Mihai Stepan Cazazian

La Târgul de Carte Gaudeamus / “Cutele și cutrele memoriei. 2008-1969-2008 “ de Paul Grigoriu

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Paul-Grigoriu_VictoriaBooks_PublicaO carte fără prea multe bătăi de cap și fără bibliografie și note de subsol, ci doar o simplă peripatetizare prin propria biografie este semnată de o fostă mare vedetă a Radioului Românesc.

Regretatul Paul Grigoriu.

Care dovedește  și în volumul “Cutele și cutrele memoriei. 2008-1969-2008 “( Editura Victoria Books, 2015) că n-a fost doar un bărbat cu o voce excepțională, ci a posedat și un cap pe măsură. Este vorba de aventura unui slujbaș din radioul românesc, care dă un soi de raport de activitate despre media românească, în general. Amintirile, rememorările, comentariile și observațiile – uneori acre și acide, alteori cald amicale – unui om care și-a consumat viața în  fața microfonului. Un om care a intrat în radio în 1969 – june absolvent de litere – și a ieșit, prin demisie, în 2008, cu un prestigiu nealterat și o calviție de invidiat.40 de ani din viața unui om.Și din viața unei instituții. Istorisirile lui Paul Grigoriu din acest volum nu au savoarea melancoliilor legate de Bacăul patriarhal natal sau cele întrețesute de trăitorii din satul românesc de astăzi, pe care i-a cunoscut direct, la Buciumeni – fosta lume țărănească de ieri atît de bine redată într-un volum anterior– ci aduc un soi de virilă și vioaie participare la tot ce a mișcat în Radio (mai ales, dar și televiziunea) din România. Locul de muncă,de viață. O vedere din interiorul unei instituții, o endoscopie a unei bresle,o fișă clinică, cu bune și rele a acelei lumi în care i-a fost dat să trăiască. N-a făcut rezistență prin cultură, dar nici turnătorii sau alte rele la care s-au dedat ( destui) colegi de breaslă. Aflăm multe dedesubturi ale acelei lumi.Așa cum a perceput-o Paul Grigoriu. Poate că o astfel de mărturie, asumată onest și participativ – ăsta am fost și gata! –  ar merita să avem la îndemănă și despre alte instituții,pentru a contura, cît mai aproape de adevăr, ceea ce s-a consumat lîngă noi.Cu noi și familiile noastre. Cu părinții și bunicii noștri. Multe portrete, redactori,în sepia, artiști,în color, nu puțini activiști,alb și negru, dar și bucuria de a trăi a naratorului. Dincolo de contingent. Muzică și fel de fel de povești, emisiuni care l-au făcut faimos pe simpaticul causeur, pasiunile lui,muzica rock mai ales, tinerii de ieri ajunși azi la vîrsta senectuții ( sau a neantului), o carte alcătuită din mici fragmente, “Journal en miette”, precum cel al lui Ionesco, la fel de proaspăt și miezos pe alocuri. Au trecut anii, au trecut protagoniștii, a trecut și autorul. A rămas însă o carte, încă o carte, a unui om, care a iubit viața deopotrivă cu cărțile. Cel puțin asta putem desluși din această confesiune postumă. Paul Grigoriu, 1945-2015.

 

Cristina M.

 

  •  
  •