Redactor

Limba armeana si Venetia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Venetia2009 120_650_250Capacul cutiei cu parfum de Venetia se închide usor. Înauntru s-au strîns oameni, locuri, toate pe un fond muzical aparte. Un lucru trebuie, însa, sa nu ramîna închis acolo: limba armeana; trebuie vorbita sau cel putin reamintita din cînd în cînd, chiar daca circumstantele nu sînt cele mai favorabile.

Paleta tarilor participante a fost vasta: Franta, Italia, Luxemburg, Germania, Ungaria, Statele Unite ale Americii, Belgia, Elvetia, Rusia si Armenia. O sansa în plus de a cunoaste armeni din diferite colturi ale lumii, precum si oameni interesati de limba armeana, întrucît dintre cei participanti nu toti erau armeni. Este intrigant sa vezi oameni de alte nationalitati interesati sa studieze aceasta limba care nu este deloc usoara nici pentru reprezentantii natiei. Majoritatea erau studenti la universitatea Ca’Foscari si învatau limba armeana acolo. Reprezentanti rumanahay am fost: Nariné Bogdan-Caus, Maria Rafaela Cazazian, Arminé Vosganian si semnatara acestor rînduri.

Cursurile au fost împartite pe patru niveluri: primul nivel pentru cei care nu stiau armeana sau stiau numai alfabetul armean, nivelul al doilea unde se facea mai multa gramatica si unde erau cei care vorbeau într-o mica masura limba armeana, nivelul trei unde se citeau texte mai întinse si se punea accentul pe ortografie si nivelul patru unde se citeau texte complexe si se studia grapar – armeana veche, cea în care se face si slujba la biserica. Cu totul nou, si la nivelul trei s-au facut ore de grapar, dar nu gramatica, ci traducerea cîntecelor religioase în asharapar – armeana vorbita. În plus, au fost adaugate cursuri despre compozitori si compozitii armenesti. Singurul curs tinut în limba engleza, care îi privea pe toti cursantii era cel de istorie a armenilor. Grupul profesorilor, spre deosebire de grupul cursantilor, ramîne an de an aproximativ acelasi: Salpy Kasbarian, Raffi Setian, Rosine Tachdjian, Bared Manok, Benedetta Contin, Artsvi Bakhchinyan, Armine Melkoniyan.

venetiaAproape toate serile au avut cîte o tema: fie ca era o prelegere despre biserica armeana – tinuta de preotul Vahan Hovhannessian din Bayside, New York, fie despre armenii din Venetia – prelegere tinuta de Sona Harutiunyan care a scris si o carte în acest sens în limbile armeana si italiana –, fie despre cinemateca armeneasca – tinuta de Artsvi Bakhchinyan, care face parte din organizatorii festivalului Voske tiran / Caisa de aur, festival international de film din Armenia –, fie despre identitatea armeneasca – tinuta de parintele Levon, gazda acestui curs de vara de limba armeana. Într-una din seri am vizionat unul din filmele cîstigatoare la festivalul Voske tiran: „Autumn“ (Toamna), productie Turcia, în regia lui Özcan Alper, un film despre armenii din Turcia islamizati, care vorbesc un dialect al limbii armene.

În fiecare miercuri am avut „urah erego“ (seara vesela) unde fiecare, cursant sau profesor, era invitat sa dea frîu liber imaginatiei si sa faca o mica reprezentatie: fie dans, fie cîntec, fie o gluma sau orice altceva. Astfel, am avut placerea de a asculta cîntece în diferite limbi straine, cîntate nu doar de vorbitorii limbii respective.

Anul acesta cele trei saptamîni au înglobat numai doua duminici cu program. Astfel, în prima duminica am participat împreuna la slujba, tinuta de parintele Levon la biserica armeneasca din Venetia „Surp Hatchi“. A doua duminica era sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului si am fost cu totii pe insula San Lazzaro, unde am asistat la slujba tinuta de preotul de acolo. În timpul slujbei, cum e traditia în bisericile armenesti, s-au sfintit struguri, apoi au fost împartiti tuturor celor ce erau prezenti. Dupa slujba, mhkitaristii ne-au servit cu un bufet, foarte gustos de altfel.

