Elena Ciobanyan

Melik Karapetyan și Clubul lui uluitor de filme

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

download (8)

Sunt oameni, care nu știu cine este Melik Karapetyan, însă contribuțiile lui la promovarea filmului sunt mai mari decât ne putem imagina. Când festivalul de filme “Caisa de aur”se termina, Clubul lui de film prezenta săptămânal proiecții din imensa sa colecție de dvd-uri art-house. Haideți să-l descoperim împreună.

– Domnule Karapetyan, cum v-ați găsit calea în minunata lume a filmelor?

– Având studii în domeniul computerelor am intrat în lumea  filmului nici eu nu știu cum. Întorcându-mă în Armenia din SUA am decis să realizez un program de vizionare de filme la Galeria Națională a Armeniei. Întotdeauna am simțit un atașament pentru cinematografia art-house. Iar când calitatea scăzută a casetelor VHS a fost înlocuită, treptat, cu dvd-urile de înaltă calitate, cu subtitrătri, am strîns filme pe care am vrut să le împart cu mulți oameni. În 2001 am început să le prezint în Erevan, și am avut succes. Singura problemă era lipsa locului de prezentare a acestor filme. Așa că am început să caut acest loc, dar până atunci le prezentam în propriul meu apartament. Primul program a fost despre Marlene Dietrich, apoi Orson Welles ș.a.m.d.

– Interesant. Și trimiteați programul prietenilor dvs. prin mail-uri, așa-i?

– Da, și astfel grupurile de participanți s-au mărit zi de zi.  Însă după un timp a fost greu să prezint filmele doar într-un apartament. Așadar, am cerut Galeriei Naționale să le prezint acolo, fără nici un suport financiar de la ei. După aceea a urmat prezentarea în Club.

 – Cum vă simțiți în rolul de producător al proiectului dvs?

 – În 2004 a fost un program sponsorizat de elvețieni pentru promovarea  filmelor în Caucaz. Ei au invitat regizori din trei țări și au început să lucreze pe scenarii pentru niște proiecte de 12 ani, care au fost determinate de producători, regizori și scenariști. Am fost invitat și eu ca membru în “juriu” ca reprezentant al Republicii Armeniei. Acesta a fost un început pentru mine ca producător.

 – Povestește-mi despre colaborarea cu Lana Karlova, directorul programului Tempus Armenia.

 – Din 2004 Galeria a fost redeschisă și L. Karlova m-a introdus directorului, căruia i-am prezentat proiectul.

Și care a fost reacția?

– El a acceptat să colaboreze cu mine. Așa că am început să prezentăm filme ale cinematografiei  independente americane (sponsorizată de Ambasada SUA). Tocmai în acest proces s-a născut ideea festivalului de film “Caisa de aur”, care s-a înființat în 2004. Iar, în 2006, cu ajutorul lui Vighen Cialdranyan, am organizat o expoziție în Galeria Națională cu postere din filme armenești. Apoi am publicat o carte cu sprijin financiar suedez  și am trimis-o la mai multe centre de film din întreaga lume.

– Cum au fost finanțate aceste festivaluri de film?

 – În timpul acelui an am făcut câteva prezentări de filme, retrospective cu ajutorul diverselor Ambasade din Armenia. Astfel, în fiecare lună tipăream broșuri, care ajungeau până la 1,000 de dolari pe lună.

– Câte filme aveți în total până acum?

 – Mai mult de 2000.

– Dar, după cum știm, ele sunt fără subtitrări în limba armeană.

– Aveți dreptate. Sunt fără subtitrări, de aceea există o limitare în ceea ce privește audiența.

– Care este scopul dvs în muncă?

– Acela de a crea o bibliotecă vizuală. Astăzi, oamenii au acces la filme de art-house prin internet, și mă bucur pentru aceasta.

M. Karapetyan în afară de activitatea pe care o desfășoară a început să administreze, de asemenea, un program de vizionare de filme pentru copii în centrul Tumo, care cuprinde 10 filme. El a creat și propriul magazin, “Univermag”, unde poți găsi cărți pe teme cinematografice, muzică, pictură, jucării lucrate manual, bijuterii și multe alte obiecte originale. Rămâne să vedem ce  va realiza în viitor această minte creativă numită Melik Karapetyan.

Elena Ciobanyan

  •  
  •