Giuseppe Munarini

La revedere Alber! Doctor Alber Mahchikian (10.12. 1953-9.06. 2013)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Alber 001

       Există știri pe care nu am vrea să le primim niciodată! Duminică dimineața, am primit un scurt e-mail care anunța moartea lui Alber. Alber Mahchikian. Nu-mi amintesc exact când l-am cunoscut; am fost prieteni de mulți ani. O prietenie care s-a născut pe Insula San Lazzaro din Veneția sau la Colegiul „Moorat Raphael”, ori Universitatea din Padova, la întâlnirile cu părintele arhimandrit Levon Zekiyan, după un curs sau un seminar armean, unde venea și el cu Daniela, soția lui.

Apoi, a început Liturghia la Padova cu pr. Boghos Levon Zekiyan; el, cu vocea lui magnifică, cu un timbru vocal inconfundabil, a venit de multe ori să cânte la liturghie.

Am aflat că s-a născut în Siria, la Damasc. Odată a venit la Institutul „Guinizelli” din Monselice, școala unde am predat. Venirea lui la Institut mi-a provocat o mare bucurie. L-a cunoscut pe directorul școlii prof. Franco Costa și pe alți profesori de diferite discipline. A fost bine primit! A fost însoțit de sora lui, dacă nu mă înșel, sau de cumnata lui. Au venit din Siria, când era încă pace.

De ce a venit Alber într-o școală italiană? Îmi spusese – vorbind în armeană și italiană (îi plăcea să vorbească în armeană cu mine, iar pentru subscrisul a fost un motiv de a practica limba armeană) -, că a creat o rețea de sprijin pentru un centru din Armenia. Se numea Panik[1], în mod particular încercată de cutremurul care a lovit Armenia. A făcut posibilă adoptarea la distanță. Au fost adoptați mulți copii și tineri de către colegii mei și de către alte persoane. În timpul adopțiilor cei din Panik au răspuns prin mai multe scrisori de mulțumire în care narau, într-un mod simplu și aproape naiv, despre familiile lor și studiile acestora. De asemenea, în școala noastră, au fost ținute și întruniri culturale și informaționale. Au venit la Monselice personalități notabile: pr. Boghos Levon Zekiyan și profesoara Antonia Arslan pentru a ilustra, chiar dacă pe scurt, situarea geografică a Armeniei, localitățile în care trăiesc armenii.

Cu ajutoare interne și externe a fost creat chiar și un apeduct în zona Panik. Îmi amintesc de decesul profesorului Carlo Arslan, mort în anul 2000 într-un accident stupid de circulație într-o zi frumoasă de primăvară, chiar la Padova, cum ai decedat tu, dragă Alber, într-o zi de primăvară, duminică 9 iunie, la Garda, unde cu un prieten, ai făcut o scufundare.

Tu, care odată ziceai că nevoile oamenilor sunt multe, ai ales acelea ale comunității armenești și iubeai în mod special copiii, poate pentru nu ai avut ai tăi.

Tu, ajuns în Italia la numai 14 ani, ți-ai terminat studiile aici la noi, devenind arhitect, găsind o profesie bună ca reprezentant al unei importante fabrici.

Mi-ai spus că pr. Komitas al mechitaristilor – plecat de la San Lazzaro pentru a activa într-o parohie catolică armeană – a fost cel care ți-a infuzat dragostea pentru Panik. Într-un anumit sens, tu, care nu ai fost nici preot, nici monah, ci un arhitect, ai fost un pic „mechitarist”. Nu doar pentru că unchiul tău, p. Yeghishe Julian, ți-a am infuzat dragostea lui Mekhitar, ci și pentru că ai făcut cunoscută dragostea pentru Armenia celor care trăiau cu tine.

Știu că ai fost iubit. Vineri 14 iunie, Biserica unde a avut loc înmormântarea  ritul catolic armean a fost plină de credincioși, conaționali armeni și italo-armeni. A fost prezent și domnul Giampietro Menin, primarul municipiului Camponogara (provincia Veneția), localitate în care tu ai fost viceprimar. Nu au lipsit nici personajele cunoscute din diaspora armeană.

Știam că erai preocupat și pentru România, cu ajutoare la Caritas și că ai fost un membru activ al mai multor asociații de într-ajutorare.

Liturghia de înmormântare a fost celebrată în Biserica „Santa Maria Assunta e San Prosdocimo”[2], în ritul armean de către Abatele General Vardaped Elia Kilaghbian. Au concelebrat: pr. Levon Zekiyan, Mesrop Sulahian, Hamazasp Kechichian, fr. Anton Grigorian și fr. Georg Sargisian și pr. Massimo Donà, paroh de Premaore, o fracțiune din Camponogara.

Au fost prezente cele două surori și unchiul, pr. Yeghisheh Julian, în timp ce nu au putut veni mama și fratele, blocați în Orientul Mijlociu. Asociația „Italiarmenia” a fost reprezentată de către dr. Vartan Giacomelli. Nu a lipsit steagul Armeniei pe care ai iubit atât de mult.

A fost un moment în care s-a putut atinge cu mâna bunătatea și inventivitatea ta. Noi te amintim înaintea Domnului, care nu te va uita, deoarece nici noi nu te vom uita, ci vom crea, în memoria noastră o fereastră spre Paradis, către „Ierusalimul ceresc”, mereu amintit în „Oficiile pentru odihna sufletelor”.

Giuseppe Munarini- Corespondent din Italia



[1] Este numele unei localități din Armenia.

[2] Primul episcop de Padova, de  naționalitate greacă.

  •  
  •  

One Response to La revedere Alber! Doctor Alber Mahchikian (10.12. 1953-9.06. 2013)