Mihai Stepan Cazazian

MAGAZIN / DESTINUL CUVINTELOR ÎNCRUCIȘATE ȘI ARMENII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Când în preajma Crăciunului din anul 1913, americanul Arhur Wayne a publicat în New York World  un joc de cuvinte  încrucișate modern, el nu avea idee de urmările acestui fapt. Cititorii care s-au interesat de aceasta au sporit tot mai mult iar  în 1930 prestigiosul  Times  publica un prim  careu. Azi în România apar circa 50 de reviste care publică cuvinte încrucișate. În România primele reviste care s-au interesat de acest joc au fost Ochiul Lumii și  Gazeta de Duminică în 1925. Iar în anul 1929 ziarul Dimineața începe să publice cuvinte încrucișate permanent,  o rubrică de care se ocupă deja celebrul Gheorghe Popescu poreclit de cei apropiați „Rebus ”  lesne de înțeles dece. Popescu răspândește jocul în școli, prin tematici, concursuri și premii. Cei care se interesează de acest joc devin din ce în ce mai numeroși. În 1931 apar Revista Jocurilor și revista Rebus, cu sprijinul Ministerului Învățământului.Totul ia un asemena avânt încât ia ființă Asociația Culturală Rebus, care bate si insigne. În anul 1932, la Craiova se organizează un mare bal Rebus.

Toate straturile sociale erau preocupate de rezolvarea de rebusuri si participau la concursuri. Đar în anul 1933, spre surpriza tuturor Tudor Arghezi se implică și el în această mișcare și publică o carte intitulată Cuvinte potrivite și încrucișate.

bedighianCum era și de așteptat nici comunitatea armeană nu a stat deoparte. Constrănțeanul Nory Bedighian a devenit „corifeul rebusului românesc” ,el  era fiu de preot și studiile primare și secundare le făcuse în urbea tomitană. Descoperit de celebrul N.Gh.Popescu -Rebus, și între anii 1934-1936   situat în frunte rebusiștilor creatori de  definții umoristice remarcabile, careurile sale devin antologice. Spre regretul tuturor a murit prematur.

Războiul a înlăturat preocupările rebusistice, dar în 1957 revista REBUS își reia apariția. Tirajul ajungea la incredibila cifra de 500000 de exemplare dar cererea era mult mai mare. Prin calitatea definițiilor care stimulau atât perspicacitatea cititorilor, dar și propagarea culturii pe o largă paletă culturală, careurile românești erau pe primul loc în lume, fapt recunoscut de specialiștii străini în domeniu.

Astăzi, deși s-au proliferat revistele cu careuri facile (integrame) care merg pe sinonime, (ostaș=cătană) revistele enigmistice de calitate nu au dispărut cu toate că au de luptat cu internetul, mobilul și alte preocupări care duc la treptata diminure a popularități acestui sport al minții. În prezent avem totusi o cohortă de rebusiști redutabili care publică jocuri de calitate. Lista lor este destul de lungă. Printre acestia, iată că avem și un conațional de-al nostru, de data asta piteștean, ( dar de baștină constănțean…) în persoana dl Eugen Diradurian, care s-a remarcat venind în primele rânduri ale rebusimului românesc. El a obținut, alături de alții rebusiști români, premii internaționale pe acest domeniu. Mai mult, a publicat în circa 50 de numere ala revistei de specialitate un studiu analitic extins privitor la filozofia definițiilor rebusistice. De altfel Dl. Eugen Diradurian publică și cărți de eseuri pe diferite teme și ele pot fi consultate la bibliotecile argeșene. Dicționarul lui Adrian Atanasiu , Poezia definițiilor rebusiste (Ed. Tehnică ,2000, ISBN 973-31-1499-5) prezintă, alături de numeroși alți autori, și peste 40 de exemple de definiții remarcabile aparținând  dl. Eugen Diradurian.

