Andreea Barbu

Levon Mantaşev și “moştenirea pierdută”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

   

          În 1911, la moartea sa, Alexander Mantaşev ,  omul soluţiilor valabile şi viabile, a lăsat o moştenire impresionantă, alcătuită din uzine, fabrici, imobile şi terenuri în mai multe oraşe europene, herghelii de cai, grajduri, acţiuni la bănci şi companii petroliere. Enumerarea este evident selectivă şi din cauza precarităţii informaţiilor existente. Nici acum nu putem trece cu vederea entuziasmul său ofensiv, pasiunea, seriozitatea şi performanţele sale.

Portretul lui Hovsep Mantasev de Martiros Sarian, (1915)

          Fără să cunoască succesul fulminant al tatălui sau în afaceri, Levon Mantaşev   s-a dovedit  suficient de abil, ingenios şi puternic. Scânteia, priceperea, voinţa, dârzenia au existat şi în cazul său, dar vremurile nu au mai fost favorabile. La uzinele lui Mantaşev  au prins cheag mişcările revoluţionare conduse de Iosif  Visarionovici Stalin care au culminat cu schimbarea regimului politic. Parcursul individual al tânărului Levon legat de lumea afacerilor a fost frânt de istoria mare. Un timp nu prea îndelungat chiar a reuşit să sporească averea familiei, fiind ambiţios, înzestrat şi pregătit special pentru acesta lume sinuoasă. A avut conexiuni cu cele mai importante companii din domeniul exploatării şi comercializării petrolului, a cumpărat imobile în Sankt Petersburg şi Moscova, căutând să fie în prim-planul evenimentelor.

        A trăit, ce-i drept, cu aplomb, în huzur, lux şi risipă, vânâd manifestările mondene, neintuind frământările sociale şi neobservând butoiul cu pulbere al Europei. A iubit, ca şi tatăl său arta, creaţia intelectuală, insolitul, a fost cuprins de frenezia noului. Cursele de cai au reprezentat marea sa pasiune, animalele sale câştigând, în proporţie covârşitoare, la competiţiile internaţionale care la vremea aceea erau numeroase. Societatea ecvestră fondată de el a fiinţat într-o clădire remarcabilă construită în 1905 de arhitectul Ivan Zholtovski. Levon Mantaşev  a fost o perioadă proprietarul vilei “ Lebăda neagră “ din Moscova, operă a ahitecţilor V. D. Adamovici şi V. M. Mayat, ridicată în perioada 1907- 1910 care are pe frontispiciu monograma sa. Fără echivoc, este vorba despre un personaj prezent în toate saloanele importante din capitala Imperiului Rus, un apropiat al artiştilor şi scriitorilor, aflat mereu într-o lumină strălucitoare. Revoluţia din 1917 a curmat această viaţă, frângând destine şi ducând la ruină multe edificii deosebite. Toate bunurile imobile ale întregii familii Mantaşev  au fost naţionalizate. Dar abuzurile şi umilinţele nu s-au oprit. Au fost confiscate tablourile, lămpile, piesele de mobilier. Printre acestea s-a aflat şi Portetul lui Hovsep Mantaşev  realizat de Martiros Sarian în 1915 care poate fi admirat astăzi la Galeria Naţională de Artă a Armeniei. Se poate observa lesne din această lucrare personalitatea flamboaiantă, figura radioasă şi exuberanţa celui pictat.

         Pentru membrii familiei Mantaşev , deposedaţi chiar şi de bunurile elementare, evacuaţi din casele lor şi lipsiţi de orice mijloace de a trăi soluţia cea mai potrivită a fost exilul în Franţa, la Paris, unde, bineînţeles, au urmat alte dificultăţi şi obstacole. Până la urmă, au înţeles că trebuie să renască din cenuşă, să reziste în timp, să spere, să-şi depăşească limitele şi să se solidarezeze cu alţi armeni aflaţi în situaţii similare. Traseul lor nu a fost linear şi a reflectat răsturnările politice aberante din epocă. Autorul rus Alexei Tolstoi care a emigrat, la rândul său, în Europa occidentală în perioada 1917-1923 l-a amintit în scrierile sale pe Levon Mantaşev  schimbat faţă de cum îl cunoscuse în Imperiul Rus. Temerarul, impetuosul, expansivul şi dinamicul om de afaceri era vulnerabil şi temător. Cei patru fraţi, ajunşi şoferi de taxi în Paris, cunoscuţi printre obişnuiţii locului pentru cunoştinţele lor deosebite în domeniul artelor plastice, au învăţat să trăiască altfel. Revoluţia Rusă a reuşit să schimbe nu numai faţa teritoriului unde a avut loc ci şi a lumii întregi. Consecinţele sale cumplite lovesc şi astăzi, fără preget, victimele istoriei fiind numeroase.

 Diferită de geografia din care veneau, Franţa le-a oferit un cămin membrilor familiei Mantaşev, un loc unde puteau împărţi valorile în care credeau.

           Filmul realizat în 2013 şi intitulat “ Moştenirea pierdută “ se referă la anii de glorie ai lui Levon Mantaşev , la pasiunea sa pentru cursele de cai, realizând o frescă a acelor ani glorioşi când comunitatea armeană din Tiflis era numeroasă, avea reuşite şi se mândrea cu succesele sale. Titlul acestei producţii are în vedere nelegiuirile comise de comunişti în numele egalităţii. Cinematografia armeană poate face dreptate acestei familii, prin noi realizări, analizând şi relaţia indivizilor cu istoria.

Andreea BARBU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *