Mihai Stepan Cazazian

La doua saptamîni – Protocolul

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

MihaiStepan3Nu sînt un analist al politicii externe a Armeniei, asa cum se dovedeste a fi colegul de redactie Vartan Martaian, dar nici nu pot „sta pe tusa“ atunci cînd este vorba de un moment istoric la care vom fi martori în scurt timp: semnarea protocolului prin care Turcia si Armenia stabilesc relatii diplomatice. Acest do­cument a înfierbîntat spiritele, si asa clocotitoare ale armenilor, si poate ridica o noua cortina între armenii din patria mama si o parte a Diasporei. Sa nu uitam ca pîna în 1991 (anul proclamarii inde­pendentei) Diaspora, desi a acceptat situatia de fapt, adica o Armeniei sovietica, nu s-a împacat cu ideea unei tari conduse de comunisti. Demo­cra­tia instaurata la Erevan a însemnat o vizibila apro­piere între armenii din New York, Paris sau Buenos Aires si cei din nou creata Republica Armenia, stat care a trebuit sa suporte si consecintele razboiului din Karabagh. Adica o blocada fara de sfîrsit din partea vecinilor. Din acest motiv, deschiderea dialogului cu Turcia a însemnat un act de mare curaj din partea oficialilor de la Erevan, constienti de faptul ca Diaspora (constituita în mare parte din urmasii supravietuitorilor Genocidului din 1915) va fi foarte sensibila la semnarea unei întelegeri cu Ankara. De aceea, toate discutiile aparute în ultimul timp, daca acest protocol este bun sau nu, au dus la o relativa împartire a armenilor în sus­tinatori sau nu ai Cauzei Armene, asimilata cu recunoasterea de catre Turcia a Genocidului. Sigur ca în acest limitat colt de pagina nu voi putea dezvolta subiectul. Cert este ca Armenia se afla în aceste zile la o rascruce ce poate hotarî viitorul acestei natii pentru multi ani de acum înainte. Iar acest protocol poate însemna, pentru unii, un nou avînt al Armeniei, iar pentru altii, o tradare si o înfrîngere a luptei pentru drepturile nationale armenesti. Istoria ne va da raspunsul.

  •  
  •