Elena Ciobanyan

Lupta continuă între filme şi lucrările de artă – Interviu cu regizorul Harutyun Khachatryan, director al Festivalului „Caisa de Aur”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

3c9bb6da3e158e94c435a19143c3e944

În penultima zi a celei de-a 10-a ediții a festivalului ˝Caisa de aur˝, la cinema Moscova din Erevan,  s-a difuzat filmul ˝Scăpare nesfârşită, reîntoarcere eternă˝ realizat de regizorul fondator al festivalului, H. Khachatryan. Filmul este povestea unui armean, care neputând să-și găsească drumul în viață şi să se realizeze  părăseşte ţara. Tocmai despre acestea am  discutat cu regizorul Harutyun Khachatryan.

Domnule Khachatryan, care este dorinţa eroului filmului dvs, Hayk: bogăţia, familia, patria..? 

– În ultimele decenii în famiile noastre există un sindrom de pelerinaj, emigraţie, cu care ne confruntăm mereu. Aceasta este cauza, că în timpul vizionării filmului meu oamenii încep să oscileze între sentimente şi prejudecăţi contradictorii şi dificultăţi, nefiind în stare să ne controlăm emoţiile. Prin filmul meu am încercat să fac apel la oameni pentru a-i trezi şi ajuta să înţeleagă cauzele durerii adânci şi să îndure consecinţele.

– Ce gânduri, griji aveaţi până la realizarea festivalului?

Festivalul a fost creat, deoarece cinematografia armeană era la un pas de distrugere, era aproape moartă. Se vânduseră studioul, arhiva cinematografică şi toate sălile de cinema. Iar filmele şi telenovelele erau de proastă calitate. Pentru a reînvia cinematografia aveam de ales numai două căi: ori trebuiau făcute investiţii mari pentru redeschiderea studioului de cinematografie, găsirea tehnicii şi finanţarea noilor filme, ceea ce era imposibilă în Armenia, ori trebuia parcurs un drum lung şi dificil: reformarea unei anumite atmosfere cinematografice, a festivalului, a şcolii internaţionale, organizarea de master class, aducerea filmelor în Armenia din întreaga lumea, prezentarea filmelor armene deja realizate în întreaga lume şi deschiderea poftei tinerilor faţă de cinematografie. Credeam că ne ajuns 5 ani ca să realizăm acest lucru, dar în realitate, ne-au trebuit 10 ani. Doar astăzi vedem roadele festivalului. Dacă în primii ani participau 2-3 filme la concursul armenesc, în acest an au fost 50 de filme, iar noile filme armeneşti participă la diverse festivale internaţionale şi primesc premii de onoare.

–         Care sunt reușitele festivalului?

–  Sunt mândru că festivalul a reuşit şi s-au realizat şcoli de film pentru studenţi, care deja au terminat cursurile şi acum realizează filme. Sunt, de asemenea, bucuros pentru popularitatea pe care acest festival a căpătat-o fiind considerat, în acest moment, unul din cele mai bune festivale din lume. În afară de aceasta, festivalul nostru a primit premiul de onoare din partea Hollywood Foreign Press Association’s , acum cîțiva ani ceea ce ne-a surprins foarte mult.

Totuşi ce părţi slabe are festivalul ˝Caisa de aur˝?

– Una din aceste părţi este lipsa cinematografelor la Erevan. Nu întotdeauna evaluăm corect posibilităţile şi aducem mai multe filme decât suntem în stare să prezentăm. Din păcate nu căutăm noutăţi în domeniu, ci aducem filme deja realizate şi văzute în lume. Până la urmă, cred că misiunea festivalului constă în găsirea noilor talente în artă.

Dacă aveţi atâția spectatori, oare acesta nu este un stimulent pentru construirea de noi săli de cinema?

– Armenii sunt negustori extraordinari, dar nu în domeniul de artă. În ciuda acestui fapt, la sfârşitul anului 2013 se va deschide o nouă sală de cinema cu 5-6 case de vânzare. Deja lucrăm în această direcţie. La festivalul de anul viitor se vor face prezentări de filme. Încercăm, de asemenea, să redeschidem Sala de Vară a cinematografului˝Moscova˝ din Erevan, unde vor fi prezentate câteva filme.

Există  filme ce nu pot fi încadrate în festival?

– Filmul trebuie să fie o lucrare de artă. Nu există nici o limitare de ordin religios, politic sau naţional. Deci, nu arătăm doar filme comerciale.

Care sunt filmele comerciale?

– Filmele care nu contribuie la dezvoltarea limbajului cinematografic, sunt gândite doar cu scopul de a scoate bani. De exemplu, pe regizorii G. Reggio, Margarethe von  Trotta  nu-i aducea nici un organizator de festival comercial. Noi facem tocmai invers. Invităm regizori, realizatori care îmbogăţesc limbajul cinematografic. Şi aceasta este o modalitate de a dezvolta și îmbogăți limbajul cinematografiei armene.

Care au fost evenimentele cele mai importante din acest an?

– Important a fost că în programul din acest an au fost incluse multe filme armeneşti, iar festivalul a fost realizat tocmai pentru aceasta. În plus, sunt foarte bucuros, că în ediţia a 10-a a festivalului am avut ca invitat de onoare pe  Charles Aznavour, Artavazd Peleshyan, Kim Don-Hoy.

Elena Ciobanyan

  •  
  •