al  Fiului și al Sfântului Duh. Amin

,,Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi,                                                           

că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume,                                                        

  ca prin El viață să avem.,,(I Ioan,4-9)

Iubiți credincioși, frați și surori,

Mare bucurie purtăm astăzi în inimile noastre, căci Dumnezeu ne-a arătat dragostea Sa și ne-a învrednicit a vesti tuturor vestea cea minunată: ,,Hristos s-a născut și ni s-a arătat!,, Vestea minunată a Nașterii Domnului , vestea minunii celei mântuitoare este chezășia  izbăvirii noastre! Însă omenirea nu a fost și nu este încă în totalitate dornică a  recunoaște minunea,nu  este dornică a  crede în Hristos Mântuitorul.  Taina  zilei de azi ne arată dragostea  arătată de Dumnezeu nouă, nevrednicilor, dar și  slăbiciunea sufletelor noastre, răutatea ce ne împiedică a-L accepta pe Hristos. De mai bine de două milenii  pentru mare parte a omenirii participarea la acest praznic, trăirea tainei acestei zile, se dovedesc pur formale, fățărnicie ascunsă sub straie de sărbătoare, fără ca cei în cauză să simtă cu adevărat însemnătatea acestei taine pentru mântuirea oamenilor!  Pentru mulți această zi este doar un prilej de a petrece, de a dărui sau primi cadouri, ospățul și distracția fiind pe primul loc, unii fiind chiar încredințați că marcând în acest mod ziua de sărbătoare fac toate cele de trebuință pentru a-și asigura mântuirea.

Nașterea lui Hristos, faptul că ni s-a arătat ca om ,aceasta este sărbătoarea,aceasta este minunea! Domnul puterilor, Cel al Cărui tron este în ceruri, Cel Căruia Îi slujesc îngerii, Căruia I se închină soarele și luna,se naște din Sfânta Fecioară în ieslea cea întunecată din Betleem. Mintea omenească poate percepe profunzimea tainei  din Betleem, poate descoperi măreția bunătății și a dragostei ce ne-a arătat-o Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în această lume pentru mântuirea noastră, doar descoperind cu ochii sufletului plin de credință cele  povestite nouă cu frumusețea simplității cuvintelor evangheliștilor…  Datori suntem a ne pleca frunțile  în fața bunătății Domnului, de a îngenunchea cu sufletele pline de bucurie ,precum magii și păstorii, în fața Pruncului fără de-nceput născut în ieslea din Betleem.

Aceasta este, iubiți credincioși, minunea ce ni s-a arătat, bucuria acestei zile, pe care, din păcate, o uităm atât de repede! Măreția acestei minuni, acestei taine mântuitoare este parcă prea grea pentru noi .Nu suntem obișnuiți să trăim cu responsabilitatea conștientizării binelui făcut pentru noi, ne temem de minuni, de povara binelui ce ni s-a făcut! Nașterea Fiului lui Dumnezeu  este… și ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi, începutul unei noi vieți,  o viață în care să ne ferim de păcate,trăind în Hristos și învrednicindu-ne de bucuria dragostei Tatălui nostru ceresc. Pruncul Iisus s-a născut pentru noi, și-a deschis brațele spre a îmbrățișa oamenii și a-i ocroti, a-i conduce pe calea mântuirii , semn al dragostei Tatălui Său  pentru noi, cei nevrednici, cei împovărați de păcatele noastre! Astăzi – zi mare, zi de sărbătoare! S-a născut Iisus, Fiul Domnului! Pământul s-a ridicat la cer,  acolo unde este Tronul Domnului nostru! Ne-a deschis nouă, nevrednicilor calea spre Dumnezeu!  Ne-am gândit oare noi, păcătoșii, că nimeni nu-L putea sili pe Dumnezeu să-și ofere spre jertfire Fiul!  Pentru Noi!? Cât de mare poate fi dragostea Domnului pentru noi, cei creați după chipul și asemănarea Sa, cei pe care ne-a creat spre a-i fi asemeni Lui, desăvârșiți? Doar dragoastea Sa pentru noi a făcut  minunea Nașterii Pruncului Iisus…pentru noi! Pentru mântuirea noastră, a oamenilor! Noi avem datoria de a crede în El, și de a ne dovedi credința prin fapte bineplăcute Lui… pentru bucuria  de a simți  bineplăcuta Sa binecuvântare!