Cînd am vizitat micul, dar celebrul muzeu al manuscriselor de pe insula, ne-a fost indicat un anume manuscris si povestea lui: tarul Petru cel Mare, înainte de a fi tar, în una din calatoriile lui în Olanda a fost coleg de camera, la hanul unde a tras, cu un armean, cu care s-a împrietenit. Ulterior, devenind tar, cei doi s-au reîntîlnit în Rusia. tarul, în semn de prietenie, l-a lasat pe armeanul respectiv, ce era negustor, sa aleaga ce cadou ar dori sa-i faca. Acesta a cerut sa poata face comert liber în teritoriul rusesc. Astfel, manuscrisul din muzeu este „permisul“ dat de tar prietenului sau.

Locul unde ne placea sa „evadam“ era Collegio Armeno „Murat-Rafaelian“ unde de fiecare data am fost primiti cu caldura si am petrecut niste momente de neuitat, în acompaniamentul pianului sau a chitarei. În plus, aici, am avut ocazia sa cunoastem noi armeni, întrucît o parte din Murat-Rafaelian serveste drept hotel si multi armeni ramîn acolo pe perioada sederii în Venetia. O alta parte a cladirii gazduia expozitiile pavilionului armenesc si sirian din cadrul marii expozitii de arta moderna ce are loc în Venetia o data la doi ani si dureaza sase luni: La Biennale. Astfel, întreaga Venetie era „împînzita“ de expozitii reprezentative diverselor tari participante. Erau, însa si doua centre unde au fost reunite mai multe tari, fiecare cu pavilionul ei: Giardini si Arsenale. Aici am putut vizita pavilionul românesc reprezentat la înaltimea cerintelor de stefan Constantinescu, Andreea Faciu si Ciprian Muresan. Întrucît arta moderna este deschisa diferitelor metode de exprimare, în timp ce o parte din pavilionul românesc s-a prezentat cu scurt-metraje, pavilionul egiptean era prezent cu niste „creaturi“ gigantice din paie, iar în pavilionul american, între operele expuse, se putea vedea un numar de cincisprezece perechi de mîini din ceara, asezate în diferite pozitii. Pavilionul armenesc era reprezentat de Gayané Khachaturian, pictorita din Georgia de origine armeana, care din pacate a încetat din viata anul acesta.

Chiar în ziua în care am ajuns, am observat un afis într-o statie de vaporetto – mijlocul de transport în comun în Venetia – si anume: „Grandi Romeni a Venezia“ si mi s-a parut ca vad numele Mircea Eliade. Întrucît nu am putut sa zabovesc ca sa pot întelege despre ce e vorba, ulterior am revazut afisul si am înteles ca ceea ce vazusem era corect. Sub genericul „Mari români în Venetia“ erau prezentati pe scurt cîte unul din marii nostri români care au fost si în Venetia si pe afis erau notate citatele lor la adresa acestui oras. Pe parcurs am descoperit afise cu Corneliu Baba, Constantin Brâncusi, Emil Cioran, Eugen Ionesco si Nicolae Iorga. Devenise interesant sa descopar aceste afise! Ca sa înteleg mai bine despre ce este vorba am fost la Institutul Cultural Român din Venetia, de unde am aflat ca aceste afise fac parte dintr-o campanie de promovare a românilor. M-a bucurat sa aflu acest lucru!

Zilele la Venetia s-au scurs repede, s-au strîns multe amintiri, iar melancolia de dupa ele este inevitabila la întoarcere!

Multumesc si îl felicit pe parintele Prof. Boghos Levon Zekiyan deoarece fara dumnealui acest curs nu ar fi existat, la fel ca si departamentul de limba armeana al facultatii Ca’Foscari, în cadrul caruia se desfasoara acest curs de vara. De asemenea, multumesc Uniunii Armenilor din România care a facut posibila participarea noastra la acest curs.

Hasmig Mariam Danielian

  •  
  •  

One Response to Limba armeana si Venetia