Mihai Stepan Cazazian

LA ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR / LIANTUL

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

dsc_0750-1

 

Unitatea este opusul dezbinării. Fierul pietrisul si nisipul se țin împreună datorită unui liant: cimentul. Betonul armat este un etalon de tărie, duritate și rezistență.

Limba este liantul care menține identitatea, unitatea și cultura unei națiuni. Nimeni nu constuiește clădiri fără beton și fără să folosească cimentul. Nici un popor nu supraviețuiește fără să folosească limba sa proprie. Chiar când evreii europeni și-au pierdut limba ebraică ei și-au construit o limbă de serviciu – idișul – un dialect german cu expresii si cuvinte ebraice, cu care s-au identificat vreme îndelungată, dar pe care l-au părăsit odată ajunși în Israel.

Eforturile forurilor noastre conducătoare în direcția promovării limbii naționale se rezumă la a traduce (uneori), predicile, la a menține cursuri duminicale de limba maternă explicate uneori în alte limbi decât în armeană. Taberele benefice s-au cam rărit. Nu am auzit dacă există o evidență a copiilor școlarizabili și eforturi în sensul explicării părinților a necesității aducerii copilor la școală.

Școala însăși nu se poate rezuma la transmitere de cunoștințe. Acolo este nevoie și de un cadru în care copiii să lege prietenii și camarederii pe multiple planuri. Jocurile educative care să stimuleze spiritul competitiv, ore de lectură din texte accesibile lor le deschid orizonturi spre literatura națională si problamatica ei. Filmul educativ accesibil acum de pe net, nu este deloc de neglijat.

Temele pentru acasă dacă nu pot să fie întinse și dificile, pot în schimb avea ca obiect  de ex,. alcatuirea de albume cu fotografii culese de pe net sau alte surse, axate pe felurite tematici din cele predate la clasă. Eventual albumul poate fi alcătuit de doi sau chiar trei elevi etc. etc.Pe scurt  nu învățăm doar literele și cititul, învățăm copii să fie sudați ca membrii unui grup care mâine să fie capabil să conducă comunitatea.

Prin anii 70’ era în București un club al vorbitorlor de limbă engleză. Probabil în majoritate studenți sau si foști studenți a cursului de engleză de la Pitar Moș. Evident clubul avea variate activități, de ex. mersul împreună la un film vorbit în engleză, excursii sau concedii împreună etc, timp în care foloseau exclusiv doar engleza. Ce e greu in asta? Greu este să vrei.

În cazul nostru însă este vorba de a injecta liantul. Care este vital.

În curând vor reîncepe cursurile de limbă armeană. Vor fi măcar doi elevi în plus? Vor dori ei să revina mereu la cursuri? Depinde numai de noi asta. Depinde de cât de serios privim această problemă.

ARPIAR  S.

  •  
  •