Redactor

Marea Dilema

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Cînd interesele economice,sociale si politice dicteaza într-un fel iar sufletul, constiinta dicteaza în alt fel, atunci apare marea dilema. Aceasta este acum si marea dilema a întregului popor armean, atît al celor din Armenia cît si a tuturor armenilor din Diaspora.

S-au semnat doua protocoale care presupun un real dezghet în relatiile Armeniei cu Turcia, ceea ce este un eveniment deosebit de important pentru ambele tari dar mai ales pentru Armenia, care prin deschiderea frontierei cu Turcia, va reusi sa scape de obedienta fata de Gruzia, care era singura iesire la mare si va avea cale libera si directa spre Europa.

Nici avantajele Turciei nu sînt minore caci prin semnarea protocoalelor face un mare pas spre Uniunea Europeana, la care viseaza sa adere, de mult timp. În conformitate cu punctul 18 din Rezolutia Parlamentului European privind relatiile U.E. cu Turcia sînt prevazute conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca Turcia pentru a putea spera la o aderare. Una din conditiile de baza este începerea unui proces de reconciliere cu Armenia. Cum s-ar spune Armenia deschide drumul Turciei spre Uniunea Europeana.

Semnarea protocoalelor aduce si o mare usurare mai multor guverne ale tarilor membre U.E. care pîna nu de mult, nu stiau cum s-o întoarca cînd venea vorba de relatiile lor cu Turcia care atragea dupa ea în mod automat, problema Genocidului armean. Chestiunea era delicata caci voturile diasporei armene, destul de numeroasa în unele tari, cîntarea greu la vremea alegerilor. Respira usurat si presedintele Obama, care nu prea mai stia cum sa iasa din încurcatura în care se bagase în timpul goanei sale dupa voturi, promitînd cetatenilor americani de nationalitate armeana ca, odata ajuns la Casa Alba, va impune recunoasterea oficiala a Genocidului armean.

Se pare ca toata lumea este multumita, dar oare nu-i prea devreme? Sa nu uitam ca cele doua exemplare ale protocolului Armeano-Turc trebuiesc aprobate de parlamentul si respectiv medgilisul celor doua tari si cum ne cunoastem compatriotii care au sînge fierbinte, tare ne temem ca în parlamentul de la Erevan vor iesi scîntei. Nici cu medgilisul turcilor problema nu va fi usor de rezolvat ca au si ei nationalistii lor.

De fapt spiritele la Erevan si ale armenilor din Diaspora sînt deja încinse deoarece protocoalele nu sufla o vorba despre recunoasterea genocidului de catre Turcia. Cei drept se mentioneaza undeva ca se va creea o comisie de experti si istorici care vor analiza conditiile în care s-au produs evenimentele din 1915.Vreti sa facem un pariu cu un pronostic asupra concluziilor pe care le va trage comisia?

Indiscutabil ca deschiderea frontierelor va fi deosebit de benefica  pentru economia Armeniei, care va putea astfel sa intre pe piata europeana iar investitorii straini vor începe sa prinda curaj pentru a patrunde pe aceasta noua piata, credem noi, deosebit de atractiva pentru ei, mai ales ca sînt de notorietate calitatile creative ale poporului armean.

Pe reversul acestei laturi benefice se afla însa suferintele vechi de aproape un secol ale natiunii armene supusa unui crunt genocid despre care Turcia continua sa afirme ca nu a existat, minimalizînd totul si exercitînd în acelasi timp un permanent santaj politic asupra statelor care ar fi înclinate sa recunoasca tragedia poporului armean. Daca Turcia de azi, refuza cu obstinatie sa recunoasca crimele comise de bunicii si strabunicii lor, atunci noi avem voie sa uitam de cei care nu au apucat sa ne devina bunici si strabunici si ale caror oase se amesteca înca în colbul drumurilor Anatoliei si ale Asiei?

Nu vrem sa devenim patetici, dar noi armenii din diaspora, ne întrebam daca este echitabil acest schimb nasit de marile puteri care doresc sa-i ofere Armeniei bunastare si dezvoltare în schimbul scoaterii „cuiului ruginit“ al Genocidului, din creierul poporului armean (asa cum s-a exprimat, în mod foarte plastic, onorabilul domn Andranik Mihranian, directorul asa zisului „Institut newyorkez pentru democratie si cooperare.“)? În treacat fie spus, credem ca aceasta geniala cugetare i-a uns la inima pe guvernantii de la Ankara.

Raspunsul la aceasta mare dilema: Dezvoltare contra Uitare – o va putea da numai Parlamentul de la Erevan si de aceea ne rugam lui Dumnezeu sa le dea parlamentarilor armeni gîndul cel bun, dar indiferent de hotarîrea pe care o vor lua, memoria celor un milion si jumatate de armeni goniti de pe pamînturile si casele lor, ca sa moara de foame sau de iataganele bas-buzucilor, vor ramîne în inimile si creierele noastre, nu ca un cui ruginit ci ca un potir de aur în care vom pastra vesnic amintirea acelor martiri.

Sevag HAIRABEDIAN

  •  
  •