Eduard Antonian

MAREA UNIRE 100 / GENERALUL  IACOB ZADIK – UN EROU ARMEAN AL ROMÂNIEI MARI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 Între marii bărbaţi care au determinat în timp, prin acţiunea şi personalitatea lor, istoria poporului român şi a armatei sale şi care au condus armata română pentru eliberarea Bucovinei, un loc aparte îl ocupă generalul Iacob Zadik. Generalul de divizie Iacob Zadik s-a născut la 8 decembrie 1867, în comuna Brătuleşti, judeţul Botoşani intr-o familie de origine armeana sosita in Moldova in Evul Mediu. Zadik inseamna in limba armeana Ziua de Paste, Pastele. A fost atras de tânăr de cariera militară, pe care a iubit-o şi a construit-o până la sfârşitul vieţii. A fost căsătorit cu Rosa, cu care au avut împreună trei copii: Grigore, Ioan-Cristea, ambii ofițeri și Margareta (Margueritte), căsătorită cu Grigore Kessim, fost medic sef al orașului București.

Generalul Zadik (stanga) in discutie cu Maresalul Frantei Foch

Si-a inceput studiile la  Liceul Militar Iaşi; Şcoala Militară de Ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1886-1888); Şcoala specială de artilerie şi geniu (1889-1891) şi Şcoala superioară de război (1896-1898). A urcat toate treptele militare prin forte proprii prin meritocratie.  In timpul Marelui Razboi a îndeplinit funcţii de comandant de baterie la regimentele de artilerie 3, 4 şi 12 (1888-1896); şef de birou de pregătire de luptă la Regimentul 8 Artilerie (1898-1901); ofiţer în Statul major al Diviziei 7 Infanterie (1901-1906); şef de stat major al Diviziei 2 şi 7 Infanterie (1906-1911); comandantul Regimentului 8 Artilerie (1909-1914), şef de stat major al Corpului 3 şi 4 Armata I (1914-1917); secretar general în Ministerul Materialelor de Război (1918-1919) şi comandantul Corpului 4 Armată (1919-1922). În războiul pentru întregirea neamului, în calitate de şef de stat major al corpurilor 3 şi 4 Armată şi-a adus contribuţia la victoria în luptele de la Mărăşeşti, fiind şi însoţitorul oficial al mareşalului Franţei Joffre, comandantul suprem al armatei franceze, în anii 1915-1916.  Ca urmare a mişcării de eliberare naţională a românilor din Bucovina, Iancu Flondor, preşedintele Congresului General al Bucovinei, cere guvernatorului austriac Etzdorf predarea puterii către români. Refuzul guvernatorului provoacă tulburări, determinând chemarea în ajutor a Armatei Române.

 

Fotografie de Familie de la stanga la dreapta, Grigore, Ioan Cristea, Marguerite, Iacob si Rosa Zadik

Gen. Zadik si sotia sa Rosa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 6 noiembrie 1918, ministrul de război al României, generalul Constantin Hârjieu, ordonă generalului Iacob Zadik, comandantul Diviziei 8 Infanterie, având în subordine regimentele 16, 29 şi 37 Infanterie, precum şi toţi grănicerii şi jandarmii cu serviciul de pază pe frontiera Bucovinei, „să ocupe neîntârziat localităţile Iţcani şi Suceava, iar de aici să extindă acţiunile de luptă pentru ocuparea localităţii Cernăuţi”.

Cernauti 11 noiembrie 1918, trupele romane sub comanda Gen. Zadik intra in oras

Comandantul Diviziei 8 Infanterie, la cererea Consiliului Naţional Român şi a populaţiei Bucovinei (având Comandamentul Diviziei 8 Infanterie în cartierul Burdujeni), şi-a structurat Divizia 8 Infanterie pe trei detaşamente: detaşamentele „Dragoş” şi „Alexandru cel Bun”, care să acţioneze pe direcţia Suceava – Cernăuţi, cu misiunea de a cuceri localitatea Cernăuţi şi localitatea Siret, şi detaşamentul „Suceava”, comandat de maior Anton Ionescu, constituit din Subunitatea 4 Grăniceri, cu misiunea ca în cooperare cu prof. dr. Eusebiu Popovici, primarul municipiului Suceava din zona ocupată, în ziua de 6 noiembrie 1918, să pună stăpânire pe localităţile Iţcani şi Suceava. Pe timpul acţiunii de ocupare a localităţii Suceava, militarii detaşamenului de grăniceri cântau „Pe al nostru steag e scris Unire”, arborând pe turla Primăriei Suceava Tricolorul. Elevii şcolilor strigau „Trăiască Armata Română!”.

