Elena Ciobanyan

Lupta contemporană a jurnalismului şi literaturii. În dialog cu scriitorul Mher Arshakian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 mher-arshakyan

Se spune, că în Armenia sunt puţini jurnaliştii adevăraţi, iar literatura modernă nu stă bine cu timpul. Cel puţin aşa crede poetul, jurnalistul, Mher Arshakian. Dar de ce, vom afla acum.

INTERVIU

Autor: Astăzi mulţi scriitori se ocupă de jurnalistică. Tu la fel. De ce? Este un fel de soluţie a problemelor zilnice?

Mher: Mă ocup de jurnalistică, dar nu am fost niciodată jurnalist, sunt scriitor. În jurnalistică lumea este total diferită. Acolo nu există aventură estetică. La început jurnalistica rezolva probleme religioase, iar aum doar umblă în lucrurile altora, ceea ce nu le este pe plac şi mai mult îi închide. Jurnalistica nu este libertatea ta, pentru că nu are răspunsul întrebării întrebărilor, iar literatura ar putea să răspundă la aceste întrebări fără să deranjeze pe nimeni. Literatura nu înfricoşează, intimidează, nu trăncăneşte.  Iar unde nu este îngrijorarea altuia, acolo nu există bani.

Autor: Ce trebuie pentru a fi un scriitor bun: aptitudine de a vedea şi înţelege realitatea sau empatie?

Mher: Da, toate acestea aparţin omului bun, însă într-un om bun trebuie să fie ceva pentru a  fi cineva. Jurnalistica adevărată este operativitatea, scoaterea în evidenţă operativă a secretului evenimentului.

Autor: Este importantă şi foarte interesantă jurnalistica de cercetare, însă în Armenia nu există jurnalistică de cercetare şi nu poate exista, ca în SUA, pentru că este un serviciu scump şi.. foarte periculos. Autoritatea noastră nu va suporta aşa ceva!

Mher: Noi putem să descoperim ceva, să spunem ceva, dar nu lucrăm.. Jurnalistica noastră nu descoperă secrete, pe când tot sensul existenţei acesteia constă în dezvăluirea secretelor, faptelor ascunse. În realitate, secretul este acel cancer, care mănâncă ţara pe dinăuntru. Jurnalistica noastră este doar o istorie a celulei.

Autor: Poate secretele nu se descoperă, pentru că nu mai are rost să spunem ceea ce este deja clar.Dar ce fel de probleme rezolvă astăzi literatura? Cum o vedeţi în viitor?

Mher: În viitoarea literatură vor fi puţine cuvinte, pentru că este deja spus totul. Acum este faza următoare a Iceberg-ului lui Ernest Miller Hemingway, când nu există cuvinte, pe când  subînţeles cât vrei. Asemenea literatură a fost examinată în toate ţările totalitare, mai ales în Uniunea Sovietică.

Autor: În ţara noastră au loc diverse revoluţii, evenimente nu tocmai plăcute, dar unde şi cine au reacţiile în literatura contemporană?

Mher: Poezia nu mai are timp. Aceasta este o formă de interrelaţie, comunicare, dar nu cu omul, deoarece fiecare se exprimă individual. Omul se găseşte pe el însuşi în limbă, vorbă şi nu cuvintele îl găsesc pe el. Şi el se va recunoaşte în vorbă, dar vorba nu se recunoaşte în om, pentru că  unul dintre ei este iniţial, altul ca rezultat.

Autor: În prezent, la Erevan s-au construit multe biblioteci-cafenele. Dar acestea vor creşte interesul cititorilor faţă de literatură?

Mher: Iubitorii de cărţi, a căror privire caută într-una litere, vor intra şi în astfel de biblioteci. De exemplu, mie îmi place foarte mult.

Autor: Ce ai zice de internet? Oare poate deranja literatura?

Mher: Internetul este deliciu pentru ochi. Dar dacă eşti cititor adevărat, oriunde vei găsi de citit.

Autor: Totuşi, se crează sau se va crea literatură care-i va interesa  pe cititorii din viitor?

Mher: Şi înaintea noastră scriitorii se îngrijorau în această privinţă, însă literatura crează cititorul, nu scriitorul. Aşa că nu este cazul să ne îngrijorăm, căci aceasta este o atitudine falsă.

Elena Ciobanyan

 

  •  
  •