Definițiile rebusistice ale dl. E.Diradurian au făcut obiectul unei analize dintr-un capitol al disertației de doctorat a dl. Cristian Pașcalău la Unversitatea Babeș Bolyai-Cluj Napoca, Facultatea de Litere, având titlul:  „Forme textuale simple.Premizele constitutive și de definire a operațiilor semantice.”  (2015), de unde cităm: „ în acest capitol alocăm un spațiu mai larg contribuției teoretice și ilustrative ale lui Eugen Diraduran, datorită nu doar unor argumente cantitative (multitudinea de articole, bogăția materialului ilustrativ, referințele numeroase) ci și datorită calității (unitatea de concepție, coerența abordării, criteriile propuse pentru clasificarea definițiilor etc). Datorăm acestui autor o serie de articole teoretice publicate în Rebus Magazine, din martie 1989 până în martie 1992. Diradurian abordează definițiile enigmistice din perspectiva semanticei lexicale si a stilisticei funcționale, dar mai dovedește și o deschidere intuitivă spre poezie atunci când discută unele exemple revelatoare”.

Revista „Labirint”  (nr.27, 2014) îi dedică un medalion omagial enigmistic lui Eugen Diradurian.coperta

Lui E.Diradurian îi datorăm și descoperirea și introduceea în circuitul enigmistic a unui nou gen de problemă : Rebo-metagramat,  care acum este cultivat de multe reviste din România.  Cităm: „Rebo-metagrama este creaţia rebusistului piteştean Eugen Diradurian şi, aşa cum  sugerează şi denumirea, este un gen enigmistic compus dintr-un  Rebo clasic – ale cărui elemente trebuie supuse metagramării, conform unei chei, înainte de a fi “lipite” pentru a ne conduce spre soluţie. Cu alte cuvinte, pentru a dezlega o astfel de problemă trebuie să “citim” două sau mai multe imagini, să înlocuim în fiecare câte o literă ( ca la metagramă ) apoi să lipim cuvintele rezultate ( ca la rebo ).”cartea-1_cr

.

Dintre cărțile publicate de E.Diradurian, si care se găsesc destul de greu, cităm titlurile: „ Contemporani cu Apocalipsa?” (97p. 2009), „ Cer mare și pământ” (229 p. 2010) , „Ce nu spune Biblia” (2012).

 

După cum am mai amintit, Rebusul, acest sport al minții și totdată propagator de cultură, este ocultat în prezent de prea numeroasele publicații de cuvinte încrucișate care merg pe sinonime,  ce necesită cunoștințe minime de dicționar (integrame), nestimulând nici pe cititor nici pe cel care compune, acesta din urmă căutând numai partea materială.

 

cartea-2_crLa începuturile revistei noaste, Ararat, Dl. E. Diradurian, solicitat de redactorul șef de atunci, Bogdan Căuș a publicat un scurt articol și un timp, câteva careuri în care a inserat și unele cuvinte cu trimitere armenească. Careurile au avut un ecou favorabil la citirorii amatori de rebusuri, care au telefonat să întrebe de ce acestea nu mai apar.Schimbarea orientării revistei către o direcție diferită a  făcut ca să numai fie  loc pentru rubricile de rebus și alte genuri similare. Acest gol însă ar putea fi eventual  remediat prin publicarea, la perioade adecvate de timp, a unor suplimente dedicate genurilor enigmistice. Aici experiența dl E.Diradurian ne-ar putea fi de mare folos.

 

Dl Eugen Diradurian este inginer metalurg (Politehnica din Bucuresti), iar apoi a absolvit cursurile postuniversitare pentru specialitatea de inginer de instalații.

 

ARPIAR  S.

_______________

Referințe

  1. Figuri de armeni din România, Bogdan Căuș, Ed. Ararat, 1998
  2. N.Bedighian, în „Cuget Liber” nr.102, an 2000, de Bakos-Sphinx Dumitru
  3. internet.