La 11 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik intră în Cernăuţi şi participă la preluarea puterii. Ulterior, la 28 noiembrie 1918, este convocat Congresul General al Bucovinei, în Sala Sinodală din Cernăuţi, şi se votează Unirea Bucovinei cu România.

 Iancu Flondor s-a adresat comandantului trupelor române:

„„Domnule General! Ca preşedinte al Consiliului Naţional am datoria să binevenez falnica oaste română la intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei ţări care păstrează în sânul ei sfintele moaşte ale marelui nostru Domn Ştefan. Suntem pe cale să întregim iarăşi moştenirea lui – România Mare – sufletul lui nemuritor este în mijlocul nostru. Dară, nu este dat fiinţei omeneşti de a fixa în grai viu o astfel de simţire. Numai o rugăciune fără cuvinte, care se înalţă la ceruri, îi poate corespunde întrucâtva. Domnule General! Daţi-mi voie să binecuvântez aşa cum o fac doi fraţi iubitori care după o lungă şi dureroasă despărţire se întâlnesc spre a nu se mai despărţi niciodată. O fac, deschizând braţele mele şi strângându-vă la piept.””

În cuvântul de răspuns la alocuţiunea lui Iancu Flondor, generalul Iacob Zadik a spus:

„Onoraţi cetăţeni ai Bucovinei! În urma dorinţei Comitetului naţional bucovinean, M.S. Regele şi România a răspuns chemării şi au adus ajutorul armatei române, pentru ca liniştea acestei ţări să nu fie turburată. Sosind, aduc salutul cu iubire frăţească şi pot să spun cu iubire de mamă al României libere către ţara Bucovinei. În aceste momente, gândul meu se înalţă către Dumnezeu şi-i adresează mulţumirile României Mari că a scos sfânta dreptate la suprafaţă. Pentru despărţirea Bucovinei a trebuit să curgă sânge şi să cadă un cap de Domn, pentru reîmpreunarea ei însă n-a curs nici un pic de sânge, căci s-a făcut totul prin vrednicia voastră şi vrerea dreptăţii.”

Autorizatia de a purta “Legiunea de Onoare” RSR 1970

Brevet Ordinul “Apararea Patriei” RSR

Pentru toate meritele sale, Generalul Zadik a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912), Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1906), Ordinul „Coroana României”, în grad de Mare Cruce (1929), Ordinul Legiunea de onoare, în grad de comandor, Franța, (1923), Ordinul Apărarea Patriei, clasa a II-a, (1967).

Trecut, mult mai tarziu, în rezervă Generalul Zadik  scrie o brosura intitulata “Nistru pamant romanesc” pentru care regimul comunist l-a condamnat la ani grei de temnita în anii ’50. Dupa 1964 la presiunile Occidentului si mai ales ale Guvernului American, multi detinuti politici au fost eliberati printre care si Generalul Zadik.  I s-au recunoscut meritele si a fost reabilitat. Eroul Reintregirii, Generalul Zadik s-a stins din viata in 1970 la vârsta de 103 ani si se odihneste la Cimitirul Bellu din Bucuresti.

EDUARD ANTONIAN

Gen. Zadik, cei trei copii ai sai si cu Nora Yolanda 1968

Congresul Unirii Bucovinei la Palatul Metropolitan din Cernauti. Iancu Cavaler de Flondor vorbind in prezenta Mitropolitului Repta a Gen. Zadik si a celorlalte autoritati locale

Gen Zadik (centru) si ofiterii sai de Stat Major

Serbare Campeneasca 1 Mai 1915 prim plan stanga Gen. Zadik

Cernauti 10 Mai 1919, in centru Gen. Zadik