Mihai Stepan Cazazian

La despărțirea de Nicolae Jakobovits

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Uniunea Armenilor din România anunță cu adâncă tristețe că în data de 17 decembrie 2012 s-a stins din viață pictorul și restauratorul Nicolae Jakobovits, personalitate de prim rang a artelor plastice din România. De-a lungul carierei sale Nicolae Jakobovits, a cărui origine era armeană, a transpus pe pânze “amprentele sufleteşti ale umanităţii” după cum singur spunea și s-a aplecat, în domeniul restaurării, pe refacerea și conservarea valorilor armenești de la Gherla și Dumbrăveni pe care le-a prețuit în mod deosebit. Pentru activitatea sa Uniunea Armenilor din România l-a premiat în anul 1997 iar Statul armean i-a acordat medalia Arshile Gorky. Cu ocazia împlinirii vîrstei de 75 de ani comunitatea armeană din Cluj l-a sărbătorit, în toamna anului 2011.

La despărțirea de Miki, Uniunea Armenilor din România este alături de soția sa, Marta, de întreaga familiei,  iar memoria sa va fi, pentru noi, veșnică. Dumnezeu să-l odihnească în Pace !

 

În atelierul lui

La etajul al doilea al Palatului Ulmann din Oradea se află atelierul pictorului Nicolae Jakobovits. Unul din locurile miracu­loase unde vârtejul acestor ani nu a putut pătrunde. Unde timpul se măsoară altfel pentru că de această dată el nu mai grăieşte prin cuvinte irositoare şi prin vanităţile lumii, ci prin culori. Şi intrând în atelierul pictorului Jakobovits îţi dai seama că spre deosebire de iureşul lumii trecătoare, nemurirea are o dis­creţie şi un farmec pe care, din fericire, nimic nu îl poate tulbura.

Nicolae Jakobovits are o biogra­fie impresionantă. Un număr de treisprezece expoziţii personale şi numeroase participări la expoziţii colective pe diferite meridiane ale lumii. Un număr de patru volume de eseuri. Trei filme documentare ce îl au ca figură centrală. O bogată fişă bibliografică ce dovedeşte atenţia cu care critica l-a înconju­rat. Dar paginile “Ararat”-uluinu vor să vă vorbească despre biografia artistică a lui Nicolae Jakobovits. Numeroşi alţii au făcut-o şi o vor face cu mai multă îndemânare. Eu aş dori să vă spun numai câteva cuvinte cu privire la biografia sa armenească.

Originile familiei sale se pierd în negura vremii, probabil armeni ajunşi după căderea imperiului Bagratizilor, în nordul Moldovei pe drumuri de negoţ, prin Crimeea şi calea Lvovului. Talentul artistic este o moştenire pe linie paternă. Iubirea de neam este o moştenire a sângelui. Nicolae Jakobovits a fost de câteva ori în pelerinaj în ţinu­turile care au fost demult natale înaintaşilor săi. Mărturie stau pân­zele pe care pictorul a luat cu el, spre casă, imaginile bisericilor armene. A fost şi în Karabagh de aceea simte că lupta conaţionalilor săi este şi a sa. Îşi aminteşte de stâncile Karabaghului şi de figurile oamenilor ca dăltuite în stâncă. Şi tot astfel pe pânza pe care mi-a dăruit-o cu prietenie şi pe care o puteţi admira la sediul Uniunii, Karabaghul este înfăţişat ca o stâncă înconjurată de un cer tulbure şi sângeriu.

Pentru Nicolae Jakobovits arta e însuşi modul de a trăi. Artiştii sunt marea sa familie dar şi familia cea pământească. Soţia lui, Marta, este o artistă de mare talent, re­făcând în ceramică formele pe care natura le-a fărâmiţat prefacându-le în nisip. Marta Jakobovits este o prezenţă activă în expoziţiile naţionale şi internaţionale.

Un om, o familie de artişti prin care poporul armean păşeşte încă odată spre universalitate.

 

Varujan VOSGANIAN

Din revista Ararat 1993

  •  
  •