Andreea Barbu

MĂRTURII / Alexander Mantaşev – un altfel de portret

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

                        

La ȋnceputul anului 2017, ȋn Armenia, 3 martie a fost declarată Ziua Antreprenorului, ȋn memoria lui Alexander Mantaşev, magnat al petrolului. Iată că, dincolo de regimuri politice, a fost legitimat un demers şi revizitată o personalitate care a schimbat lumea ȋn ultimii ani ai secolului al nouăsprezecelea şi ȋn primul deceniu al secolului al douăzecilea. Mantaşev a avut şansa de a nu trăi ȋncorsetat ȋntr-un sistem totalitar, de a ieşi triumfător din toate afacerile şi mai ales de a avea relatii cu mai marii lumii. Un mod de viaţă provocator, am zice astăzi, guvernat de frenezia investiţiilor, un fel aparte de a fi, independent, ȋndrăzneţ şi uneori frapant.

Biografia sa glorioasă a inspirat filme şi volume publicate ȋn Europa şi SUA cu precădere după 2000. Neobosit ȋn ȋncercările de a-şi spori averea, a fost şi un cunoscut filantrop, toate aceste creaţii mărturisind despre edificiile ridicate pe cheltuiala sa ȋn mai multe oraşe. Nu este surprinzător faptul că dintre aceste clădiri câteva sunt funcţionale şi astăzi, la peste un secol de la moartea sa şi cu siguranţă vor mai dăinui mult timp. Date certe dezvăluie de asemenea ataşamentul faţă de armeni pe care i-a ajutat ȋn orice ȋmprejurare a fost posibil. Realizările marcante, preocupările eclectice şi succesele notabile pledează pentru cunoaşterea poveştii vieţii sale, parcă desprinsă dintr-un scenariu de succes.

Alexander Mantasev (nume rusificat, de fapt Mantaşyanţ) s-a născut la Tiflis (astazi Tbilisi-capitala Georgiei), in 1842. Copilăria şi-a petrecut-o ȋn nordul Persiei, ȋn Tabriz, ajutându-şi tatăl, un vestit om de afaceri ȋn domeniul textilelor. Iniţierea sa trebuia realizată rapid pentru a putea la nevoie prelua toate activităţile, ca unic fiu al familiei. În 1869, s-a mutat la recomandarea tatălui, la Manchester de unde a continuat să trimită bunuri la Tabriz. In acelaşi timp a ȋnvăţat mai multe limbi străine, fiind apreciat ȋn mediile de afaceri şi continuând să se perfecţioneze. După trei ani, ȋn 1872, reȋntors la Tiflis, a deschis la parterul hotelului Caucasus din Piaţa Erivansky (astăzi, Piaţa Libertăţii) un magazin cu ţesături din bumbac, apoi altul, lansându-se ȋn domeniul comerţului en-gros. După moartea tatălui său, ȋn 1872, a cumpărat acţiuni la Banca Comercială Centrală din Tiflis, devenind ulterior principalul acţionar şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al acestei bănci, singura instituţie financiară din Caucaz ale carei acţiuni erau listate la Bursa din Sankt Petresburg. Interesat ȋn mod firesc şi de politică a reusit să devină şi Preşedintele Dumei. În anii nouăzeci, dorind să-şi extindă afacerile, a ȋnceput să prospecteze piaţa, ȋn zona oraşului Baku, ȋn domeniul exploatării şi prelucrării petrolului, ȋnţelegând că poate să obţină câştiguri uriaşe. Fără să se teamă de riscuri, Mantaşev şi Michael Aramianţ au cumpărat puţuri de petrol, transformându-le ȋn exploatări profitabile. După această acţiune temerară, infatigabilul Mantaşev a construit o rafinărie, o fabrică de lubrifianţi şi a cumpărat tancuri  pentru a livra petrol ȋn China, India, Japonia şi ȋn ţările mediteraneene. De asemenea, compania sa fondată 1899 cu un capital de douăzeci şi două de milioane de ruble deţinea peste o sută de cisterne pentru transportul produselor petroliere pe teritoriul Rusiei, o staţie de pompare a petrolului la Odesa şi o fabrică ȋn Batumi. Această companie avea reprezentanţe ȋn oraşe din Europa şi Asia, precum Salonic, Constantinopol, Alexandria, Cairo, Londra, Bombay, Marsilia. Pentru a-şi spori puterea financiară a cumpărat şi acţiuni ale altor companii internaţionale ca de exemplu Nobel Brothers şi The Caspian Sea Society.

În exploatarea resurselor de petrol, Mantaşev a ţinut seamă de recomandările chimistului  Dmitri Mendeleev care a fost la Baku de mai multe ori. La sugestia savantului rus compania lui Mantaşev a construit conducta de ţiţei Baku- Batumi cu o lungime de 835 de kilometri, inaugurată ȋn 1907, ceea ce i-a adus şi faima de “rege al petrolului”. De altfel şi intuiţia sa ȋn afaceri era proverbială. Deşi era ȋnconjurat de geologi şi ingineri, doar personal decidea ce puţuri trebuiau cumpărate, după ce examina atent solul, culoarea lui şi ȋi studia vecinătăţile.

Mult timp ȋn Imperiul Rus, norocul enorm, talentul ȋn afaceri şi succesul garantat erau sinonime cu numele Mantaşev. Uriaşă ȋnsă a fost şi grija sa faţă de neamul din care provenea şi de aceea patriotismul său se cuvine a fi elogiat mereu.

Andreea Barbu  

(va urma)

 

      

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *