Mihai Stepan Cazazian

MĂRTURII / Adrienne Prunkul-Samurcaş

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Adrienne Prunkul-Samurcaş

 

Documentele legate de armenii din regiunea Bucovinei nu încetează să îmi ofere surprize. De data asta, surpriza a venit din partea Bibliotecii Judeţene din Suceava, care deţine o comoară pe un raft: o carte de poezii scrise de Adrienne Prunkul-Samurcaş, puţin cunoscută în România. Cartea a fost oferită bibliotecii, cu autograful soţului scriitoarei, Sandu Tzigara-Samurcaş, fiul celebrului istoric de artă şi membru corespondent al Academiei Române, profesorul universitar de istoria artelor la Universitatea din Cernăuţi, aromânul Alexandru Tzigara-Samurcaş.

Adrienne e fiica lui Johann Von Prunkulian şi a Valeriei, născută la Viena în 1907, care îşi împărţea timpul între urbea natală şi Bucovina, atunci parte a Austriei. Mi-au atras atenţia fotografiile copilei Adrienne, surprinsă în ipostaze tandre alături de mama ei, frumoasa Valerie.

Valerie cu fiica sa Adrienne

Bună cunoscătoare a limbii germane, scrie în această limbă, în care se regăseşte, despre Bucovina şi Ardeal, despre Viena şi Bamberg/Germania, despre lumea tensionată în care trăia. Moare în anul 1973 în Bucureşti, iar soţul îi supravieţuieşte.

Vă las în compania unei scurte poezii din volumul Gedichte/Poezii, publicat la Editura pentru Literatură din Bucureşti în anul 1969 şi dedicat „Memoriei părinţilor mei/Dem Gedächtnis meiner Eltern”, oferind şansa cunoscătorilor limbii germane de a o citi în original, cât şi tradusă în limba română de subsemnata (Iertaţi-mi eventuala stângăcie, căci e prima oară când mă încumet să „atac” un text liric! Iată cum se dovedeşte că nu scapi niciodată de ceea ce te temi!).

Vom încerca să traducem acest volum liric sensibil, pentru a vă oferi şansa să vă delectaţi cu scrierile unui suflet sensibil şi încercat.

In meiner süssen Heimat

bin ich wieder

und erster Erde heiliger Staub wölkt unter meinem Fuß empor.

Die Bäume stehn in jahrealter Luft

und fromme Kirchen an dem Weg vorbei.

Nachhall unendlich und die Kindheit wahr –

Nichts ist vergangen und das Herz kennt alles!

În dulcea mea patrie

sunt din nou,

iar sfânta ţărână se trezeşte sub piciorul meu.

Copacii rezistă în parfumul vechi de ani

Şi bisericile pioase se află în drum.

Infinită reverberaţie şi veritabilă copilărie –

Nimic nu a trecut, iar inima o ştie!

 Corina DERLA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *