Mihai Stepan Cazazian

MEMORIA (STRANGULATĂ) A VÂNTULUI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

media564c86e87c904_255x365_crop_thumbGenocidul armean pe ecranul „Cinepolitica  International Film Festival.” din București

Memoria Vântului este o coproducție Turcia-Germania-Franța-Georgia. (2015)

Regia: Ozkan Alper

În rolurile principale: Onur Saylak, Sofia Khandemirova, Mustafa Ugurlu.

 

Acțiunea este plasată în Turcia anului de război 1943.  Asta ca eroii să-și poată aduce aminte de scene din timpul Genocidului din 1915. Fragmentar, de-a lungul lungmetrajului se perindă flashuri din trecut (redate în alb-negru) din timpul tragediei din 1915 (puse în paralel cu prigoana evreilor din Germania nazistă). Vedem flaschuri cu armeni deportați cu vagoane de vite, un viol asupra unei mame iar copilul, de circa 10 ani loveste cu un cuțit atacatorul, dupa care  la indemnul mamei sale fuge și se salvează în ceață. Ceața joacă un rol important în plastica acestui film, de altfel. Scena asemănătoare străbat fulgerător memoria eroului principal (Aram, numit și Ahmed), în decursul filmului, iar el, obsesiv, le readuce pe un caiet de desen, folosind un creion de cărbune.

Aram este redactor la un ziar bănuit de vederi procomuniste deci…„pro rus”. Redacția este devastată de „huligani naționaliști ” -în fapt oamenii serviciilor speciale (fapt subliniat de identitatea costumelor civile ale atacatorilor). Aram este nevoit sa părăsească Istambulul. El se refugiază într-un sat din nord-estul Turciei. Spectatorul avizat (câți or fi din ăștia?)  știe că suntem în ținutul Hamșen. Gazda (Mikhail) îl ascunde pe Aram în pod. Mihail este venit aici din Soci, unde avusese o patiserie. Tănâra lui soție (Sofia Kahndemirova) este din Soci, și el vorbeste cu ea uneori în rusă.

Jandarmeria este din ce în ce mai agresivă în căutare de  spioni ruși. În cele din urma famila lui Mikhail cade victimă askiarilor (soldaților turci). Aram si Sofia reușesc sa fugă, dar fuga asta este incertă și poate fi interpretată ca gloanțele plutonului militar care îi urmărește își ating scopul.

Regizorul Ozkan Alper este din Hamșen.

Născut în 1975, Ozkan Alper este hamșeno-armean. Filmul Momi  realizat cu ceva ani în urmă, aduce pe ecran un copil Hamșen, venit în vizită la bunica sa din sat. Acolo se vorbește dialectul hamșen, un amestec de turcă și armeană. Criticat de naționalștii turci pentru utilizarea dialectului hamșen, Alper face în 2008, un lungmetraj, de succes, de data asta vorbit în turcă (Sonbahar=Toamna). Următorul film a lui se întitulează Viitorul rămâne etern.

            Imaginile din timpul genocidului revin obsesiv în memoria lui Aram, scene a la Antonioni cu orizonturi imense sau dimpotivă cu primplanuri cu densitate mare de chipuri, apar rapid în film.Mesajul lor ajunge selectiv, doar la spectatorul avizat, cel care cunoaște prea bine despre ce este vorba. Ceilalți trec ușor peste asta. Este evident că această primă erupție a subiectului tabu în țara veșnic candidată la UE, nu putea fi prezentată pe larg. Chiar frecventă mamoria este strangulată de foarfeca autocenzurii la montaj. Dar și așa, Memoria Vântului este un act civic de curaj politic, o afirmare a memoriei de neșters a unui popor exilat (diaspora) ignorat (cei –după unii două milioane – de hamșeni) o prezență  de înalță ținută artistică în lumea cinematografului politic, care merita atenția noastră a tuturor.

ARPIAR    S.

 

  • 7
  •