Redactor

La Centrul Cultural Armean din Budapesta: Expoziţia AZADUHI VARDUCA HORENIAN – MARTAIAN ERMONE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Luna decembrie 2009, atît de bogată în evenimente culturale, a fost marcată, în capitala ungară, de expoziţia pe care două artiste plastice originare din Gherla, Azaduhi Varduca Horenian şi Martaian Ermone, au deschis-o la Centrul Cultural Armean. Vorbind despre creaţia celor două artiste armence, despre semnificaţiile acestei prezenţe expoziţionale la Buda­pesta, criticul de artă Benedek Katalin sublinia la vernisajul din 9 decembrie, între altele, următoarele:
„E o bucurie să putem vorbi despre Gherla, un adevărat oraş «pepinieră de artişti», mai ales armeni. Avem un sipet viu al moştenirii spirituale, păzitor al spiritualităţii în care chiar se naşte arta şi  nu orice fel de artă, ci una apărută din întîlnirea mai multor naţionalităţi. Dintr-un astfel de oraş, cu trecut încărcat de is­torie, au pornit cele două artiste ale căror lucrări le admirăm astăzi, Azaduhi Var­duca Horenian şi Martaian Ermone. Cul­tura străveche armeană, pe care putem spune că au asimilat-o odată cu laptele supt la sînul mamei, se îmbină cu modul de a percepe lumea, specific armenilor din Ardeal.
Privind acuarelele lui Azaduhi Var­duca, simt ca şi cum aş avea în faţa ochi­lor totalitatea principiilor estetice ale înaintaşilor şi maeştrilor acestui domeniu artistic. De unde de altundeva ar putea izvorî risipa aceasta continuă de culori şi forme? Această tehnică străveche nu este însă nici o clipă imitaţie : artista  se regă­seşte mereu, într-o formă sau alta,  ex­pre­siv şi emoţional, în operele sale. Carac­teristica principală a lucrărilor sale o constituie lumina, o strălucire particulară ce este prezentă în aproape fiecare pictură a sa: fie ea peisaj, natură statică cu flori sau, pur şi simplu, o străfulgerare aparte de culoare. E deosebit de larg domeniul asociativ pe baza căruia Azaduhi Varduca îşi concepe coloristic impresiile, dispo­ziţiile de-o clipă. Este, cu adevărat, stă­pîna tehnicii acuarelei, uneori se îndepărtează atît de mult de ea încît aceasta aproape că se impune creată în ulei. În realitate, artista lucrează cu acril şi alizarin. Culorile acuarelelor pictate pe fond umed sînt seducătoare şi impre­sio­nante. Artista aplică adesea tehnica aceasta la pictarea peisajelor, în acest caz revăr­sarea culorilor fiind deosebit de expre­sivă. Priveliştile născute astfel, petele de culoare difuze sînt cu totul altfel decît pictura creată cu mijloace tradiţionale, fiindcă formele ciudate sînt uneori foarte sugestive. La vederea frumoaselor opere ale lui Azaduhi Varduca ne convingem că acuarela are mereu valoare de artă de înaltă clasă. Ca exemplificare, amintesc titlurile cîtorva din cele 27 de creaţii expuse aici: Triumful luminii, Primăvara, Apus de soare, Vibraţie, Lumina dătă­toare de viaţă, Visînd Armenopolis – aşa cum ştim cu toţii, Gherla.
Ne bucură faptul că, după expoziţia de succes de la Cluj-Napoca, putem să cunoaştem şi să admiram operele lui Aza­duhi Varduca şi aici, la Centrul Cultural Armean.
Miniaturile codexurilor armeneşti ne cuceresc, în primul rînd, prin risipa de culori vii, prin bogăţia şi eleganţa elemen­telor decorative, prin modalitatea  nemij­locită de prezentare. În acelaşi timp, de­vine de înţeles şi modul cum au fost pre­luate modele străine, în parte din stilul vestic renascentist, şi cum au fost armo­nizate cu stilul naţional: în decoraţiunile marginilor paginii, între motivele decora­tive florale se ivesc, de exemplu, animale imaginare.
Cum pot fi aduse toate acestea înspre  secolele al XX-lea şi al XXI-lea?
Martaian Ermone caută în lucrările sale răspunsurile potrivite. Lucrează pe sticlă cu materiale din zilele noastre, in­terpretînd, în acelaşi timp, miniaturile strămoşeşti. În timpul realizării picturilor sale, artista trebuie sa aibă în vedere me­reu şi faţa şi verso-ul foii de sticlă. Bun­cii lui Martaian Ermone s-au refugiat din Turcia în Ardeal, în urma masacrelor din 1915. Născută în anul 1973, Martaian Ermone avea 4 ani cînd s-au mutat în oraşul natal al tatălui ei, Gherla. Stră­moşii ei s-au ocupat cu ţesutul covoarelor şi, e de presupus, că de la ei a moştenit artista sensibilitatea pentru frumos.
Transpunerea pe sticlă a miniaturilor armeneşti se caracterizează prin folosirea culorilor vii, puternice, atît de către mo­nahii care au pictat miniaturile cît şi în pictura pe sticlă . Creaţiile  fără titlu sînt, într-un anumit sens, regîndiri,  reluări ale chipurilor existente, ale paginilor code­xurilor.
Evident, cele 21 de miniaturi au temă sacră: de cinci ori apare  tema Vizitei, de mai multe ori Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul şi, tot de mai multe ori, Intrarea lui Hristos în Ierusalim. Mai ales ilus­tră­rile Fecioarei urmează modele orto­doxe, cele mai multe fiind executate după paginile de codexuri aflate la Veneţia, în Mănăstirea San Lazzaro, respectiv în biblioteca Matenadaran. Desigur, Mar­taian Ermone nu ar fi cu adevărat de simţire  armeană dacă nu ar picta şi alfa­be­­tul ar­mean sau portretul Sfîntului Gri­gorie.
În ce măsură pictura pe sticlă poate  fi personală, de actualitate – deşi, în con­tinuare, sacră – o ilustrează cel mai bine posibil lucrarea de mici proporţii Îngerii păzitori. Cele trei plăcute figuri bucălate, mai ales acum, de Crăciun, revarsă asu­pra noastră seninătate şi blîndeţe.
Am început cu aceea că Gherla este pepinieră de artişti. Voi termina la fel:  două artiste, una din Cluj-Napoca, cealal­tă din Budapesta, ambele originare din Gherla, au dovedit că pot  cuceri imagi­naţia şi sensibilitatea noastră pentru fru­mos“.

Ziarul Făclia (Cluj)

  •  
  •