Dar noi, oamenii, ce am făcut? Am păstrat imaginea, tiparul, reprezentările unor scene ce ne înfățișau nașterea unui prunc… fețe de păstori și magi,, cer și stele… Ce mult era …ar fi fost pentru noi să facem mai mult! Ne era greu să acceptăm povara conștientizării binelui!?  Ne era greu să acceptăm că putem fi iubiți…pur și simplu,doar așa …dacă suntem buni?! Ne era greu să acceptăm că putem fi iubiți doar așa…prin jertfa făcută de Domnul pentru noi,  și doar pentru izbăvirea sufletelor noastre, doar din multa Sa dragoste pentru cei nevrednici?! Vom putea dovedi vre-o dată   că putem… sau suntem vrednici…a păși  spre ieslea cea sfântă?  Sau rămânem cei care ne amăgim cu iluzia unor fapte pe care le considerăm minunate?  Dar… judecata este a Domnului!

Lumea pentru care se va jertfi Fiul Domnului a oferit o iesle umedă,o grotă întunecată spre a-L adăposti pe Cel venit pentru mântuirea omenirii! Mai mult chiar, uciderea pruncilor din Betleem, prigonirea celor ce-L ascundeau pe Hristos, toate acestea dovedeau teama de tot ce avea să însemne nașterea lui Iisus și misiunea acestuia pentru omenire! Iosif și Maria, părinții și ocrotitorii nevinovatului Prunc ,și-au dovedit credința în Dumnezeu și încrederea în cele ce fuseseră profețite. Și-au asumat cu dăruire și devotament toate încercările ce le fuseseră destinate doar spre a-L ocroti pe Pruncul născut  și hărăzit jertfirii pentru izbăvirea tuturor. Această sfântă familie simboliza încă de atunci Sfânta Biserică în care Dumnezeu va fi pururi Domn și Mântuitor.

Iubiți credincioși, trăim împreună aceste zile de bucurie duhovnicească, zile de sărbătoare. Să nu uităm însă că pe calea urmării lui Hristos,pe calea credinței în Dumnezeu , nu vor fi puține nici clipele de încercare,de ispitire, clipele când credința ne va fi încercată de piedicile apărute în fața noastră. Să nu uităm că Dumnezeu, Cel Care ne-a văzut nevrednici și păcătoși, ni L-a încredințat pe Fiul Său, arătându-ne încrederea în noi, nădejdea în trezirea noastră și în întoarcerea omenirii spre frumusețea binelui. Calea ce trebuie urmată este calea binelui, a dragostei, calea dreptății spre care trebuie să tindem, pe care să pășim cu iubire și fapte bune, urmând pilda veșnic vie a Mântuitorului  dăruit omenirii prin nașterea din ieslea Betleemului.

E ziua sfântă a arătării Fiului lui Dumnezeu,har mare dat nouă! Dar să nu uităm că Domnul se arată doar celor care-L caută, care doresc să-L găsească. Să ne întrebăm fiecare…dorim oare cu adevărat să-L căutăm, să-L găsim? Am ales oare calea cea bună, cea dreaptă și bineplăcută Lui? Viața ne va răspunde fiecăruia la aceste întrebări… iar Domnul va judeca faptele fiecăruia.

Fie ca vestea minunată a Nașterii Domnului  să trezească în sufletele noastre dorința de a trăi în Hristos! Ochii minții noastre privesc și acum spre locul cel binecuvântat  unde s-a născut Pruncul Iisus, purtat în  brațele Fecioarei Maria,vegheat de Iosif cel bun și preamărit de cântările îngerilor!  Pruncul cel nevinovat avea nevoie de ocrotire, de dragoste, iar noi putem și acum să  le oferim, purtându-l în inimă,în suflet… Dar mai ales încercând să fim vrednici pentru a ne bucura de dragostea Sa, de puterea Sa ocrotitoare.

Să ne unim glasurile și gândurile în rugăciune, iubiți credincioși, să ne rugăm Pruncului Iisus pentru înnoirea noastră,pentru întărirea credinței noastre, pentru ca să reverse din preaplinul bunătății Sale stropi de har asupra celor ce cred în El. Lumina tainei acestui praznic să ne călăuzească pașii pe calea bineplăcută Tatălui nostru care este în ceruri. Să ne rugăm Lui  pentru binele oamenilor, pentru pace, bucurie și mântuire.

Ne rugăm ca puterea cea ocrotitoare a Domnului să fie pururi cu noi, iar Dreapta Sa păzitoare să fie pavăză de iubire dumnezeiască pentru toți creștinii armeni și români, pentru popoarele și țările noastre, pentru toți cei care se închină  Celui Care ,,pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis în lume…ca prin El viață să avem”.

Hristos s-a născut și ni s-a arătat!

Fie binecuvântată arătarea lui Hristos!

Amin

  • 77
  •